"Ieşi afară, javră ordinară!"

Dacă poliţiştii au ajuns să-i strige sub balcon Pulimii Sale: "Ieşi afară, Javră ordinară!" e groasă. Dar groasă, nu aşa! Pur şi simplu oamenilor ăia, care depind de un lanţ de comandă, care pot fi licenţiaţi sau mutaţi de colo-colo cum vrea muşchii şefilor ierarhici, nu le mai pasă de nimic. Azi au fost trimişi la plimbare de doi trepăduşi de la Cotroceni. Nu a fost cea mai inspirată decizie a lui băsescu. Poliţiştii au promis că se vor întoarce.

Eu, să fiu în locul lor, aş şti ce să fac să-i atrag atenţia individului: m-aş pune pe capul baronilor portocalii. Care se cred stăpânii ţării. Şi cred că nişte controale bine simţite, nişte vămuiri crâncene, nişte amenzi cât casa, poate şi câteva reţineri, i-ar schimba perspectiva Iubituluii Conducător. Care depinde de bună-voinţa baronilor. Se pot imagina şi altele, mai perverse: nişte poveşti spuse unor jurnalişti mai nevricoşi când aud de Pulimea Sa, nişte scheme de afaceri, una, alta. La dracu! Poliţia strânge şi ea informaţii! Şi ce mijloc mai bun de a te face înţeles decât un şantaj ca la mama lui?

În ăst timp Lăzăroiu continuă să abereze: "Intrebarea corecta este cine vrea sa fie Alba ca Zapada. Ar putea fi PSD, PD-L si PNL si, poate, Partidul Poporului, daca nu se intampla ceva major pe scena politica. (...) Cand pun intrebarea "Cine vrea sa fie Alba ca Zapada?" eu intreb de fapt "Ce esti dispus sa faci ca sa fii Alba ca Zapada?. Trebuie sa fii dispus sa faci foarte multe sacrificii. Prima conditie este oameni noi, care n-au mai facut politica. Un indicator al nevoii de figuri noi, fara notorietate, dar care sa vorbeasca bine si sa fie capabile sa-si asume o functie de conducere in administratie, este increderea foarte scazuta in liderii politici".

Păi, mânca-ţi-aş gălăgia ta de consilier! N-o puserăţi voi pe Anastase, figură nouă, fără notorietate, Preşedinta Camerei Deputaţilor, şi făcu căcatul praf? De ce trebuie să fiu condus de politicieni care se şcolesc pe pielea şi pe portofelul meu? Acum nu mai contează decât cât de frumos măcăne la tembelizor? Dar ceva competenţe n-ar trebui să demonstreze el? Să fi făcut ceva pentru oameni? Să facă politică din sentimentul responsabilităţii, nu din vanitate sau din cine ştie ce obscur sentiment de superioritate? Dar, ca de obicei, ce ştiu eu?

Şi uite aşa am ajuns, dracului, o ţară de poveste şi o naţiune de coşmar. Care se scufundă încet în mlaştina lipsei de performanţă, a disperării sociale, a sărăciei, şi după colţ se iţeşte capul hâd al violenţei...