marți, 28 septembrie 2010

Complotul socialist şi prostia cutremurătoare



Cel care scrie ce-i mai jos se numeşte Cristian Păun. Este profesor la ASE. Universitate de stat. E doar un amănunt. Relevant în măsura în care omul nostru delirează permanent împotriva a orice aparţine domeniului public, începând cu sistemul de educaţie. Doar în România sunt atâţi de mulţi proşti care acceptă ca din bani publici să fie plătiţi indivizi care propăvăduiesc distrugerea statului şi a serviciilor publice. 


Aşadar, citiţi despre complotul groaznic al socialiştilor, cum întreţin ei frica de cutremur şi cum se îmbogăţesc de pe urma fricii. 


"Ce “îmi place” cel mai mult în această ţară este numărul de socialişti pe metrul pătrat. Oriunde te întorci, orice faci, dai de ei. Orice se întâmplă rău în ţara aceasta, apare socialistul şi dă sfaturi propunând “intensificarea măsurilor statului”, “buget mai mare”, “taxe mai mari”, “împrumut mai mare de la FMI”, ”angajaţi mai mulţi care să poată să prevină pe viitor problema”, “măsuri active de eradicare a problemelor”, “amenzi mai mari”, “camere video mai performante”, “servicii de protecţie şi pază mai numeroase”.


Există cel puţin două mari categorii de socialişti: cei periculoşi care sunt socialişti din motive de căpătuială pe spinarea noastră promiţându-ne câte în lună şi stele, care nici nu vor să audă de o mai mică implicare a statului în economie, care luptă cu toate armele şi argumentele să ne convingă că statul e ultima salvare şi că piaţa liberă e plină de ticăloşi şi de lacomi şi cei visători care cred într-o lume în care toată lumea e egală, în care toţi nu se mai gândesc la bunăstarea proprie ci la ce pune pe masă vecinul lor. Aş mai adăuga şi socialiştii de nevoie sau conjunctură, cei mai săraci sau menţinuţi voit în sărăcie prin impozite şi taxe mari care văd în statul providenţial o iluzie ce aparent le ţine de foame, care sunt cel mai uşor de cucerit cu mesaje subliminale ce îi au în centru pe “antreprenorii ce sug sângele poporului“.


România abundă de socialişti din ambele categorii: prima categorie în care includ politicienii de orice orientare, funcţionarii din vârful ierarhiei instituţiilor publice numiţi pe criterii politice, îmbogăţiţii pe spinarea statului care în piaţa liberă dau faliment şi bancherii (inclusiv pe cei din banca centrală) dar şi din a doua categorie fără de care prima categorie nu ar exista, doar e nevoie de votul lor cu orice preţ (chiar dacă acesta înseamnă o găleată, o PeNeLerină de ploaie, o geacă, un concert cu “muzică de petrecere electorală”, sau o brichetă).


Abia au “calculat” (nici nu se poate aşa ceva) ucrainienii că va fi un cutremur “cutremurător” săptămâna aceasta că au şi apărut socialiştii care au văzut că ar fi miros de ceva ban public din afacerea aceasta. Şi-au trimis răspândacii pe canalele de televiziune care au şi început să hulească statul că nu are nici o politică de renovare şi consolidare a clădirilor vechi din centrul Bucureştiului marcate cu bulină roşie. Au şi început să numere victimele potenţiale şi au scos din nou la iveală hărţile seismice şi alte parascovenii de genul acesta. Lumea pune uşor la suflet astfel de mesaje pline de “îngrijorare” şi de “compasiune” cu cei care locuiesc pe Magheru sau pe Calea Victoriei, sau au spaţii de închiriat în acea zonă. E normal pentru că socialiştii nu completează mesajul lor spunând şi că, dacă statul va accepta acest lucru, o va face din buzunarul fiecăruia dintre noi. Dacă am şti că noi ar trebui să plătim ajutorul pentru acele consolidări, deşi mulţi locuim în zone departe de seisme şi fără a avea un astfel de risc, poate că nu am mai pune la suflet astfel de mesaje care ne fac mai săraci în realitate (s-ar înjumătăţi brusc numărul socialiştilor). Se uită apoi că o chirie pe Calea Victoriei la un spaţiu comercial nu mai mare de o garsonieră în zonă cu vad costă cam 2000 Euro / lună. Se uită că cei din zonă nici nu vor să audă de scăderea chiriilor acum în criză, Magheru şi Calea Victoriei fiind singurele zone mai cu vad pentru cei cu bani sau pentru turiştii străini.


Întrebarea e simplă: de ce nu îşi renovează singuri proprietarii acele clădiri? De ce nu am putea da mai simplu o lege prin care să îi obligăm să plătească din buzunarul lor acele consolidări şi să nu mai apeleze la ajutorul nostru din bugetul local sau de stat? De ce nu se asigură privat acele clădiri contra riscului de cutremur chiar şi aşa degradate cum sunt (dar se pare că foarte profitabile pentru proprietari?


