luni, 20 septembrie 2010

Bine e să fii bancă!



Supărate-foc pe statul român, care, cu un mieunat anemic, OG 50-2010, a încercat să-i apere pe români de lăcomia lor, băncile, după ce i-au muls şi-i mulg pe clienţi, s-au gândit să mulgă şi statul, pentru că, vezi Doamne, au "pierderi". Pierderi însemnând unele dintre comisioanele alea aiuristice, pe care nu le găseşti mai pe nicăieri în lume. Las' că nici alea clasice nu sunt normale: comisionul de risc poate ajunge şi la o treime din rata plătită de client.  Plătim comision şi pe aerul pe care îl respirăm în preţioasele lor birouri.


Înţeleg că deja o bancă foarte mare a dat statul în judecată pentru că se implică în stabilirea dobânzilor, şi nu lasă piaţa liberă. Iar BNR le mângâie pe cap şi le plânge de milă. Nu ştiu ce mă face să cred că s-a format aşa o cumetrie între BNR şi bănci, în care toată lumea câştigă, inclusiv din mişcările cursului, iar nota de plată o achităm noi. Dar asta e: proştii primesc ce merită! Iar noi suntem o ţară de proşti, şi merităm toate aceste umilinţe, cu vârf şi îndesat. Mai vreţi o dovadă? CSDR, una dintre marile centrale sindicale, îşi amână protestele programate azi, pentru că le-a promis boc că-i bagă în seamă c-o întâlnire! Nu-i nimic, boilor! O să vă mai taie 25% din salarii! Că are de la cine!

PS: nu ne încălzeşte cu nimic constatarea englezilor, că la ei băncile fac prea mult profit. Tot ce vor băncile e bine pentru Marea Britanie, ca şi pentru România. Marea finanţă a câştigat războiul cu statele şi cu naţiunile, respectiv cu cetăţenii. Lucru planificat, de altminteri. Aşa că băncilor nu li se va întâmpla nimic nici de aici înainte. Doar când vor intra din nou în căcat statele vor sări cu lovelele, să le salveze. Ca să se ştie cine-i şeful!  

9 comentarii:

Anonim spunea...

As fi curios in care tara se aplica toate aceste comisioane si cit sint la latitudinea bancii . Cel putin Unicredit stie bine ca in Italia nici nu poate cere anumite comisioane cum si dobinda maxima aplicata nu poate depasii 3 x dobinda oficiala . Oricum , dobinda variabila se calculeaza in baza la evolutia euribor / 3 luni sau 6 luni . Daca ar proceda altfel ar intra in infractiune penala dar acolo , in Italia , nici macar nu viseaza sa deie statul in judecata . Diferenta ca noi sintem o tara de muls cu guvernare in genunchi in fata finantatorilor externi . Si tot legat de Italia . Cum de au fost obligate bancile de guvern sa suspende pe un an ratele clientilor cu probleme financiare si nimeni nu a dat in judecata statul ?

Anonim spunea...

"Dar asta e: proştii primesc ce merită!"

din pacate sint extrem de multi si ne pun si noua viata in pericol!


http://www.corpwatch.org/article.php?id=146

Karakas spunea...

Se ascute lupta de clasa, exact unde nu ne-am fi asteptat: in SUA!

Cititi ultimul articol al lui Krugman, "The Angry Rich"

http://www.nytimes.com/2010/09/20/opinion/20krugman.html?hp

Karakas spunea...

Comentariile la articolul lui Krugman sunt la fel de incisive si interesante, pentru ca se intimpla in tara tuturor posibilitatilor:

"The reason why there is so much support for catering to the rich is that they have convinced the lower classes in America that they too can become rich. This is an old tradition.

During the American Civil War, almost all of the dirt poor Southerners who were fighting to preserve their right to own slaves were never going to be able to own them. They were fighting for an idea, a concept; it was the concept that everyone can become wealthy if they work hard and save. This of course was as ridiculous then as it is now. The rules of success vastly benefit the already rich and nothing that a really poor man can do is going to change the odds that he will never really be rich.

The second reason why such tax breaks exist for the rich, such as the break that allows the income of a hedge fund manager to be taxed at capital gains rates, is that they pay millions and millions into the coffers of the members of Congress, and in return they are paid back with lower taxes.

You and I must pay whatever the Congress decides we must pay because we cannot buy off the members of the Tax committees in the House and the Senate. Therefore, we the laboring class pay increasing amounts and the investment class pay less and less. We allowed this to become so when we bought the Reagan idea that government should leave the people's money alone. The result has been thirty and more years of declining real income for the middle and lower classes.

For a time they borrowed from the ever increasing value of their homes. That value is now gone. If the government doesn't change the rules of individual taxation, corporate taxation, business taxation, and other benefits for the rich, we will never recover our exalted status of the country where anyone can succeed. People have come here because they thought anyone could be a success. If that truth disappears we will see a very rapid decline of American power, because the truth is that the advances in science, industry, manufacturing, education, and society come from the work of the middle class;

"

Anonim spunea...

Voi nu intelegeti. Nu este un stat fara caini. Traim intr-un stat cu multi caini.

