Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Poate învăţăm ceva

Scurt, pentru proştii care urlau că dărâmă Ponta leul: de trei zile leul se apreciază. De ce a scăzut, de ce creşte? Că în câteva zile nu avea cum se schimba ceva în economia României. Tot de căcat era şi acum o săptămână, de căcat e şi azi. 

Cel mai grav lucru este că între starea economiei şi valoarea leului nu există nicio legătură. Valoarea monedei naţionale este artificială, şi asta ne costă. Sigur, pot să înţeleg temerile celor care au împrumuturi în euro. Dar şi ei trebuie să înţeleagă că există nişte costuri pentru ca să-şi poată plăti împrumuturile, costuri suportate de toţi românii. Mă tem că nu este domeniul în care trebuie să se manifeste întâi solidaritatea naţională. Altminteri cei cu credite în euro sunt cei mai înfocaţi critici ai statului şi a intervenţiei lui în economie, care văd în impozite un furt, şi alte alea. Solidaritatea e doar de la alţii către ei. Invers e comunism!

Dacă BNR are de dat nişte explicaţii, una se referă la faptul că a permis cu prea multă uşurinţă euroizarea economiei, şi închide şi acum ochii la abuzurile furnizorilor de sevicii, care fixează preţurile în euro. Putea fi şi mai fermă în limitarea creditelor în euro.

Acum văd că cineva are bunul-simţ să amâne intrarea în zona euro până spre anul 2020. Nu suntem pregătiţi. Grecia se află unde se află pentru că a aderat prematur. Cred că asta e de învăţat din păţania lor. Şi că trebuie să folosim inteligent faptul că încă avem autonomie în politica monetară, pentru a ne dezvolta aparatul productiv. Dacă mai avem capacitatea de a înţelege şi de a acţiona... 

Bye-bye, criză!

"Poa' să ningă, poa' să plouă, am anti-balistică nouă!" La dracu cu criza! Să zboare rachetele! Ne apără şi de devalorizarea leului, şi de recesiune, şi de şomaj, şi de scăderea nivelului de trai! Că ăstea sunt singurele "balistice" care ne pică în cap de la Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie.

Aşadar, bye-bye criză! Welcome wealth! La mai multe rachete, dude! 

Doar o deosebire de limbă...

Monica Macovei a devenit vârful de lance al comunicării PDL, alături de jegul ăla de Cristian Preda. Cineva i-a băgat în cap că e salvatoarea partidului, că românii îi sorb fiece vorbă pe care o scoate din gură. Sincer, pe români îi cam doare în cur de vorbăria politicienilor, mai ales de vorbăria fără urmări practice. Iar activitatea de ministru a lui Macovei a produs doar două arme de luptă politică, pe care le-a pus în în mâna lui băsescu: DNA şi ANI, precum şi o modificare a Legii Retrocedărilor, care ne costă acum 16 miliarde de euro. În rest, aia cu "combaterea corupţiei" este un eşec de proporţii, vezi Transparency International şi ale sale barometre, dar mai ales jaful practicat de portocaliii, şi ignorat cu superbie de Danel şi ceata lui de ageamii de la DNA.

Acum Macovei vine şi ne spune cu guvernul SUA şi-a cumpărat dreptul de a numi, deci de a controla, o parte a justiţiei române: DNA, Procuratura Generală şi DIICOT. "Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alti ambasadori sa faca astfel de comentarii, pentru ca SUA, Departamentul de Stat, a finantat atat DIICOT, cat si DNA, adica parchetele specializate pe crima organizata si coruptie. Sigur ca-i intereseaza ce se intampla cu investitia lor, in sens de eficienta. Doi: au investitori straini. Investorii straini sunt interesati sa nu fie coruptie in Romania. Cine lupta cu coruptia din Romania, la nivel de investigatii? DNA. Deci e firesc si normal sa fie ingrijorat si sa-si spuna parerea cu privire la cum e condus DNA, daca e condus eficient impotriva coruptiei sau nu". Iar acest drept este exercitat de Gitenstein, şi o face nu doar în numele Guvernului SUA, ci şi în numele investitorilor americani. Or fi contribuit şi ei cu ceva la târgul ăsta? Oricum investitorii americani şi-au cumpărat câţiva miniştri şi o majoritate în Parlament, pe vremea lui boc, când s-a modificat, după proiectul lor, Codul Muncii. 

Cu declaraţia lui Macovei, extrem de gravă, pentru un demnitar al statului român, şi pe deasupra şi membru al PE, s-a depăşit un prag al amestecului unui stat în treburile altui stat. Întrebarea este: care mai e natura relaţiilor noastre cu SUA? Suntem parteneri, cu asimetriile de rigoare, sau slugile lor? Pe care le poţi cumpăra cu un pumn de firfirici?

În România SUA aplică la virgulă metodele cu care şi-au subordonat o mare parte a ţărilor din America Centrală şi de Sud, unde au instaurat dictaturi de drepta, şi unde au permis cele mai îngrozitoare excese şi încălcări ale drepturilor omului, unde au asasinat, direct, sau prin interpuşi, lideri politici, de sindicat şi lideri spirituali, pe oricine era suspectat de "comunism". 

Îmi pare rău, dar SUA au devenit un pericol pentru democraţia, şi aşa schioapă, din România. Iar faptul că şi Obama a mizat pe băsescu este semnul cel mai clar că nu îi interesează decât un lucru: să-şi instaleze garnizoanele lor inepte aici, unde sunt în coasta ruşilor, faţă de care au o obsesie. În rest, dă-i în pizda mă-sii de români!

Dobitocii care i-au aşteptat decenii pe americani, unii murind pentru credinţa lor că vin "eliberatorii", s-ar întoarce în mormânt văzând că între ei şi ocupanţii ruşi nu e decât o deosebire de limbă...

Cu sentimentul datoriei împlinite

Pulimea Sa iar şi-a dat în petec, prin ograda Unchiului Sam, de data asta. Sigur, era într-un mediu protector, semn că SIE şi-a făcut datoria. La întâlnirea cu câţiva români rătăciţi prin Chicago băsescu le-a spus de ce să stea dracului acolo unde sunt acum: "O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (...) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară". 

