Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cercul vicios al datoriilor

O idee tembelă, de care mi-am adus aminte întâmplător, dar pe care văd că mulţi o prizează: aceea că e bine să faci datorii cât mai mari, pentru că peste un prag, datoria asta nu mai e problema ta(ca ţară, că despre asta era vorba), ci a creditorilor. Care, nu-i aşa, au să aibă grijă de tine, să nu dai colţul, ca să le plăteşti datoriile. Şi exemplele date erau România sub Ceauşescu şi Mexicul, care, în anii 80 ai secolului trecut, au avut abordări diferite în ceea ce priveşte datoriile externe. Ceauşescu le-a plătit, motiv pentru care bancherii ne-au pedepsit, timp de 15 ani neavând acces pe piaţa financiară. Mexicul le-a arătat elefantul cu trompă roz, şi le-a spus: cum vedeţi, e cazul să-mi daţi şi mai mulţi bani, pentru a avea bani să vă dăm banii înapoi. Bine, povestea asta a Mexicului, cu datoria externă şi capacitatea de a o rambursa e cam fără sfârşit, dar ce contează!

Acum lucrurile sunt minunate pentru România: băncile străine au o expunere totală faţă de România de peste 100 de miliarde de euro, zice BRI, Banca Reglementelor Internaţionale. Citez din ZF: "BNR a publicat un sold al datoriei private externe pe termen mediu si lung de 39,2 mld. euro la sfarsitul lui 2008, la care se adauga o datorie externa pe termen scurt de 22,5 mld. euro, din care 10,6 mld. euro reprezinta datoria bancilor. Adaugand datoria publica externa rezulta un total de peste 72 mld. euro. Pe baza expunerii calculate de BRI, analistii bancii daneze Danske Bank concep un scenariu extrem in care bancile straine expuse pe Romania ar inregistra o pierdere totala de peste 37 mld. euro, din care 14 mld. euro ar fi in contul bancilor austriece. Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR, afirma ca depinde cat de realiste sunt scenariile luate in calcul. "Lucrurile trebuie privite in dinamica pentru ca de fapt nu arata atat de negru. Majoritatea finantarilor din afara se reinnoiesc si nu ne confruntam cu o situatie careia sa nu ii putem face fata", a comentat Stet. El spune ca BNR are o imagine si asupra creditelor contractate direct din strainatate pe baza unor sondaje statistice. Chiar si scenariul "bland" al Danske Bank indica pierderi de 12,4 mld. euro pe care bancile vest-europene le-ar putea suferi in Romania din cauza deteriorarii conditiilor financiare. Cele mai afectate ar fi tot bancile austriece, cu 4,7 mld. euro, urmate de cele franceze, cu 1,8 mld. euro."

În doar câţiva ani, datoriile publică şi private ale României au explodat. Întrebarea este, ca şi în cazul Mexicului: unde dracu sunt banii ăştia? În speculaţii cu terenuri imobiliare? În droguri? Că în şosele nu sunt investiţi, în căi ferate, aşişderea, în spitale nu, în şcoli nu. Ceauşescu a greşit nu pentru că a plătit datoria externă, pentru că banii care se economiseau prin reducerea la zero a costurilor acestor împrumuturi puteau fi alocaţi investiţiilor, ci pentru că a făcut-o fără cap, în detrimentul finanţării retehnologizării bazei productive a ţării, şi mai ales prin restrângerea iraţională a consumului intern.

Dar el avea de plată doar vreo 12 miliarde de dolari. Acum datoriile sunt uriaşe. Avem cum le plăti? Pentru că, să fim realişti: şi datoriile private ne afectează, nu doar datoria publică. Pentru că cei care nu pot plăti intră în faliment, disponibilizează oameni, nu mai plătesc taxe şi impozite, etc, etc.

Aşa că o reducere dramatică a consumului, poate şi mai severă decât cea din perioada anilor 80, este inevitabilă. Atunci reducerea consumului era organizată, prin crearea artificială a penuriei de bunuri şi servicii. Acum nu vom mai avea pur şi simplu bani pentru a consuma.

Şi atunci, cum e mai bine: să nu ai datorii, sau să ai un morman, în speranţa că au creditorii grijă de tine? Şi de creditori cine are grijă? Statul? Adică noi? Avem un crec vicios, pe care criza îl face şi mai vicios.