Anonim spunea...

@Karakas: să zicem că ar fi aşa. Care e soluţia? Impunerea prin forţă a sărăciei, fiindcă oricum "nu poţi să devii bogat"? E un mare bullshit.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7808378-obsesia-jupuirii-salariilor.htm

Un oarecare Mihai Marcu se întreabă retoric:

"Domnul Ponta revine cu ideea impozitarii progresive, idee care nu ar fi rea daca ratele de impozitare ar fi mici. Din pacate, se doreste impozitare progresiva cu maxime de 48%.

Citez din articol: "Victor Ponta afirma ca [...] orice nou acord dupa expirarea actualului program va trebuie sa includa reducerea TVA si trecerea la o impozitare progresiva.

-----

Pana in 2005, munca era taxata excesiv, cu impozite de pana la 40%, la care se adaugau contributiile sociale. Munca la negru era extrem de raspandita. Pe de alta parte, castigurile din capital erau practic netaxate. Cine se ocupa cu vandut actiuni, apartamente etc platea impozite nesemnificative, chiar zero. Care era logica taxarii aberante a muncii si favorizarea celor care castiga din investitii? De ce a fost descurajata munca in defavoarea speculatiei cu actiuni?

-----

Nu inteleg de ce ne miram de Dorel, cand 45% din valoarea muncii lui se duce la stat."

Ceea ce pare acelaşi jurnalist să nu înţeleagă este faptul că nu e vorba de impozite, la fel cum nu e vorba şi nu a fost vorba niciodată de contribuţiile sociale şi de prestaţiile pe care le primeşti de la Stat în schimbul lor, oricât ne tot cântă o anumită parte a presei situaţia pensiilor şi a sistemului sanitar. Pe vremea lui Năstase pensiile erau de 220-250 de lei şi pensionarii nu aveau reducerile şi gratuităţile la transport şi la alte servicii publice pe care le au acum. Şi nu făceau scandal.

Anonim spunea...

(continuare)

Sistemul social este factorul la care se raportează fiecare, dincolo de problema veniturilor şi a costurilor vieţii.

Era foarte posibil să plăteşti un impozit de 45% pe salarii în epoca Năstase. Era la fel de adevărat că impozitul pe profit era unic, de 25%, indiferent că era vorba de buticul de la colţul blocului, sau de Petrom. Nimeni nu a spus că e nedrept, dimpotrivă, au început să cârâie precum "o pasăre simpatică şi neagră care îşi face veacul prin semănătură" când s-a vorbit de cota unică.

Fiindcă deşi cota unică aducea ceva bani în buzunar, nu ei erau importanţi. Mult mai important a fost accesul la credit, accesul la proprietăţi. La fel de importante au fost şi relaţiile sociale. În epoca Năstase accesul la credit era egal cu zero, şi singurele metode a face un mic profit aveau legătură cu ocolirea legii: muncă la negru, mărfuri fără factură etc. Însă făcând asta ştia oricine că se poate confrunta cu inspectoratele de muncă, Garda Financiară sau DIICOTul, şi fiecare era interesat să înoate sub suprafaţa apei, cât să nu i se vadă înotătoarea dorsală :) Cât timp fiecare ştia că are ceva de ascuns, era controlabil.

Cum controlezi însă pe cineva care şi-a obţinut avuţia 100% legal? Cum îi spui celui care a vândut terenul moştenit de la bunica să stea în banca lui? E vinovat de ceva cel care a obţinut un salariu mai mare în firma unde lucrează? Are vreun motiv să se ruşineze cel care a luat un credit garantat cu o proprietate? Este el comparabil cu un "mare corupt" dintre cei care apăreau în Caţavencu? Îl fugăreşte AVASul sau DNAul?

Publicul ştia, din ziare sau de altundeva, că există unii foarte bogaţi care au ajuns unde sunt pe căi mai puţin cinstite, dar asta nu conta pentru ei, nu intra în sistemul lor de referinţă.

Însă acelaşi public era iritat mai rău ca de urticarie de “ciocoismul clasei medii”.

- Maşina portocalie-metalizată cu jante cromate de 20 de inci, “clima bizonică” şi un kit de caroserie de Fast & Furious în faţa blocului. Bonus dacă nu mai eşti de multă vreme tânăr, ci deja semeni cu Irinelul.

- Apartamentul “de lux în complex rezidenţial modern” cu mobila Mobexpert şi bucătărie americană în care găteşti ceapă calită şi peşte prăjit.

- Sistemul audio 5.1 (eventual Bang & Olufsen, că avem bani, ce dracu’) la care îl asculţi pe Beethoven… la volum maxim şi cu geamul deschis.

- Ceasul de aur ţinut în afara manşetei, şi tendinţa de a te uita la ora exactă din 5 în 5 minute, chiar dacă nu te grăbeşti nicăieri ci stai de 1 oră la terasă şi tragi de un cocktail cu umbreluţă. Bonus dacă mai ţii şi un MacBook pe masă, deschis, chiar dacă nu-l foloseşti.

- Poveştile interminabile despre cum ai fost la Paris sau în Creta “la 4 stele”.