Era de aşteptat. Cum era de aşteptat să se poarte ca ultimul mârlan şi cu Marga, şi cu Dobriţoiu. Căcaţii ăia de la HotNews spun, şi-i cred, că au fir direct cu Trei Coceni, că băsescu a vrut să plece la summitul NATO fără miniştri, doar cu Şeful Marelui Stat Major al Armatei şi cu lingăul ăla de Cristian Diaconescu. 

La Chicago băsescu a declarat, nu o dată, că şeful statului este şeful politicii externe". Trec peste faptul că România nu are şef al statului decât în mintea lui băsescu, nu şi în Constituţie sau în alte legi. Ca atare nu se poate vorbi despre "şeful statului ca despre şeful politicii externe". De elaborarea şi aplicarea politicii externe se ocupă Guvernul, împreună cu Parlamentul. Doar că mintea dementă a lui băsescu a băşit un guvern şi la Trei Coceni. Iar acolo el este şi şef al politicii externe, e, de fapt, tot ce visează noaptea.  

Constituţia este cât se poate de clară aici: "ARTICOLUL 91

(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României...

 ARTICOLUL 102

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice."

Politica externă a României derivă, conform Constituţiei, din programul de guvernare, aprobat de Parlament, nu de preşedintele României.  Cum poate fi, atunci, băsescu "şeful politicii externe"? De ce mai avem ministru de externe? De ce mai avem Parlament?

Încă ceva: dacă Pulimea Sa este şeful politicii externe a României, de ce nu participă la lucrările Comitetului Ministrilor de Externe al UE? Că acolo sunt prezenţi şefii cu politica externă din statele membre. Poate pentru că nu are legitimitate pentru asta? Că nu se poate substitui guvernului şi membrilor lui?

Mult mai cinstit ar fi fost dacă băsescu le spunea ălora de la Chicago: "Bă, băieţi! Cât sunt eu Preşedintele Românie, staţi dracului cât mai departe de ţară, dacă nu vi s-a urât cu binelea! Că mai am puţin şi desăvârşesc dezastrul: legea Sănătăţii şi re-împărţirea adminisrtativ teritorială. După aia, dacă vreţi să faceţi ceva pentru România, veniţi s-o scoateţi din căcat! Eu plec cu sentimentul datoriei împlinite!"

Ce se taie..

Circulă prin lumea teatrului un soi de maximă, ceva de genul legilor lui Murphy, care zice: "Ce se taie, nu se fluieră!" Nu cred că nu a auzit-o şi Cristian Mungiu, al cărui film, "Dincolo de coline", a fost fluierat copios la Cannes. Printre altele şi pentru că este prea lung. 

Nu ştiu, nu am văzut filmul, şi, sincer, nu am nici cea mai mică intenţie să-l văd. E un film tezist, care pleacă de la şedinţa aia de exorcizare de la mânăstirea Tanacu. Regizorii noştri au dat prea iute în manierism, se repetă, şi, ceea ce-i mai rău, sunt pur şi simplu respinşi de publicul românesc. Unii ar zice că pe nedrept. Eu zic că îşi merită respingerea. Filmele lor sunt făcute doar cu gândul la premii, şi deloc la public. 

Există în ţara asta, ca peste tot în lume, şi un public cult, şi un public popular. Din păcate, cu extrem de rare excepţii, filmele româneşti nu se adresează nici unuia, nici celuilalt public. Ci unei elite ad hoc, care încearcă să se legitimeze înghiţind tot felul de inepţii, ca semn că ea e "altceva", în loc să spună sincer: "băieţi, filmele voastre sunt de tot rahatul!" Ceilalţi o spun, refuzând să intre în sala de cinematograf. 

Sigur, accidental, în anumite circumstanţe, e posibil să ne mai pice câte un premiu pe la diversele festivaluri de film. Dar divorţul dintre regizorii români şi publicul românesc e, din păcate, definitiv şi irevocabil. Până când românii obişnuiţi nu se vor regăsi în poveştile spuse de filmele româneşti, nimic nu se va schimba în cinematografia autohtonă. Părerea mea...  

Festivalul impotenţei

Prieteni, m-am săturat până peste cap de dramoleta asta cu Grecia! Nu, Grecia nu va falimenta! Nu, Grecia nu va ieşi din zona euro! Nu, euro nu se va prăbuşi! Nu, nu vine apocalipsa! Nu, pur şi simplu nişte idioţi menţin isteria, pentru că sunt câţiva care fac bani, buni! din isterie. Mizând şi pe prostia liderilor politici europeni, care nu mai au coaie să îi ia de urechi şi să dea de pământ cu pescuitorii în ape tulburi.

Începe acuşica la Unchiul Sam în bătătură "festivalul impotenţei", aka reuniunile G 8 şi NATO. Ne vom distra! Să vedeţi cum "puternicii lumii" cântă ode atotputerniciei pieţelor! Deja ne asigură că nu vor fi probleme cu aprovizionarea cu petrol, dar nu ne spun cum. Păi, e simplu! Ei impun noi sancţiuni Iranului, băieţii veseli au deja stocurile făcute, preţul zboară pân' la cer, profiturile la fel, şi toată lumea e fericită! Inclusiv Iranul! Doar criza rămâne la fel de vioaie, şi tot proştii suportă costurile ei!

 

Îl înţeleg pe Putin, care a spus "Pas!" şi nu participă. El chiar e un adorator şi un servitor al puterii statului. Şi ce să caute acolo, la o sedinţă de umilinţă în grup?

Vă vine să credeţi?

Vă vine să credeţi că mai sunt proşti în România care să creadă că avem cotă unică de impozitare? Ei bine, NU avem! Avem doar nişte venituri care sunt impozitate cu 16%. Restul, în funcţie de inspiraţia ălora de la finanţe! O cotă unică ar presupune ca şi TVA să fie tot 16%, spre pildă. Este exemplul cel mai bun de inconsecvenţă în taxarea în cotă unică. Am avut impozitul forfetar, printre altele. Sunt şi alte minuni, zise "excepţii", cei care se lovesc de bizantinismul sistemului nostru de taxe şi impozite pot depune mărturile. Şi atunci de ce ar fi aşa un dezastru dacă de anul viitor veniturile  din muncă, să zicem, ar fi impozitate progresiv: 0%, 8%, 12% şi 16%?

