Lecturi de vacanţă

"Sorin Ovidiu Vântu :- Anturajul este prost, GIGELU cu care este combinată nu are prea mare afecţiune pentru ea, e o prietenă de-a lui printre multe altele.GIGELU are 31 de ani… ăăă… soluţia pe care o recomand văzând despre ce… şi o tapează de bani. Soluţia pe care… Ăla nu lucrează nicăieri. Soluţia pe care o am vizajez eu, prietene, este să nu-i mai dai nici 5 bani. De ce-ţi sugerez soluţia asta? Exact aceeaşi problemă am avut-o eu cu IOANA şi exact asta este soluţia pe care am mers. Nu i-am mai dat 5 bani. Şi după o perioadă de ură, revoltă şi furie, şi-a revenit şi totul este OK. Şi era tot la vârsta asta.

Popa Nicolae:- Am înţeles.

Sorin Ovidiu Vântu :- De aceea, taie-i orice sursă de finanţare. Sugerez să-i ducă maică-sa mâncare, strict de mâncare, şi să-i lase bani foarte, foarte puţini, cât să aibă pentru ţigări. Deci nu-i mai da bani. Marea problemă a fiicătii, s-a obişnuit cu bani mulţi, toacă bani mulţi, a ajuns să-şi plătească propria ei curte, şi de aici tot derapajul. Nedându-i bani, o obligi să se angajeze, cum s-a angajat fiică-mea la LONDRA. Că nu i-am mai dat eu bani, şi s-a angajat. Şi-a găsit un serviciu şi a început să muncească. Când a început să muncească şi să câştige banii ei, brusc a devenit foarte cumpătată cu aceşti bani.

Popa Nicolae:- Na… bine… Ea munceşte. Înţeleg acuma că s-a înscris la altă facultate, să înceapă altă facultate. Ar fi pe un drum.

Sorin Ovidiu Vântu :- Ă… să muncească să-şi plătească. Nu-i mai da bani.Toată povestea ei vine de la bani.

Popa Nicolae:- Extra bani nici n-am de unde, şi oricum hotărâsem să nu-i mai dau…

Sorin Ovidiu Vântu :- E, las-o în p.. mea, că i-ai dat zeci de mii, sute de mii…Lasă-mă dracului în pace. am aflat mai multe. Deci, nu-i mai da bani. Las-o să trăiască dintr-o leafă, şi-ţi garantez că în 6 luni de zile povestea asta va fi un vis urât. Mai departe."

Tanti Kovesi, dacă nu poţi face cursuri de educaţie juridică permanentă cu procurorii, să nu mai respingă instanţele serioase dosarele, pentru că subordonaţii matale e papagali, şi nu ştie decât să tragă cu urechea,  măcar nişte cursuri de gramatică poţi face cu ei. Zău, e de râsul curului să vii în faţa judecătorului cu astfel de texte agramate.

Trec peste asta, drăguţă mioară, care paşti destinele unei părţi a justiţiei române, respectiv a părţii sale staliniste, şi întreb şi eu, ca prostu': de ce sunt publice convorbiri private care n-au legătură cu povestea, numerele de telefon ale unora dintre persoanele implicate? Ce vreţi să demonstraţi? Că sunteţi mai tâmpiţi decât credem noi că sunteţi? 

Şi apropo: cine-i domnul care în transcrieri apare aşa: "Domn"? Care spune că a ieşit un deştept de şef în presă cu ceva informaţii despre dosar. E de prin servicii? SIE, spre pildă? E o oaie rătăcită de turma procurorilor? Nu poate fi identificat? Sau e un domn...de bine?  

"DOMN: Alo?

A. STOIAN: Bună. Eu sunt.

DOMN: Gând la gând cu bucurie. Mă gândeam…

A. STOIAN: Dacă mai ne dai şi o veste bună…

DOMN: Din păcate nu-ţi dau o veste bună. Vestea e un pic proastă, că a ieşit un deştept de şef ieri în presă.

A. STOIAN: Păi asta voiam să te întreb.

DOMN: Şi s-a lăudat un prost aici. Ceea ce s-a preluat la voi acolo nu este adevărat. Nu s-au finalizat proceduri şi chestii de genul ăsta. Doar că din păcate a apărut o informaţie unde nu ar fi trebuit să apară. Asta nu ar fi trebuit să apară în presă. Dar ştii ce se întâmplă? Am senzaţia că totuşi ai noştri au pe cineva înăuntru, acolo. Pentru că prea mult, a existat prea mult exces de zel în toată chestia asta, ceea ce la ei nu s-a întâmplat niciodată. Fie au plătit pe cineva acolo, fie… Nu-mi dau seama, dar ceva se întâmplă, fiindcă şeful mare s-a trezit că nu ştia de nişte acţiuni ale celor mai mici. Deci la nivel mediu e cineva care a lucrat împotrivă. De trei zile am reuşit, suntem în negociere cu şeful mare, şi promisiunile sunt foarte clare, că ”o rezolvăm”. Iar astăzi când am discutat pe marginea a ce s-a produs în presă, a zis „staţi liniştiţi, e doar ştire de presă, nu are nicio legătură cu ce facem noi”.

A. STOIAN: Ok.

DOMN: Deci la modul ăsta au decurs lucrurile. Sperăm să reuşim să ieşim în final aşa cum ne-am dorit noi. Dar oricum chestiunile sunt de durată. Colegul lui de cameră, de care se vorbeşte, din Noua Zeelandă, este din anul 2008 în procedura asta.
A. STOIAN: Am înţeles.

DOMN: Ferească Dumnezeu să ajungem acolo, dar în principiu asta e; deci nu trebuie să credeţi ce spune presa „Gata, s-a finalizat se rezolvă în două zile”. Dar, na! În momentul în care există posibilităţi şi de aci, vorbeşte cu el să continuăm aşa, uşor, uşor, câte una pe săptămână, să finalizăm şi treaba, ca să fim pregătiţi şi pe partea asta. Când se zice „da”, să nu mai fim cu jumătăţi de măsură, să fim cu întregul rezolvat.
 A. STOIAN: Am înţeles.

DOMN: Ok.

A. STOIAN: Bun.

DOMN: Altfel, voi cum vă descurcaţi?

A. STOIAN: Greu.

DOMN: Greu, nu?

A. STOIAN: Da.

DOMN: F…-i, de alegeri!

A. STOIAN: Asta-i viaţa.

DOMN: Oricum, mai zi încă o dată. Deci să nu-şi facă griji că (de) la el nu vine niciun fel de pericol.

A. STOIAN: Ok. Bun.

DOMN: Niciun pericol. Se poate conta pe el 100%, da?

A. STOIAN:  Bine." 

Mă mir că fragmentul ăsta n-a luat de ochi niciun jurnalist. De ce? Dar ca lectură, acest Referat este o capodoperă manipulatorie, cu greşelile de rigoare, ca să pară autentic stilul administrativ. Aşa că spor la lectură! Cine ştie ce perle mai descoperiţi şi voi.