- iPhonele pe care te joci stând pe bancă în parc.

- Vorbitul în argoul anglo-român pe care niciun anglofon adevărat nu l-ar înţelege. Bonus dacă mai ştii şi spaniola şi italiana “de stradă”.

- Costumul lucios cu cravata de mătase violetă, ca de scamator care scoate iepurii din joben, purtat până şi pe santier când sunt 35 de grade afară.

- Tonul ironic ca de Sişu, Puya & Co. şi gesturile de maidan făcute cu mâinile prin care chemi chelnerul. Bonus dacă localul e de 5 stele şi tu eşti în bermude. Încă un bonus dacă plăteşti un bacşiş mai mare decât consumaţia.

- Blonda cu o figura pe lângă care Pamela Anderson pare o lady şi cu cercei de aur până la umeri cu care ieşi. Bonus dacă nu e nici curvă, nici amantă întâmplătoare, ci chiar soţia ta şi ai şi copii cu ea. Încă un bonus dacă înainte de a fi soţie a fost celelalte 2 în acelaşi timp :D

Anonim spunea...

(continuare)

Oricum ai lua-o, cel care face toate astea nu poate fi acuzat de nimic, nici de încălcarea normelor de zgomot ale Primăriei, nici de încălcarea regulilor de circulaţie, nici măcar de încălcarea Codului Bunelor Maniere. Nicăieri nu se interzic toate astea. Şi sistemul social impus după 2004, nu numai la noi, ci oriunde în lume, le încurajează. La urma urmei, cine e mai folositor pentru Stat, cel care plăteşte TVA şi accize la benzină, sistem audio şi MacBook, sau cel care nu o face? Cel care plăteşte impozit pe casă, care e raportat la suprafaţă şi la materialul de construcţie, sau cel care nu plăteşte? Cel care plăteşte 16% dintr-un venit mai mare, sau mai mic?

Nu încălcările drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pe care le-ar fi comis roşii sau portocaliii au tulburat apele politicii, ci tocmai prea marele respect pentru acestea.

Sistemul democratic a avut o singură fisură care s-a transformat în prăpastie: mituirea alegătorului. Cine ar vota pentru impozite de 48%? Cine ar vota împotriva celor care îi sunt necesare traiului sau le crede el necesare, de la aer condiţionat până la excursii în afară? Cine ar vota pentru întreruperi ale curentului şi magazine goale?... Sau, judecând strict după ce se întâmplă anul ăsta, cine nu ar crede că propunerea Piticului Boc, de a reduce cota unică la 12% şi apoi la 10% în cazul în care economia mai scoate capul afară din "materia moale şi maro" în care înoată şi mai trage o gură de aer, e o propunere de bun simţ?... (Asta numai fiindcă majoritatea populaţiei productive crede că impozitul e un fel de donaţie oferită Statului când acesta nu are bani, ignorând implicaţiile sale sociale, ideologice şi chiar morale şi religioase)

Aşa cum cvasi-dictatorul italienesc cu părul vopsit şi mult Botox a preluat o ţară agitată timp de 40-50 de ani de conflictele cu comuniştii şi cu Mafia şi a adus ordinea şi un mediu de afaceri favorabil, aşa cum piticul rusesc i-a pus pe oligarhi în banca lor, a adus salariul clasei medii la 500 USD şi a investit multe miliarde în echipamentele militare, aşa cum Ceauşescul francez (mic, creţ, afurisit, agitat, mare orator şi care se mai numeşte şi Nicolas) a promis şi a îndeplinit parţial acţiunea de punere cu botul pe labe a imigranţilor, arabii lor şi ţiganii noştri, Chelioşii şi Piticii noştri înţeleg că pentru fiecare cetăţean capabil de muncă sau calificat pentru pensie "trebuie" bani, că banul este factorul motivaţional numărul 1. Fiecare dintre ei a mituit poporul votant pentru a-şi asigura scaunul, cu bani, ordine sau imitaţia ei, bunuri, credite şi altele, aşa cum unul mai chel şi altul mai mustăcios au făcut cu ceva decenii în urmă, cu VW Broscuţă, autostrăzi şi croaziere all-inclusive la preţuri accesibile. Şi fiecare alegător va accepta mita fiindcă nu poate să renunţe la cele pe care le crede a fi necesare traiului. Nu întâmplător mişcarea contra-culturală începută de Opoziţie din 2006 încoace e conservatoare, religioasă, familistă, asexuată, duşmană a creditelor, proprietăţii private, şi nostalgică a perioadei "negre" 1985-1989... cât timp nu crezi sincer în toate astea, parcă tot "mita electorală" sună mai bine, mai ales când te urci în Renault şi mergi la o terasă să tragi de un cocktail cu umbreluţă.

Astfel încât vă salut cu mâna întinsă înainte spunând "Trăiască Traian!" :D

~Gigi Maybachistu' Irational

Anonim spunea...

P.S. În SUA care ni se dau ca exemplu, cotele de impozitare sunt între 17% şi 30%. Nici chiar IRSul lor renumit pentru caracterul său hrăpăreţ n-a cerut 48% :D

~Gigi Maybachistu' Irational