În România tragedia este că munca este supraimpozitată şi capitalul cocoloşit. O revenire la echitate ar fi un bun început pentru un nou contract social, dacă mai ştie cineva semnificaţia termenului... 

Insectarul cu jeguri morale

Am o mică nelămurire: parcă Funebriu ni se vânduse drept un geniu al cercetării în materie de codoi, chimie, bre! Că a lucrat cu un nobelizat, că a luat un grant dodoloţ, de vreo două milioane de euro, sau aşa ceva, că ca el mai rar la Românika. Dacă e aşa un geniu, de ce nu se duce la ale lui, frate, şi stă pe câţiva firfirici la Trei Coceni? Nu, pe bune: ce dracu caută în politică? Cu atât mai mult cu cât, să mă ierte doamnele, dar e muci în materie! În afara unui pupincurism jegos, vezi intervenţie de OTV, când demonstra el, cu calcule savante, că e imposibil ca ăla micu' să-şi fi luat o labă peste bot de la Pulimea Sa, preţioasa sa contribuţie la doctrina pedelistă se reduce la un incomensurabil tupeu, dublat de o nesimţire pe măsură, şi cam atât. 

Acum îşi ocupă timpul muşcându-i de cur pe aceia care-i contestă "genialitatea" reformatoare în educaţie(individul n-a predat o secundă în sistemul pe care cică l-a reformat!), dar care îi arată calităţile manageriale. Sigur, e mai greu când iei şuturi în cur, şi minunat când dai. Dar luatul şuturilor în cur face parte din distracţie, dacă vrei să fii "politician".

Dacă vrea să facă ceva pentru învăţământul românesc, s-o dovedească înfiinţând un centru de cercetări în ce ştie el mai bine din chimie, să aducă acolo tineri care dovedesc talent pentru asta, să invite personalităţi din străinătate, care să le ţină lecţii, mă rog, să lucreze şi cu altceva decât cu gura.

Şi dacă tot umblu la insectarul cu jeguri morale, ia să le mai facem noi o băiţă cu smoală şi fulgi jigodiilor de la EvZ. A zis Pulimea Sa că gazele de şist nu reprezintă riscuri majore pentru mediu? Ei bine, EvZ a găsit că e cazul să fie creator, drept pentru care  titrează, "citându-l" pe băsescu: "Trebuie explicat populaţiei că gazele de şist nu sunt periculoase pentru mediu".  Zău, să moară mămicuţele voastre de cretini? Aza a zis?

Din insectar nu putea lipsi Turturică. Care ne explică savant de ce opreşte Ponta explorarea gazelor de şist: e de stânga, are aere ecologiste şi e vândut ruşilor! Ce dracu, e la mintea cocoşului! A, şi încă ceva: în felul ăsta Ponta vrea să-şi asigure sprijinul americanilor, cărora, după ce le arată bastonul, le dă morcovul exploatării, în schimbul protecţiei politice! Clar, nu? Spitalul 9 e pe recepţie?

Asta e, prieteni! Şi de asta ne merge atât de bine!

Căcălău de deontologi în presă!

Pentru EvZ acuza de plagiat, adusă de GIP Codruţei Kovesi, Procurorul General al României, nu există nici acum, când Başchetbalista iese cu un comunicat în care nu explică mare lucru, dar în care cere CSM să-i repereze onoarea.  RL dă şi ea ştirea, ca şi Adevărul, dar mută cu o acuzaţie la adresa Rovanei Pluumb, care a scris în CV că are o diplomă de la Universitatea George Washington, ceea ce este adevărat, are o diplomă, după un curs, dar nu că a făcut studiile acolo. Cui, pardon, scandal pe candal se scoate. EvZ are ce învăţa de la RL.

Gândul ascunde şi el discret ştirea plagiatului lui Kovesi, şi contra-atacă, povestind cum îşi terorizează Mang şoferul. Tot Gândul preia o mizerie din EvZ, cu "sponsorii" PSD şi PNL, de unde, ce surpriză, aflăm că membrii de partid plătesc cotizaţii! La ăştia măcar sunt luate la purecat şi PDL, UDMR şi UNPR; la EvZ ele sunt sărite din schemă! Ce drăguţ! 

HotNews s-a decis cu greu să scrie despre Kovesi. Articolul este publicat pe la ora 17 şi câteva minute. E drept că Tapalabă şi-a vârât gheara în gât când a decis să-l publice , dar de, imaginea de "deontolog" cu "cheltuială" se ţine!

Oricum, căcălău de deontologi în presă!

Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeees!

GIP face un bine justiţiei şi demonstrează plagiatul din lucrarea de doctorat a Başchetbalistei. Nu de altceva, dar dacă urăsc ceva pe lumea asta, acel ceva este ipocrizia. 

De ce ne merge economia ţais

Vouă vă vine să credeţi că există atâţia proşti printre economiştii ţării ăsteia de căcat? Vine guvernul şi ameninţă cu suprataxarea profiturilor benzinarilor. Nu mai discut că până s-o şi facă e cale lungă. Şi care credeţi că e reacţia unui bou, din turma labertariană, şi profesor de economie pe deasupra? 

"Interesant este că zilele astea nimeni nu pare curios să înțeleagă de ce s-a tot scumpit petrolul. La fel cum în timpul boom-ului economic nimeni nu era interesat să afle de ce cresc prețurile la terenuri. Acest fenomen pare să se întâmple, pur și simplu, fără nici o explicație, este un fapt „excepțional” care trebuie tratat – pardon, taxat – ca atare. Nu mai repet acum explicația pe care o consider eu relevantă. Mă mulțumesc să spun că dacă statul vrea ieftinirea sau stabilizarea prețurilor carburanților, atunci (1) ar trebui să ia măsuri pentru încurajarea producției și creșterea competiției pe piață (dar nu prin creșterea taxelor sau redevențelor, dah) și (2) ar trebui să înceteze alimentarea artificială a cererii prin condiții monetare permisive. De exemplu, statul are bani de benzină doar fiindcă ia bani cu împrumut de la bănci, care se refinanțează la rândul lor la BNR. Iar unele persoane și companii circulă cu mașina doar fiindcă aceleași bănci refinanțate cu larghețe nu le-au executat la timp."

