Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cine a luat-o razna?

Unul dintre proştii mei preferaţi, Pătrăşconiu, se întreabă, pe blogul lui, dacă a luat-o razna Ion Iliescu. Stai liniştită, dulce minune: e mai zdravăn la minte decât mulţi! Şi oricum mai bine informat în ceea ce spune despre capitalism. Că de aici, de la o afirmaţie a fostului Preşedinte despre viitorul capitalismului i se trage lui Pătrăconiu nedumerirea: "Suntem la sfârşitul a 500 de ani de capitalism." Ţinând cont că cei care-l citează pe Ion Iliescu sunt "admiratorii" lui de la EvZ, avem mari dubii despre exactitatea citării. Dar chiar aşa fiind, unde-i greşeala?

Capitalismul este intim legat de Revoluţia industrială. Câtă vreme suntem în plină tranziţie la societatea post-industrială, nu văd de ce ar fi lipsit de temei să ne gândim şi la post-capitalism. Şi din câte ştiu eu cum gândeşte în materie Ion Iliescu, post capitalismul NU exclude economia de piaţă. De fapt, criza capitalismului a fost provocată de negarea multora dintre principiile economiei de piaţă.

Revenirea la principii e obligatorie, dar nu suficientă, pentru a depăşi actuala criză, care este una de sistem. De fapt, a pervertirii unui sistem, de dragul maximizării cu orice preţ a profitului. Aceasta este esenţa crizei: încălcarea tuturor regulilor şi negarea tuturor principiilor, în goana după profit maxim. Trebuie să fim conştienţi de un lucru: că există limite dincolo de care profitul nu mai poate să crească, indiferent cât de intensă este munca sau cât de departe este dus progresul tehnologic.

Pe blog este postat şi un soi de Apel, care ne arată cât de duşi cu pluta sunt unii, când este vorba de "capitalism". Fanatismul ăsta şi cecitatea semnatarilor vin dintr-o confuzie: aceea a identificării capitalismului cu democraţia şi a statului cu răul absolut, adică "socialismul".

"Urmând demersurile deschise de peste 100 de economişti de mare prestigiu între care mai mulţi laureaţi ai Premiulul Nobel în economie, urmatoarele centre de cercetare a politicilor economice din Europa semnează comunicatul de mai jos privind criza financiară globală:

La baza crizei financiare globale stau intervenţiile statelor pe piaţa de creditare. Guvernul Statelor Unite, alături de alte guverne, au implementat o politică de expansiune excesivă a creditului şi au făcut presiuni asupra băncilor pentru a oferi împrumuturi – în special credite ipotecare – unor persoane care nu satisfăceau criteriile de eligibilitate.În consecinţă:

1. Considerăm că o infuzie de noi lichidităţi pe piaţă ca raăpuns la actuala criză a creditului, nu va fi decât o ameliorare pe termen scurt care va răsplăti tocmai băncile prost administrate şi va creste inflaţia.

2. Credem că statul trebuie să faciliteze procesul prin care piaţa aduce preţurile la nivelul lor real determinat de cerere şi ofertă şi nicidecum să-i pună piedici.

3. Atunci când situaţia economică de criză o cere, statele trebuie să suporte consecinţele alături de firmele private şi de consumatori, reducând cheltuielile publice şi impozitele, şi nu să se izoleze de problema pe care au cauzat-o.

4. Statele trebuie să se abţină să salveze în mod preferenţial anumite firme particulare sau proiecte de afaceri. Costul salvării afacerilor falimentare va cădea pe umerii altora, prin impozite crescute, inflaţie şi încurajarea unei proaste alocări a capitalului.

Economia de piaţă s-a dovedit a fi singurul sistem care asigură un progres economic susţinut şi garantează respectul pentru libertatea individuală."

Apelul cu pricina este de o imbecilitate perfectă. Nu expansiunea creditului e la originea crizei, ea doar a agravat lucrurile, şi cu atât mai puţin Clinton, că la el se face trimitere. Actuala criză este produsul dereglementării şi retragerii forţate a statului din economie, este urmarea inventării a tot felul de produse financiare exotice, decuplate de realităţile economiei. Este produsul a ceea ce se numeşte reaganomics, un alt nume al monetarismului.

Dacă leninismul a fost, până la urmă, groparul socialismului, monetarismul se dovedeşte groparul capitalismului. Iar expansiunii creditului îi puteau pune capăt şi Bush tatăl, şi Dubya. De ce nu au făcut-o? Pentru că băncile conduceau America, nu politicienii.

O paranteză: încep presiunile asupra României, pentru a băga bani în imperiul de carton al băncilor austriece. Citiţi aici despre ce este vorba. O fi şi ăsta un motiv pentru care nu reuşim să avem un buget?

Revenind la oile noastre: Apelul este o opinie, printre multe altele. Bun, lăsăm mâna invizibilă să-şi facă treaba. Dar care este creierul care o comandă? "Capitalismul" nu este aşa ceva, cum nici socialismul nu a fost un "creier". Sunt modele de organizare economică, care generează structuri sociale şi politice.

Ca orice model, la un moment dat se epuizează, îşi atinge limitele, nu mai este în acord cu realităţile. Ion Iliescu, şi nu doar el, pune o problemă de fond: ce urmează? Care va fi noul model? Cum va arăta el? Ce păstrează din vechiul model? Ce se schimbă? Cum îl facem rezistent la şocuri interne şi externe? Asta cere o dezbatere serioasă, în spiritul democraţiei.

Dar ce dezbatere poate declanşa un individ care îşi întreabă cititorii: "ce trebuie să-i aducă social democraţii lui Ion Iliescu la partid: o găletuţă cu nisip, o lopăţică, un trenuleţ, o răţuşcă, o trotinetă"?

Atât a înţeles Pătrăşconiu din toată criza? Că sunt nebuni sau senili cei care îndrăznesc să pună în discuţie "superioritatea" capitalismului? Dacă mai trăia Ceauşescu, ăsta ajungea ideologul PCR!

Acum, pe bune: cine a luat-o razna: Ion Iliescu, pentru că vede nevoia schimbării unui sistem care dă tot mai des rateuri, sau capitalismul, care ne-a băgat pe toţi în rahat?