marți, 21 septembrie 2010

Întoarcerea la Dumnezeu, ca eşec al modernizării



Multă lume este şocată de "fervoarea" religioasă din minunata noastră patrie, Republica Ortodoxă România, de  mulţimile care iau cu asalt moaştele diversilor sfinţi şi sfinte, de ritmul în care se construiesc biserici şi se închid sau distrug şcoli şi spitale. Mână în mână cu acest fenomen este cel al apatiei cetăţeneşti, al retragerii cetăţenilor din spaţiul public, al refuzului implicării. Orice i s-ar întâmpla, românul are o explicaţie: "aşa a vrut Dumnezeu!"

Fără să fiu sociolog, am scris, nu o dată, că starea mizerabilă în care ne aflăm în România îşi are explicaţia în eşecul modernizării de a genera o societate de tip industrial, se centrează în jurul oraşelor, care are alte valori şi alte interese decât societăţile de tip agrar, rurale în marea lor majoritate. Să nu uităm că procesul de transformare a societăţilor de tip agrar în altceva cere timp, şi nu se poate face fără convulsii şi violenţe, care au costuri sociale importante. În Occident procesul ăsta a început pe la 1200-1300 şi s-a finalizat în anii 50 ai secolului trecut. El a fost accelerat de Revoluţia Industrială, dar abia în perioada interbelică a fost cu adevărat vizibil, prin consecinţele sale.


la noi fenomenul începe în jurul anilor 1850, se desfăşoară extrem de lent timp de un secol, ca apoi să explodeze timp de patru decenii, după care urmează un reflux de o amploare nebănuită. patru decenii de modernitate n-au schimbat practic nimic fundamental. Societatea românească parcă a aşteptat revoluţia pentru a se întoarce la starea ei de dinainte de modernitate, pe care o vede ca pe un Tărâm Pierdut. Nu e de mirare că ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă: este pentru prima oară când poporului(populaţiei) i se oferă şansa de a alege liber o direcţie, şi alegerea este aceea pe care o vedem, chit că ne place, chit că nu ne place. A, că alegerea este făcută în necunoştinţă de cauză, da, e o realitate. pe care elitele acestei  ţări au construi-o. Pentru că elitele acestei ţări(mă rog, majoritetea lor) refuză modernitatea, şi nu înţeleg de ce. Poate din dispreţ faţă de idei precum egalitatea, libertatea, justiţia socială, poate dintr-un soi de tembel şi nejustificat complex de superioritate, dracu' ştie de ce. Un lucru este cert: drumul pe care am apucat este fix opus celui normal. Chiar dacă şi în normalul ăsta sunt multe de criticat şi de schimbat. 



Am găsit pe blogul lui Turambar citatul ăsta, care explică multe:

"One reason for the decline of traditional religious beliefs in industrial societies is that an increasing sense of technological control over nature diminishes the need for reliance on supernatural powers. In the uncertain world of subsistence societies, the belief that an infallible higher power will ensure that things ultimately turn out well filled a major psychological need. One of the key functions of religion was to provide a sense of certainty in an insecure environment.

Physical as well as economic insecurity intensifies this need: the old saying that “there are no atheists in foxholes” reflects the fact that wartime dangers increase the need for faith in a higher power. But as industrial production outpaces population growth and as scientific progress prolongs life expectancy, there is a dwindling need for the reassurance that religion traditionally provided.

In the preindustrial world, humans have little control over nature. They seek to compensate for their lack of physical control by appealing to the metaphysical powers that seem to control the world: worship is seen as a way to influence one’s fate, and it is easier to accept one’s helplessness if one knows the outcome is in the hands of an omnipotent being whose benevolence can be won by following rigid and predictable rules of conduct. These are important functions of religion in a world where humans have little or no control over their environment. Industrialization vastly increases humans’ direct physical control over the environment in which they live and work. This process undermines the traditional function of religion to provide reassurance in an uncertain world."


Lumea românească este una profund nesigură, lăsată la voia întâmplării, o lume a supravieţuirii. Distrugerea statului, ca mecanism de solidaritate socială, a lăsat loc revenirii în forţă a lui Dumnezeu, ca principal generator de "ordine şi disciplină", ca substitut de mecanisme de solidaritate şi de principii ordonatoare social. Biserica a luat locul instituţiilor politice şi economice, al legilor şi regulementelor.    