Să-i spun eu boului că benzinarii patriei tocmai ce-au fost sub anchetă pentru formarea unui cartel şi impunerea preţurilor pe piaţă? Că îi doare fix în pulă de concurenţă? Cât de mare să fie concurenţa, ca să scadă preţurile? Avem pe piaţă cel puţin  cinci mari companii de distribuţie: Mol, OMV, Petrom, Rompetrol, LukOil, Agip, başca distribuitori regionali. De câţi avem nevoie? 

Apoi, pe pieţele locală, europeană şi globală este supraofertă şi de petrol, şi de produse petroliere, pentru că e recesiune la marii consumatori. Cu toate astea preţurile cresc. Nu cumva pentru că nişte unii, care stau pe munţi de bani, speculează pe materii prime? Şi nimeni nu are cum, sau nu vrea, să le facă ceva. 

Iar aia cu reducerea cererii prin reducerea puterii de cumpărare e de-a dreptul cretină. Cele mai mari profituri din petrol s-au făcut, peste tot în lume, în această perioadă de asuteritate. De ce? Pentru că, neavând cine să-i pedepsească, benzinarii au urcat preţurile, pentru a compensa scăderea cererii, respectiv a vânzărilor. Simplu, nu?  

Şi uite aşa benzinarii sunt curaţi, fără păcat, şi statul e vinovat că se măreşte preţul la benzină. Păi, să facem precum Ceauşescu. Interzicem vreun an circulaţia autoturismelor proprietate personală, reducem iar salariile şi pensiile, de data asta la jumătate, şi să vedem? scad, sau nu, preţurile la benzină? Şi dacă nu scad, îşi dă boul foc la diplomă şi se apucă de altceva? De exemplu, să pună benzină în rezervoare, la o staţie PECO?

Acum e clar de ce ne merge economia ţais? Pentru că e condusă de economişti ca ăsta! 

Micuţa publicitate

"Economie în suferinţă, care nu-şi regăseşte capacitatea de a genera locuri de muncă, caut disperată un război, nici prea mare, nici prea mic, care să mă scoată din rahat. Pentru oferte adresaţi-vă Unchiului Sam, Washington, căsoaia aia cu colonade albe! Exclus Rusia şi China".

Chiar nu învăţăm nimic?

De vreo câteva zile, tot citesc şi aud despre muncitori morţi şi răniţi în accidente de muncă. Cel mai obişnuit tip de accident este îngroparea de vii în pământ a celor care sapă şanţuri sau montează cabluri şi conducte. Ieri a murit aşa un om, azi încă unu, şi altul a fost rănit. Ca de obicei, susţinerea pereţilor laterali ai şanţurilor nu se face, sau se face de ochii lumii, oricum cu multă zgârcenie.

Chiar nu învăţăm nimic din aceste tragedii? Accidentul de azi a avut loc la o zi după ce tot la Constanţa a murit în acelaşi fel încă un om. Patroni care habar nu au de lucrul în construcţii, lacomi, tembeli, care nu ascultă de nimeni şi nimic. Lipsesc personalul tehnic, procedurile de lucru, proiectele sunt făcute în dorul lelii, nimeni nu mai controlează nimic, muncitorii nu au pregătire pentru astfel de lucrări, de cele mai multe ori lucrează la negru.

Oricum în România viaţa nu mai valorează doi bani. Omul este ultima preocupare a angajatorilor. Când ai atâţia oameni fără un loc de muncă, muritori de foame, la propriu, o viaţă pierdută nu ţi se pare ţie, patron, un capăt de ţară. Găseşti alt nehalit, să dea la târnăcop sau la lopată. Asta e realitatea României, ţară europeană doar cu numele...

Se privatizează şi timpul probabil

Să nu uitaţi pe cine să înjuraţi în aceste aceste vremuri de căcat!

Mi-e tot mai silă de ţara asta! Aud că se încearcă acum şi distrugerea INMH. Prin introducerea aşa zisului "management privat", care, de fapt, e o încercare de a monopoliza prognoza şi avertizarea din aceste ţări(primii care au luat-o peste bot au fost ungurii!) la Viena. Din ce-am aflat eu, se doreşte desfiinţarea celor mai multe staţii meteo din România, pentru a nu mai rămâne decât circa 50, din vreo 150,  deşi şi acum suntem destul de departe de standardul UE, de o staţie la 50 de km.

Cine sunt fericiţii "aleşi"? O chestie numită Meteoalert, Centrala Română a Fenomeneo Metro Severe, care nu are nimic al ei, dar dă avertizări, de unde, nu se ştie. Poate pe date sifonate din INMH. Evident, nimeni nu ştie nimic, doar e o problemă de securitate naţională. SRI e mai ocupat cu ascultarea adversarilor Pulimii Sale, şi cu afacerile private ale unora din şefii săi. 

Ştiţi ce? Ne merităm soarta! 

PS: vreţi să vedeţi pe ce se duc banii noştri? CNADAR era gata să plătească 6 milioane de euro, fără TVA, pentru consultanţă la reactualizarea studiului de fezabilitate al nenăscutei autostrăzi Comarnic -Braşov. Noroc că s-au încăierat corbii pe contract, şi licitaţia a fost blocată. Dar se reia ea...

Demiteţi-l pe Daniel Morar!

Prieteni, nu mai e de glumă! Vă mai amintiţi de circul cu vameşii de la Albiţa? Săltaţi şi ăştia în vrac, anul trecut, când făceam spectacol pentru Bruxelles şi pentru olandezi, ca să ne primească în Schengen? Ei bine, judecătorii din Iaşi au trimis dosarul înapoi la DNA, pentru că, deşi procurorii vorbesc despre 700 de luări de mită, ei n-au reuşit să identifice nici măcar UN SINGUR individ care dădea mită pentru  a face diverse şmenuri la vamă. Cum aţi citit: nici măcar unu! 

