În bălării

Ancheta de la "Maternitatea Giuleşti" se cam duce în bălării, pentru că, printre altele, procurorul care o gestionează e mai interesat de ce spune "opinia publică" a televiziunilor de ştiri decât de aflarea adevărului. Acum văd că lumea se concentrează pe un tort, despre care pomenesc unii martori că l-ar fi văzut în mâna unei asistente. O fi: poate una dintre paciente a făcut cinste, de bucurie că are un copil. Sau un tătic fericit. Şi poate că asistentele de pe secţiile respective vor fi trecut prin salonul cu pricina, să mănânce o felie de tort. Dar nimeni nu spune, cel puţin până acum, că asistenta de la camera prematurilor, unde a avut loc incendiul, a fost şi ea acolo. Şi atunci, ce relevanţă are tortul?

Am văzut şi imaginile de pe camera de supraveghere. Imagini care demonstrează orice, şi nimic. Da, era un soi de haos, dar mişcarea era accelerată şi înregistrarea editată. Fiecare a văzut ce-a vrut în imaginile alea, generând şi mai multă confuzie.

Acum tot echipamentul este transportat la Petroşani, pentru analize de laborator şi expertize. Semn că nu de la aerul condiţionat a început incendiul. Eu aş paria pe supra-încărcarea reţelei de alimentare cu energie electrică. Trebuie văzut cine a proiectat circuitele, de ce nu erau protejate la supraîncălzire. Şi mai ales trebuie văzut în cât timp s-a propagat incendiul. Oricât de inconştientă ar fi fost asistenta, nu cred că putea lipsi mai mult de un sfert de oră, douăzeci de minute. Nu cred că distrugerile alea s-au produs în timp atât de scurt. 

De ce nu a văzut că se supraîncălzesc aparatele? A acoperit aerul condiţionat semnele că ceva nu e în regulă? A fost inteligentă spargerea geamului? Se spune că oxigenul din încăpere fusese consumat în momentul în care s-a intrat. Copiii din incubatoare erau cuplaţi la oxigen. Spargerea geamului a înteţit incendiul, alimentându-l cu aer. Complicând situaţia copiilor din incubatoare.  

Mai e un lucru: dacă vrem să altoim echipamente ultramoderne pe clădiri vechi de zeci, vezi suta de ani, o să tot avem evenimente. Cred că trebuie să luăm o decizie drastică: renunţarera la o serie lungă de clădiri din sistemul public de sănătate şi construirea altora noi, adaptate cerinţelor medicinii moderne. Cu alte circuite, cu alte facilităţi, cu alte dotări. Dacă practicăm în continuare miciurinismul, risipim resurse.

Cârnatul ăla de ministru vrea să facă, din motive de imagine, o imensă prostie: să-i oblige pe medici să aleagă între stat şi privat. Asta ca să pună cruce sistemului public. De ce dracu avem noi parte doar de dobitoci în astfel de poziţii?

Am impresia că şi în acest caz ancheta are şi o agendă ascunsă, că se concentrează prea mult pe prezenţa sau absenţa asistentei din încăpere, şi prea puţin spre deloc pe erorile de sistem şi pe încălcările de legi şi de regulamente, la proiectarea şi la executarea modernizării secţiei, la încadrarea cu personal, la instruirea personalului, la felul în care au fost atribuite lucrările, şi lista e lungă.

Scăparea unor detalii ale anchetei pe surse nu foloseşte nimănui. Povestea asta nu e un reality show, şi cu toate astea la aşa ceva am ajuns. Din păcate pentru toţi, dar mai ales pentru victime şi pentru rudele lor, care au nevoie de certitudini, de dreptate, nu de poveşti.