  

6 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Am avut mai de mult o discutie cu un englez aflat pe la noi cu rol de observator despre cit este de autentica exprimarea credintei. Eram in Bucuresti pe-atunci, unde-si fac babele in masa cruce in tramvai si chiar si in metrou, cind stiu ca trec pe sub o biserica, unde se lesina la Patriarhie la cozi cu diverse ocazii, si unde chiar si tirgovetii cu pretentii poarta pe linga ghiuluri mai vechi sau mai noi, nelipsitle si kitchoasele bratari de plastic cu sfinti.

Omul era curios sa stie daca ortodoxia este chiar atit de practicata e cit este de demonstrata, si daca e din convingere, sau din nesiguranta.

Nu stiu la ce concluzii a ajuns el, pentru mine e clar: nesiguranta si lipsa de sentiment al controlului asupra propriei existente au facut sa explodeze in asemenea hal fenomenul bisericesc in ultima vreme. Capii statului n-au nici un interes sa schimbe acest trend, ei profita din plin de pe urma lui. Biserica ortodoxa este un instrument de prostire in masa in Romania, de blocare a omului intr-o stare de teama si de paralizie a vointei si a gindirii, asa cum a fost in evurile trecute biserica catolica in Occident (fara latura expansionista, desigur), in aceeasi idee: tinerea turmei laolalta sub o anumita stapinire. Popii se roaga pentru conducatorii tarii, si conducatorii le dau popilor privilegii. Turma proasta si hipnotizata le plateste amindurora "taxa de protectie" fata de vicisitudinile vietii. Credinta in Dumnezeu e pe nicaieri, nesiguranta e peste tot.

cerbulvechi spunea...

In SUA, credinta se suprapune mentalitatii industriale sau post-industriale cu succes. Deci nu cred ca asta ar fi explicatia.

Ce-i drept la noi traditionalismul e retrograd.

In schimb credinta per ansamblu e mai mult o dovada de submediocritate intelectuala. Apare si se va manifesta anti-progresist oriunde indiferent de gradul de industrializare.

m1ha1 spunea...

păi ce să facă Gheorghe când îl trimite acasă de la spital că n-are bani să-și cumpere spatulă.

sau Mărie, după o zi de stat la coadă la ginecolog, află că-i însărcinată-n criză.

merge la biserică.
își joacă ultima șansă.

cristi spunea...

"Un soi de tembel şi nejustificat complex de superioritate" ... absolut corect, dintotdeauna elitele noastre au avut boala asta. Nu numai ai noştri dar parcă la noi e mai rău. Eminescu de ex. a fost un poet excelent dar gândirea lui politică era la nivelul lui Cotoi sau TRU. Nu exagerez, era îngrozitor de prost la faza asta. Ar trebui să fim mai pretenţioşi şi mai critici cu elitele noastre.

@cerbulvechi: nu-i chiar atât de mult succes acolo. Cele mai industrializate şi urbane zone din SUA (coastele, marile lacuri) sunt şi cele mai puţin religioase iar zonele religioase (Sudul în special) sunt incredibil de retrograde. Ceea ce de fapt confirmă concluzia ta.

Religia este toxică pentru modernitate şi invers. Odată ce ai reuşit să îţi atenuezi gândirea critică până la nivelul la care să accepţi poveşti precum Geneza eşti pregătit să accepţi cam orice. Şi nu e vorba numai de chestiuni de logică, ci şi de morală. Dumnezeul zugrăvit de vechiul testament este un monstru sângeros inferior moral multor tirani medievali. Doctrina centrală a creştinismului conform căreia Isus a obţinut iertarea omenirii (pentru un "păcat" de care nimeni nu e de fapt vinovat) jucând rolul de ţap ispăşitor e la fel de absurdă. Lumea modernă a început de fapt atunci când cel puţin elitele au început să nu mai ia în serios aberaţiile alea, şi se va sfârşi dacă începem din nou să le luăm în serios.

Fluieratorul spunea...

@cristi
Eu m-am certat nasol cu lumea din jur in tineretea mea cu ideile astea, ca Dumnezeu nu era cu nimic mai bun in epoca decit Ahura Mazda, for instance, ca pacatul originar e o timpenie majora, si ca toata "povestea" de fapt nu se sustine logic (nici in logica directa si nici simbolic), si dupa ce am incasat citeva de "nu pricepi nimic" si "esti batut in cap" de la oameni la care ma cam uitam in sus, n-am mai abordat subiectele. Nu de alta, dar asa mi-am pastrat iluziile despre niste oameni... :)

La americani am vazut bigotism baptist extrem la oameni cu educatie si functii platite cu un milion si jumatate de dolari pe an. Acolo orice este posibil.

Anonim spunea...

cristi

cunostintele atle sint un cumul de stiri care duc la un fel de haos. de unde stii tu ce este in sua? cind ai locuit acolo?