"„Deşi se reţin un număr impresionant de acţiuni de luare de mită, în proporţie de 90%, în actul de sesizare acestea nu sunt descrise, nu este precizată suma de bani sau bunul care a format obiectul material, nu sunt precizate modurile în care inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, nu este nominalizată nici o persoană care a oferit bani sau alte bunuri. În condiţiile în care în rechizitoriu nu sunt descrise faptele, nu se face încadrarea juridică a acestora pentru fiecare inculpat în parte (aceasta dacă avem în vedere că inculpaţii au desfăşurat acţiuni diferite), nu se poate face o cercetare judecătorească cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale."

Şeful acestor tălâmbi de procurori este Daniel Morar, ăla pe care îl lăuda boul ce funcţionează pe post de trimis al Marelui Licurici la adoratorii pulii lui, şi pentru care s-au făcut presiuni pentru a-i lua locul Başchetbalistei. Motiv pentru care i-au şi prelungit mandatul cu şase luni, în dispreţul legii. 

După acest episod, Daniel Morar trebuie destituit pentru modul mizerabil în care a condus DNA, o poliţie politică, până la urma urmei. CSM nu are nimic de spus despre această bătaie de joc? Nu ştiu dacă vameşii ăia au luat sau nu şpagă. Ştiu însă că patru procurori DMA şi-au bătut joc de noi, de banii noştri, de ideea de justiţie, în primul rând. 

Acest individ nu poate fi Procurorul General al României. Un om din cauza căruia România a fost deja condamnată de două ori la CEDO? Acum de câte ori va mai fi condamnată? Daniel Morar este un pericol public şi o ruşine pentru statul român. Trebuie să plece, pentru că a tolerat abuzurile şi neprofesionalismul celor din subordine, pentru că a fost instrument în mâna unor politicieni. Gata! Aşa ceva nu mai poate fi tolerat!

Isteria naţională a plagiatului

UPDATE: ce scârbă mi-e de ţara asta de căcat! Academia Română renunţă la cercetarea acuzaţiei de plagiat! E inutilă, de vreme ce Mang şi-a dat demisia! Huooooo! 

Începe isteria plagiatului, că România, dacă nu are permanent câte o isterie din asta colectivă, nu se simte bine. Am mai trăit-o. De obicei când nişte unii, instalaţi confortabil pe nişte înălţimi de comandă, ca să zic aşa, se simt ameninţaţi de câte o numire, a unuia care nu face parte din gaşcă.

Scriu aceste rânduri, pentru că mi se pare că iar i se face o nedreptate unui om deosebit, care a făcut mult bine, şi de care mă simt legat. Este vorba de profesorul dr. în medicină Mircea Beuran. Pe scurt, Mircea. Cât a fost consilier de stat la Cotroceni, nimeni n-a cârâit. Când a fost numit ministru al Sănătăţii, în plin scandal al datoriilor statului către firmele de medicamente(eterna poveste!), brusc i se descoperă un "plagiat"! Mai mult, cu el sunt acuzaţi vreo cincizeci de medici, nume cunoscute ale medicinei româneşti, care au vrut să facă ceva pentru studenţii lor.

Ce făcuseră oamenii? Nişte ghiduri pentru medicii rezidenţi. Unele capitole erau originale, altele erau ghiduri franţuzeşti, traduse, pentru medicii de urgenţă, cu protocoale de tratament, mă rog, cu ce trebuie să se facă la Urgenţe. Ghidurile franceze erau în domeniul public, puteau fi publicate fără plata drepturilor de autor. Mai mult, cei care au coordonat această lucrare foarte mare, care lipsea din spitalele româneşti, aveau acordul părţii franceze.

Mircea Beuran a fost trecut drept coordonator al lucrării, dacă nu mă înşel. Pentru că în cele q manuale erau înserate şi procedurile franţuzeşti, a fost acuzat că le-a "plagiat"(ce dracu să plagiezi la o apendicită acută, cretinilor?!), şi linşat mediatic, până şi-a dat demisia. Acum, preventiv, cretinul care l-a acuzat atunci scoate iar afacerea de la naftalină. 

Stai liniştit, boule! Nu e niciun pericol! Cine a gustat odată din deliciile linşajului, nu mai acceptă niciodată postul de ministru al sănătăţii! 

Plagiatul este o chestie foarte laxă, în definiţie, la Românika. Nu spun că nu se plagiază, că se plagiază. Dar nu ştiu cum se face că, după ce acuza şi-a făcut "datoria", nu mai urmează nimic. Ăia de se zice că au fost plagiaţi nu se plâng justiţiei, scandalul se stinge, şi dacă acuzatul stă cuminte pe coada lui, povestea e uitată. Dacă nu, scandalul se reaprinde. Este stilul jegos al minunatei noastre elite, de orice natură, care nu va rezolva niciodată nimic, pentru că nu asta se urmăreşte, ci doar apărarea unor sinecuri. Asta e: servirea interesului public este un pretext pentru o mizerie morală. De asta orice om de bun-simţ nu are loc în spaţiul public. Din păcate...

PS: nu ştiu ce mă face să cred că peste vreo săptămână nu vom mai auzi nici de Mang, nici de "plagiatul" său. De Cristina Dumitrescu şi al său stagiu la Stanford se mai aude ceva? Aţi văzut vreun document de la "studioşii" ăia de la CSM? Fix ce vă spuneam! 

Campioni speciali

Prieteni, mă ştiţi: am un dinte împotriva "societăţii civile", un parazit politic, care a funcţionat şi funcţionează după interese care nu au nimic în comun cu aceia pe care pretind că îi reprezintă. Ştiţi la fel de bine că am aplaudat acele iniţiative care caracterizează o societate civilă sănătoasă, pusă în slujba unor cauze ce merită promovate, şi pe care statul fie nu vrea(grav!), fie nu poate să le sprijine. 

Îmi fac datoria faţă de o prietenă, şi promovez iniţiativa unui grup de profesori, al cărui lider este Ioan Moisă, grup care, de cinci ani, organizează diverse evenimente pentru copii. Se zbat să găsească sponsori, să organizeze lucrurile cât mai bine. Au găsit, prin seriozitate şi dedicaţie, o serie de sponsori de renume. Vineri, 18 mai, organizează a cincea ediţie a acţiunii: "Campioni speciali", care se adresează copiiilor cu deficienţe de auz şi prietenilor lor din şcolile sectorului doi. Aveţi aici mai multe amănunte.  Dacă vreţi să îi încurajaţi, sunteţi invitaţi să fiţi alături de ei. 

