Starea de anarhie(II)

Un simplu exemplu de ce înseamnă starea de anarhie. Acum doi ani s-a prăbuşit, în faţa hotelului pe care îl vedeţi în fotografiile de mai sus, un stâlp de beton din reţeaua de iluminat public, distrugând o maşină. NIMENI n-a făcut nimic pentru ca lucrurile să nu se repete. Deşi cauza prăbuşirii a fost clară: supraîncărcarea statică a stâlpului cu reţelele de fibră optică a operatorilor de televiziune prin cablu. Acum un an s-a mai prăbuşit, fix în aceeaşi zonă, un stâlp, de data asta metalic. Stâlpii noi de iluminare(vezi cel din faţa hotelului) s-au îndoit deja de la greutatea cablurilor.

Acum s-a crăpat un alt stâlp de beton. Şi este înclinat periculos, putându-se prăbuşi oricând. Idioţii au venit, au tăiat cablurile de pe stâlp şi au plecat. Fără să asigure stâlpul, fără nimic. Iar în faţa blocului meu sunt alţi doi stâlpi care o pot lua la vale oricând. Nimănui nu-i pasă de asta, iar firmele de cablu sunt stat în stat. 

Reţelele astea se dezvoltă anarhic, Primăria latră degeaba, reţeaua aia de fibră optică îngropată bate pasul pe loc, şi nimănui nu-i pasă, nimeni nu plăteşte pentru încălcarea legii, iar păgubiţii sunt trimişi să-şi afle dreptatea într-o justiţie care este şi ea parte a disoluţiei anarhice a statului. Şi ce soluţie avem? Să ne descurcăm singuri, aşa cum ne ordonă Încrucişătorul. Ştiu şi eu, poate o s-o facem. Dar atunci nici el nu-şi mai justifică existenţa, aşa că poate se mai gândeşte când dă soluţii de astea...