La atât se reduce modernitatea?

Lucian Croitoru a prins gustul luminilor scenei, şi iese tot mai des în public. Când bate câmpii despre macroeconomie, ar mai fi de suportat. Când se apucă să dea sfaturi, şi să judece "societatea", se schimbă lucrurile. De la o vreme BNR s-a ideologizat violent şi a ajuns la dreapta extremă. Nu înţeleg de unde vine acest elan ideologic la nişte bancheri, presupuşi neutri, de vreme ce sunt obligaţi de  realităţi să lucreze cu guverne de diverse culori. Dacă un şef de bancă privată e de stânga sau de drepta, ecologist sau libertarian, treaba lui. Dacă BNR adoptă o ideologie, şi se manifestă ca actor ideologic, lucrurile se schimbă radical, pentru că ea va intra în conflict cu orice guvernare care nu-i împărtăşeşte viziunile.  Şi mai bizară este această ideologizare, într-o ţară în care partidele politice urmează o direcţie contrară: se dezideologizează.

Acum să revenim la Lucian Croitoru. Ce ne spune el? Că: "respectarea calendarului de reducere a deficitului bugetar de la 6,8%, ţinta stabilită pentru acest an, la 3% în 2012 va fi foarte dificilă pentru că economia va creşte mai încet decât se anticipa, iar implementarea programelor de tăieri de cheltuieli este mult îngreunată de populismul politicienilor, care a majorat rezistenţa populatiei la orice fel de reformă".

Acum, ăsta, care ne putea fi premier, crede că reformele se reduc la tăieri de salarii şi pensii? Crede că românii sunt atât de tâmpiţi încât, dacă n-ar fi presa şi politicienii "populişti", ar înghiţi pe nemestecate căcatul numit de el "reforme"? Observ  că, plecaţi pe urmele lui traian băsescu, tot mai mulţi tembeli precum Lucian Croitoru se împiedică de democraţie. Ei au credinţa că deţin soluţii pentru toate problemele, dar nu au puterea de a le aplica, pentru că nişte oameni răi, din Parlament şi din presă, îi sperie pe români, şi aceştia nu vor să se lase "reformaţi". 

Tot din categoria asta, a decepţionaţilor de încăpăţânarea românilor de a nu se lăsa "reformaţi" şi "modernizaţi", se află şi inevitabilul Tapalabă, care scrie, printre altele: " În cei 20 de ani de capitalism primitiv, cetatenii Romaniei n-au internalizat valorile occidentale, astfel incat sa atinga o masa critica reformista. Nici in straturile de jos ale societatii, nici printre elite. Cei putini, o minoritate tot mai restransa atrasa in mod real de spiritul occidental autentic, isi imagineaza astazi viitorul in afara tarii."

Bă, boule! Aproape trei milioane de români plecaţi în străinătate nu sunt o "minoritate tot mai restrânsă", vacă neagră! Sunt O ŢARĂ! Există în Europa ţări cu populaţie mai mică decât emigraţia ECONOMICĂ românească. Şi cei care pleacă n-o fac pentru că sunt pătrunşi de spiritul occidental autentic(care o fi definiţia termenului?), ci pentru că sunt străpunşi de o foame crâncenă!

Dar bine că există FMI şi CE, care, spune autorul, "detin inca parghii puternice, financiare sau politice, sa tracteze Romania spre Vest." Adică să-i facă ce, mai concret? De schimbat locul ei pe hartă nu se poate, pentru că, asta e, nu se poate!  Dacă se putea, ni-l schimbam singuri, nu aveam nevoie de remorcherele FMI şi CE. De schimbat valori şi mentalităţi, iar nu se poate: cele două instituţii au alte obiective şi alte priorităţi, şi oricum nu e treaba lor. 

În viziunea lui Tapalabă modernizarea României este subminată de antioccidentalismul nostru latent, care se manifestă şi prin protestul împotriva băncilor: "Avem apoi fenomene protestatare noi, pe langa miscarile sindicale clasice. Revoltele impotriva bancilor, organizate pe internet, contin in subtext un mesaj profund anti-occidental. Ele, revoltele, pleaca de la abuzuri reale, nu imaginare, dar pot fi deturnate pe parcurs in scopuri politice. Exploatate politic, efectele crizei mondiale pot face ravagii in tarile cu democratii fragile. Simbolul sifonat al capitalismului, bancile au tratat noile piete din Est cu lacomie, s-au cartelizat rapid si au profitat din plin de ingaduinta Guvernelor si Bancilor Nationale. Vom vedea daca pe desfasuratorul facturilor lasate in urma de banci vom plati si un pret politic.