Din astfel de gesturi se construieşte o societate solidară! 

Un sfat gratis pentru Ponta

Ponta, tată! Vrei să nu te mai doară capul cu numirile la Ministerul Educaţiei? Ia numeşte tu un procuror, sau un finanţist dat în pizda mă-sii! Şi dacă nu ţi-o place, să nu-mi dai o bere pentru sfatul ăsta! 

Altminteri, dacă numeşti ministru oameni din sistem, portocaliii şi slugile lor din presă au să-i atace unul câte unul. Miza e acoperirea urmelor, să nu se vadă ce şmenuri s-au făcut cu banii din sistem. Oricum ai depăşit recordul mondial: trei miniştri în zece zile! Nu e cazul să perseverezi pe calea asta. Ia zdrăngăne tu nişte cătuşe, şi să vezi ce linişte se lasă! 

Dacă-ţi place, lasă berea la poartă, la Guvern!  

Apocalipsa după boc, sau tupeul unui nesimţit

boc, în direct de la Cluj, înjură guvernul Ponta. Care guvern este sursa tuturor relelor: într-o săptămână a generat inflaţie, recesiune, a devalorizat leul şi produce suferinţă românilor. Niciun cuvânt despre faptul că el a devalorizat leul cu peste 11%, în timp ce de o săptămână leul a scăzut cu doar circa 0,5%. Şi asta pentru că nişte flăcăi fug din Românika, unde au speculat pe diferenţialul de dobândă, de frica celor ce s-ar putea întâmpla în Grecia. 15% din activele bancare din România sunt deţinute de bănci greceşti. Deci au la ce se gândi. Guvernul Ponta nu a făcut nimic care să afecteze încrederea "pieţelor" are un acord solid cu FMI, pe care îl continuă, a început să pună ordine în cheltuieli, nu a luat măsuri aiuritoare, a numit în posturile sensibile profesionişti.

Tupeul acestui nesimţit, boc, te lasă cu gura căscată. Mai are curajul să iasă în public? Să candideze la primăria Clujului, după ce a făcut la Bucureşti, ca premier, şi după ce omul lui, lăsat primar după ce a fost numit premier, e la mititica, pentru corupţie? Cât de gros e şoricul acestui porc? 

Capitalişti şi alţi psihopaţi

Un excelent eseu din NYTimes, despre diversele mituri legate de bogaţi şi de rolul lor în societate, despre cât sunt ei de creatori şi de indispensabili lumii. Eseul pleacă de la constatările unui un recent studiu, care arată că 10% dintre cei care lucrează pe Wall Street sunt clinic psihopaţi(procentul "normal" este de 1%!): lipsă de interes şi de empatie pentru ceilalţi, şi o capacitate fără egal de a minţi, a fabrica falsuri şi a manipula. 

Scrie autorul: "I always found the notion of a business school amusing. What kinds of courses do they offer? Robbing Widows and Orphans? Grinding the Faces of the Poor? Having It Both Ways? Feeding at the Public Trough? There was a documentary several years ago called “The Corporation” that accepted the premise that corporations are persons and then asked what kind of people they are. The answer was, precisely, psychopaths: indifferent to others, incapable of guilt, exclusively devoted to their own interests.

There are ethical corporations, yes, and ethical businesspeople, but ethics in capitalism is purely optional, purely extrinsic. To expect morality in the market is to commit a category error. Capitalist values are antithetical to Christian ones. (How the loudest Christians in our public life can also be the most bellicose proponents of an unbridled free market is a matter for their own consciences.) Capitalist values are also antithetical to democratic ones. Like Christian ethics, the principles of republican government require us to consider the interests of others. Capitalism, which entails the single-minded pursuit of profit, would have us believe that it’s every man for himself."

Sigur, vor replica mulţi, capitalismul şi democraţia au mers mână în mână, fără capitalism n-ar fi fost democraţie. Şi da, şi nu. Mai mult nu. Democraţia mai mult încurcă, decât ajută capitalismul. Democraţia costă, deci îi reduce drastic profiturile. Democraţia este un mecanism de control al puterii, pentru a o limita şi a nu-i permite să devină tiranică. Marii democraţii capitaliste, din SUA şi din UE, sunt din ce în ce mai goale de conţinut, iar China, Rusia şi chiar India şi Brazilia sunt mai degrabă la limita dintre democraţie şi autoritarism, democraţii "dirijate". 

"There’s been a lot of talk lately about “job creators,” a phrase begotten by Frank Luntz, the right-wing propaganda guru, on the ghost of Ayn Rand. The rich deserve our gratitude as well as everything they have, in other words, and all the rest is envy.

First of all, if entrepreneurs are job creators, workers are wealth creators. Entrepreneurs use wealth to create jobs for workers. Workers use labor to create wealth for entrepreneurs — the excess productivity, over and above wages and other compensation, that goes to corporate profits. It’s neither party’s goal to benefit the other, but that’s what happens nonetheless.

Also, entrepreneurs and the rich are different and only partly overlapping categories. Most of the rich are not entrepreneurs; they are executives of established corporations, institutional managers of other kinds, the wealthiest doctors and lawyers, the most successful entertainers and athletes, people who simply inherited their money or, yes, people who work on Wall Street.

MOST important, neither entrepreneurs nor the rich have a monopoly on brains, sweat or risk. There are scientists — and artists and scholars — who are just as smart as any entrepreneur, only they are interested in different rewards. A single mother holding down a job and putting herself through community college works just as hard as any hedge fund manager. A person who takes out a mortgage — or a student loan, or who conceives a child — on the strength of a job she knows she could lose at any moment (thanks, perhaps, to one of those job creators) assumes as much risk as someone who starts a business."

Da, acest adevăr se aude atât de rar: muncitorii sunt creatorii de bogăţie, antreprenorii creează, sau nu, locuri de muncă. Fără muncitori nu există bogăţie. Şi apoi, cum arată şi autorul, antreprenorii nu sunt obligatoriu şi bogaţi. Bogaţii provin acum din alte zone, şi nu sunt creatori de locuri de muncă, sau nu de atât de multe pe cât se crede. 