Socialiştii au întotdeauna răspuns la aceste întrebări. În faţă scot şi recită poezia cu “interesul naţional”, “venituri reduse”, “protecţie socială”. În spate însă, se vede de la o poştă cum bălesc pentru a obţine contractele cu statul la a repara, renova şi consolida acele clădiri pe bani care nu au legătură nici cu proprietarul şi nici cu cel care îi plăteşte şi care sunt distribuiţi politic de către stat. Această reţetă de îmbogăţire pe seama contribuabilului este asociată greşit de socialişti cu capitalismul şi generează o critică vehementă împotriva celor care se îmbogăţesc prea mult din relaţia cu statul (e însă relativ termenul de “prea mult” pentru că se pare că pe socialişti îi deranjează socialistul X care din privatizare a obţinut sume “nesimţite” de-a dreptul, dar nu îi deranjează hoţiile mai mărunte de tipul unor licitaţii trucate, deşi natura celor două e identică). Lucrările de acest tip numite pompos “proiecte ale statului care creează locuri de muncă” (la care aş mai adăuga şi exemplul cu izolarea termică) sunt sursă de îmbogăţire facilă şi rapidă pentru socialişti. Ele ridică enorm costul şi bugetul acestora, făcându-le de câteva ori mai scumpe decât dacă lucrarea ar fi fost contractată direct de proprietarul clădirii şi firma de construcţii.


Riscul de cutremur este doar un mic exemplu, socialiştii care roiesc în jurul statului şi a banului public abia aşteptând o criză a gazelor, o criză a grâului, o iarnă grea ca să declanşeze “starea de necesitate” şi să dea drumul la abuzuri şi agresiuni împotriva contribuabililor. Deşi pare periculos ceea ce spun, în momentul de faţă îmi doresc pentru România un cutremur mare, o iarnă cumplită şi alte câteva calamităţi naturale. Poate aşa ne dăm seama cât de mult ne minte statul şi ce jaf de resurse practică. Poate aşa ne scapă de ciuma asta care este socialismul şi ne împinge şi pe noi pe calea normalităţii şi a asumării responsabilităţii individuale pentru tot ceea ce facem acum şi în viitor. Doar un cutremur din temelii ne va arăta că statul nu îi poate salva pe mulţi şi că socialismul este la fel de util ca apa în bocanci."


Ce să-i explici boului ăsta că, înainte de orice, statul este un mecanism de gestiune colectivă a riscurilor, că în caz de catastrofe naturale individualismul face mai multe victime decât cataclismul, că spaţiile publice în pericol revin în sarcina puterii publice pentru a fi consolidate, că bancherii sunt orice, numai socialişti nu, dovadă că nu vor să investească în consolidarea clădirilor. Cum să-i spui prostului că societăţile de asigurări asigură doar riscul, nu şi certitudinea, şi e cert că acele clădiri cad la cutremur, deci nici mama societăţilor de asigurări nu le va asigura?


Sigur, darwinismul este o opţiune. Dar poate că musiu Păun nu este atât de bine echipat pentru supravieţuire, şi poate un băiat de băiat, din clanul Duduienilor, spre pildă, are mai multe şanse de supravieţuire într-o lume a lui care pe care decât el. Dar când ai mintea ocupată cu complotul socialiştilor, nu mai poţi gândi şi la altele. Rămâne înterebarea: ce-i învaţă dementul ăsta pe studenţii lui?

5 comentarii:

Anonim spunea...

constat cu stupoare ca-n romania abunda astfel de indivizi care-si pot permite sa promoveze tot felul de ineptii si care cer de fapt un singur lucru care este de altfel evident si anume reintorcerea romaniei la un sistem demn de comuna primitiva. vad insa ca apostolii salbaticirii omului n-au luat deloc in calcul varianta in care si ei pot ajunge doar vinat pt ca nimeni nu le poate garanta nimic intr-o astfel de organizare specifica junglei. oricum va veni odata si ziua in care si acesti descreierati vor ajunge pe mina tineretului salbaticit si vor plati tribut propiei prostii!!! la ora asta f multi romani au ajuns niste salbatici iar a te intelege cu ei presupune deja un efort. traiasca vestul luminos si servitorii lui care mult bine ne aduc!

Fluieratorul spunea...

CV-ul pmului la http://www.finint.ase.ro/Cv.htm. Am citit pe repede inainte si alte postari de pe blogul lui. Scary movie.

Karakas spunea...

Nu stiu daca Romania e plina de "socialisti", dar se vede ca elitele romanesti sunt pline de false valori. Nu am timp sa comentez detaliat, dar mi-a fost suficient sa citesc despre cum ar deconsidera "socialistii" sistemul capitalist romanesc, care ar fi plin cu intreprinzatori cinstiti, care nu sunt calici, care nu fura si care doneaza mai tot profitul in scopuri caritabile.

Mie mi-e jena de nesimtirea lui. Bazaconii cu pretentii academice din care gusta toti fraierii.

cristi spunea...

În primul rând că îşi spune "profesor asociat", ceea ce e conferenţiar pe englezeşte re-tradus literal în română, şi asta spune ceva despre onestitatea intelectuală a omului.

Ca şi în cazul Bălălău, arma supremă a acestor indivizi e tupeul şi lipsa totală de ruşine. Deşi ideile lor au condus la criză, acum se dau mari experţi în ieşirea din criză, iar "soluţiile" lor sunt aceleaşi ca şi înainte.

Paun Cristian spunea...

Chiar aşa şi sunt: cadru didactic asociat. Pentru că norma de bază este la ASE nu pot decât să fiu profesor asociat. Ştiu şi eu că în engleză conferenţiar se numeşte "associate professor". Doar predau cursuri în limba engleză.

Sunteţi penibili!