Apoi, razboiul declarat de opozitie Fondului Monetar International si, implicit, Comisiei Europene, exprima, in esenta, refuzul modernizarii rapide. Asistam la asaltul falselor solutii. Populismul predica dispretul fata de etica muncii si vinde paradisuri iluzorii. Toate acestea la un loc ar putea fi speculate, la un moment dat, de forte interesate sa puna sub semnul intrebarii succesul integrarii in UE si sa scoata Romania de pe orbita euro-atlantica."

De fapt, ce vrea Tapalabă să facem: să acceptăm orice mizerie, de dragul "modernizării"? Şi ce înseamnă modernizare? Reducerea deficitului bugetar este, şi la el, şi la Croitoru, semn de modernitate, mama tuturor reformelor La atât se rezumă modernitatea? Programul unor contabili de CAP cu mânecuţe este programul de modernizare al unei naţiuni? Iar naţiunea aia nu trebuie să scoată un cuvânt, trebuie să se supună ordinelor venite de la nişte iluminaţi, singurii care ştiu ce este binele şi ce este răul? 

Cum poate accepta corpul social nişte schimbări care îi sunt impuse, adesea violent, fără să fie consultat? Oamenii ăştia înţeleg pe ce lume trăiesc? Românii vor fi rezistenţi la schimbare câtă vreme schimbarea va fi împotriva intereselor lor. Este cea mai occidentală şi mai modernă atitudine cu putinţă.  Acum.

De la 1848 încoace, ne tot modernizăm, şi tot ratăm "modernizarea". De ce? Asta este o întrebare la care nu vrem să răspundem. Şi când răspundem, o facem superficial, şi căutăm explicaţii acolo unde nu sunt. Cea mai comună este aceea a umbrei ursului de la Răsărit, ca aici: "Romania are sansa istorica de a fi asezata, geostrategic, pe harta intereselor americane la Marea Neagra, o pozitie care-i securizeaza temporar orientarea pro-atlantica. Instalarea scutului anti-racheta si prezenta bazelor americane tin Bucurestiul mai departe pe axa, dar sporesc anxietatea Rusiei. Vezi spirala expulzarilor de spioni deschisa in 2009 si razboiul diplomatic fara manusi dintre Bucuresti si Moscova. Agresivitatea Rusiei sporeste pe masura ce Romania se implica tot mai puternic in sprijinirea Aliantei pentru Integrare Europeana de la Chisinau. O recenta analiza Stratfor descrie Republica Moldova ca fiind campul de batalie dintre Rusia si Occident, iar esecul referendumului pentru modificarea Constitutiei apare ca un semn al influentei crescande a Rusiei in regiune.

Cu toata presiunea externa si vointa Occidentului de a mentine Romania pe directia buna, atmosfera interna este dominata de haos si confuzie, speculata din plin de adversarii occidentalizarii. Pana si intelectuali de forta, din randul putinilor pro-occidentali convinsi din Romania, par astazi dezorientati."

Totul este de un ridicol absolut. Cum de un ridicol absolut este şi anticomunismul unor dobitoci, care vor să-şi justifice sinecurile bine plătite de stat. 

Să ne înţelegem bine: schimbarea este un proces de lungă durată, şi, ceea ce trebuie spus este că mediul în care se propagă nu este omogen, deci viteza schimbării va fi diferită, în medii diferite. După 1989 schimbarea cea mai rapidă a fost la nivelul regimului politic. Dar "democraţia de tip occidental" ne-a venit la pachet cu toate crizele şi slăbiciunile ei, care aici au foat amplificate de condiţiile specifice României. Schimbarea economică a fost handicapată de lipsa de resurse financiare în faza critică a reformelor necesare trecerii la economia socială. Schimbarea socială a fost marcată de două procese negative: dezindustrializarea şi dezurbanizarea.

Peste toate astea se suprapune lipsa unui proiect naţional de dezvoltare. Integrea europeană şi euro-atlantică a ţinut loc de proiect de schimbare până în momentul aderării noastre la UE şi la NATO. Acum vedem că, odată atinse aceste obiective, nu ştim încotro s-o apucăm. Nu avem o politică europeană, demnă de acest nume, de unde şi imposibilitatea de a fructifica oportunităţile legate de apartenenţa la UE, iar NATO îşi pierde tot mai mult relevanţa.  De aici şi credinţe tembelă că o scrisoare de intenţie trimisă FMI ţine lor de proiect de modernizare, iar condiţiile impuse de FMI pentru a ne împrumuta bani sunt o Biblie a dezvoltării. 

Aici trebuie căutată sursa eşecului, nu în "umbra marelui urs". Polonezii sunt bot în bot cu marele urs, şi asta nu-i împiedică să-şi modernizeze ţara. Aşa că...