"Enormous matters of policy depend on these perceptions: what we’re going to tax, and how much; what we’re going to spend, and on whom. But while “job creators” may be a new term, the adulation it expresses — and the contempt that it so clearly signals — are not. “Poor Americans are urged to hate themselves,” Kurt Vonnegut wrote in “Slaughterhouse-Five.” And so, “they mock themselves and glorify their betters.” Our most destructive lie, he added, “is that it is very easy for any American to make money.” The lie goes on. The poor are lazy, stupid and evil. The rich are brilliant, courageous and good. They shower their beneficence upon the rest of us."

Sigur, putem avea discuţia asta şi în România, dar cine s-o facă şi de ce? La noi muncitorii(în sens larg) sunt priviţi şi trataţi, şi în sectorul public, şi în cel privat, ca nişte scalvi, umiliţi, călcaţi în picioare, sfidaţi de nişte indivizi care cred că dacă au bani trebuie să fie trataţi ca nişte zei.

Aşa că nimic nu se fa schimba în lumea noastră, câtă vreme banul ţine loc de orice...

Capitalişti şi alţi psihopaţi

Un excelent eseu din NYTimes, despre diversele mituri legate de bogaţi şi de rolul lor în societate, despre cât sunt ei de creatori şi de indispensabili lumii. Eseul pleacă de la constatările unui un recent studiu, care arată că 10% dintre cei care lucrează pe Wall Street sunt clinic psihopaţi(procentul "normal" este de 1%!): lipsă de interes şi de empatie pentru ceilalţi, şi o capacitate fără egal de a minţi, a fabrica falsuri şi a manipula. 

Scrie autorul: "I always found the notion of a business school amusing. What kinds of courses do they offer? Robbing Widows and Orphans? Grinding the Faces of the Poor? Having It Both Ways? Feeding at the Public Trough? There was a documentary several years ago called “The Corporation” that accepted the premise that corporations are persons and then asked what kind of people they are. The answer was, precisely, psychopaths: indifferent to others, incapable of guilt, exclusively devoted to their own interests.

There are ethical corporations, yes, and ethical businesspeople, but ethics in capitalism is purely optional, purely extrinsic. To expect morality in the market is to commit a category error. Capitalist values are antithetical to Christian ones. (How the loudest Christians in our public life can also be the most bellicose proponents of an unbridled free market is a matter for their own consciences.) Capitalist values are also antithetical to democratic ones. Like Christian ethics, the principles of republican government require us to consider the interests of others. Capitalism, which entails the single-minded pursuit of profit, would have us believe that it’s every man for himself."

Sigur, vor replica mulţi, capitalismul şi democraţia au mers mână în mână, fără capitalism n-ar fi fost democraţie. Şi da, şi nu. Mai mult nu. Democraţia mai mult încurcă, decât ajută capitalismul. Democraţia costă, deci îi reduce drastic profiturile. Democraţia este un mecanism de control al puterii, pentru a o limita şi a nu-i permite să devină tiranică. Marii democraţii capitaliste, din SUA şi din UE, sunt din ce în ce mai goale de conţinut, iar China, Rusia şi chiar India şi Brazilia sunt mai degrabă la limita dintre democraţie şi autoritarism, democraţii "dirijate". 

"There’s been a lot of talk lately about “job creators,” a phrase begotten by Frank Luntz, the right-wing propaganda guru, on the ghost of Ayn Rand. The rich deserve our gratitude as well as everything they have, in other words, and all the rest is envy.

First of all, if entrepreneurs are job creators, workers are wealth creators. Entrepreneurs use wealth to create jobs for workers. Workers use labor to create wealth for entrepreneurs — the excess productivity, over and above wages and other compensation, that goes to corporate profits. It’s neither party’s goal to benefit the other, but that’s what happens nonetheless.

Also, entrepreneurs and the rich are different and only partly overlapping categories. Most of the rich are not entrepreneurs; they are executives of established corporations, institutional managers of other kinds, the wealthiest doctors and lawyers, the most successful entertainers and athletes, people who simply inherited their money or, yes, people who work on Wall Street.

MOST important, neither entrepreneurs nor the rich have a monopoly on brains, sweat or risk. There are scientists — and artists and scholars — who are just as smart as any entrepreneur, only they are interested in different rewards. A single mother holding down a job and putting herself through community college works just as hard as any hedge fund manager. A person who takes out a mortgage — or a student loan, or who conceives a child — on the strength of a job she knows she could lose at any moment (thanks, perhaps, to one of those job creators) assumes as much risk as someone who starts a business."

Da, acest adevăr se aude atât de rar: muncitorii sunt creatorii de bogăţie, antreprenorii creează, sau nu, locuri de muncă. Fără muncitori nu există bogăţie. Şi apoi, cum arată şi autorul, antreprenorii nu sunt obligatoriu şi bogaţi. Bogaţii provin acum din alte zone, şi nu sunt creatori de locuri de muncă, sau nu de atât de multe pe cât se crede. 

"Enormous matters of policy depend on these perceptions: what we’re going to tax, and how much; what we’re going to spend, and on whom. But while “job creators” may be a new term, the adulation it expresses — and the contempt that it so clearly signals — are not. “Poor Americans are urged to hate themselves,” Kurt Vonnegut wrote in “Slaughterhouse-Five.” And so, “they mock themselves and glorify their betters.” Our most destructive lie, he added, “is that it is very easy for any American to make money.” The lie goes on. The poor are lazy, stupid and evil. The rich are brilliant, courageous and good. They shower their beneficence upon the rest of us."

Sigur, putem avea discuţia asta şi în România, dar cine s-o facă şi de ce? La noi muncitorii(în sens larg) sunt priviţi şi trataţi, şi în sectorul public, şi în cel privat, ca nişte scalvi, umiliţi, călcaţi în picioare, sfidaţi de nişte indivizi care cred că dacă au bani trebuie să fie trataţi ca nişte zei.

Aşa că nimic nu se fa schimba în lumea noastră, câtă vreme banul ţine loc de orice...

UDMR în panică

UDMR este cuprinsă de panică. Pentru prima oară în istoria ei, Uniunea este cu spatele la zid. Pentru că, tot pentru prima oară în istoria ei a făcut o alegere greşită: aceea de a merge până la capăt cu PDL. Acum este atacată pe mai multe fronturi. Primul front este cel din interiorul etniei. A apărut o concurenţă, care, în Secuime, ameninţă să elimine UDMR din administraţie şi, la toamnă, să trimită mai mulţi parlamentari la Bucureşti decât Uniunea. Asta se va întâmpla negreşit, dacă se schimbă Legea Electorală şi se elimină pragul electoral, concomitent cu sistemul "învingătorul ia totul!"

Al doilea front este cel al actualei majorităţi guvernamentale. Care, la un moment dat, a făcut o ofertă UDMR, ofertă de cooperare pe care Uniunea a respins-o, crezând că obţine mai mult de la PDL, dacă dă dovezi de fidelitate. Tot ce-a obţinut este o guvernare fără ea, şi cu perspectiva unei lungi perioade de opoziţie, deci de decuplare de la ţâţa bugetului de stat. 

Amănunte precum decizia lui Ponta de a retrage hotărârea de guvern privitoare la UMF Târgu Mureş, renunţarea, mai sus amintită, la pragul electoral, retragerea banilor daţi de MRU după criteriul "cine împarte, parte îşi face!", sunt doar pete de culoare. 

De asta retorica lui Marko Bela devine ridicolă. "În ultima vreme se zice ca e rău pentru ca nu suntem iubiţi, nu ne iubeşte Victor Ponta, nu ne iubeste PSD, nu ne iubeste Crin Antonescu, nu ne iubeşte PNL, nu ne iubesc politicienii romani. Nu ne iubeşte Senatul UMF. Cred ca sunt si emotii mult mai importante acum pe care trebuie sa le privim. Intrebarea este daca ne iubesc alegatorii unguri, daca ne iubeste propria comunitate, daca ne iubim intre noi. Asta este iubirea care trebuie sa ne preocupe - familia, satul, orasul unde ne asumam responsabilitati, trebuie sa ne gandim la iubirea Ardealului sa fie alaturi de noi. In legatura cu politicienii romani, acolo nu este vorba de afectiune, ci de forta si reprezentare. Daca exista comunitatea maghiara unitara avem forta, pentru a duce problema comunitatii maghiare, daca avem in spatele comunitatii maghiare, putem activa pentru ea".

Nu despre iubire este vorba. Dar, dacă tot veni vorba de iubire, de ce i-ar iubi cineva pe cei din UDMR, când, în semn de respect faţă de majoritate, pesemne, la lansarea candidaţilor UDMR, în prezenţa domnului cu pricina, membru al Parlamentului român, şi până mai ieri vice-premier al României, s-au intonat Imnul de Stat al Ungariei, şi un aşa-zis Imn Secuiesc, dar nu şi Imnul de Stat al României? Ca să nu mai pomenesc despre evocarea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, altă amintire "plăcută" pentru români. Şi vin şi oasele fascistului ăluia, o sfidare la adresa românilor ucişi de hortyşti. Numai motive unu şi unu pentru a fi iubiţi, nu?!

Este vorba despre politică. Şi despre decizii politice, care au şi costuri, nu doar beneficii. Numai că acum, pentru prima oară în aproape două decenii, preţul unei decizii a Uniunii a fost atât de mare, şi consecinţele ei atât de ruinătoare pentru UDMR. 

Panica este un sfetnic prost pentru UDMR. Lucrul acesta se vede, deja. Nu cred că răspunsul lor adecvat ar fi radicalizarea, şi alegerea confruntării cu majoritatea românească, doar pentru câteva voturi în plus pentru rivalii lor din partidul patronat, mai mult sau mai puţin "spiritual", de Tokes. Să-şi facă un bilanţ, să vadă unde şi de ce au greşit, şi să procedeze în consecinţă. A continua şantajul, de data asta împotrica românilor, nu împotriva unor parteneri de guvernare, ar fi şi stupid, şi imoral, şi fără sens. Indiferenţa e una, ura cu totul altceva. Să nu ne oblige la ură... 

Şi totuşi, stânga!

Cu o sănătate economică sfidătoare, şi ajunsă lidera incontestabilă(deşi contestată!) a Europei, Germania ar trebui să fie fericită! Nu e! Nemţii nu sunt mulţumiţi, pentru că fructele creşterii economice nu sunt împărţite echitabil, pentru că eforturile lor de 15 ani sunt ignorate, pentru că situaţia celor care trăiesc din muncă s-a precarizat inacceptabil. Drept pentru care s-au decis să o sancţioneze pe madam Merkel. Partidul său, CDU, a suferit o înfrângere umilitoare în landul Rhenania de Nord Westfalia, care e cam cât Olanda, şi are PIB ul Turciei!

Evident, presa noastră şi comentatorii lu' peşte ocolesc subiectul. A câştigat stânga social-democrată, şi nu se face să spună asta bizonului mediu românesc, să nu-i dea idei!

Nu sunt un naiv. Ştiu că stânga europeană este mai mult la centru, a făcut multe concesii ideologiei neo-liberale. Ştiu că are limite, ştiu că a dezamăgit. Dar se produce o re-ideologizare, o revenire a stângii la valorile ei fondatoare, chiar dacă asta se petrece sub presiunea extremei stângi, care are un public foarte activ, radicalizat de consecinţele economice şi sociale ale crizei. 

Europa nu mai este la epoca luptei de clasă, a naţionalizărilor, a polarizării ideologice extreme. Dar ştergerea identităţilor politice nu i-a servit la nimic. Încrederea în capacitatea partidelor politice de a gestiona corect treburile ţărilor europene este la cel mai jos nivel din istoria democraţiilor moderne. 

Stânga are acum o unică oportunitate de a reconstrui această încredere, de a genera un nou contract social, de a intra în dialog cu societăţi în schimbare, care au noi probleme şi noi angoase. Sper să nu o rateze. Suntem pe muchie, între democraţie şi anarhie. Asta nu trebuie să uite stânga...