băsescu, boc şi "societatea de piaţă"

Incoştient sau nu, boc a definit proiectul actualei guvernări: societatea de piaţă. A spus-o în contextul proiectatei  restructurări a sistemului de protecţie socială, care şi aşa e vai mama lui. Sigur, acum sunt probleme cu asigurarea banilor pentru plata unora dintre prestaţiile sociale. Dar la starea asta de lucruri guvernul condus de piticania asta sinistră a contribuit din plin.

Nu o mai iau de la capăt cu explicaţiile: toate măsurile actualei guvernări sunt profund anti-economice şi anti-sociale. De ce? Pentru că nu-i duce mintea la altceva. Oamenii ăştia nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor, iar dacă au bani, îi au pentru că au fost "împroprietăriţi" cu averea publică, sau sunt cuplaţi la ţâţa bugetului. Nu se simt responsabili faţă de nimeni şi de nimic. Nu trăiesc în realitatea asta. Nu au grija nimănui, au doar grija buzunarului propriu.

De aceea nu pot înţelege de ce, spre pildă, nu se duc oamenii să culeagă fructe în România, dar  le culeg pe ale spaniolilor, spre pildă. Păi, e simplu: dacă e de rupt oase, una e să ţi le rupi în Spania, pe 1200 de euro pe lună, şi alta în România, pe 10 euro pe zi, şi cu norme de lucru imposibil de realizat. Ca să nu mai vorbim depre tratamentul pe care îl primesc românii din partea "patronilor" de la noi.

Văd că se lăţeşte gogoaşa asta cu nemunca  din pricina "generozităţii" sistemului de protecţie socială. Este cea mai mare prostie, şi o perdea de fum, care ocultează adevărata discuţie care trebuie purtată în România. Este vorba despre incapacitatea economiei româneşti de a genera locuri de muncă, iar când le generează ele sunt de proastă calitate şi mizerabil plătite. Munca sezonieră nu rezolvă nimic. Faptul că unul culege struguri sau mere o lună pe an, sau dă câteva zile cu mătura prin bătătura unuia sau altuia nu înseamnă că spre sistemele de pensii şi de asigurări de sănătate vor veni banii de care este nevoie. Şi nici că nu va  mai fi nevoie de plata unor ajutoare sociale.

Poate că mai inteligent ar fi dacă am încuraja munca altfel: cine angajează un şomer, dacă salariul lui este salariul minim pe economie, iar el are o vechime în muncă de minim cinci ani, să zicem, acesta va continua să primească şi ajutorul de şomaj încă un an, cu condiţia ca patronul să-l angajeze pentru cel puţin trei ani.  Este un mod de a încuraja reangajarea şomerilor, mai ales a celor de lungă durată.

Tăind din prestaţiile sociale nu rezolvăm nimic. Doar crearea de noi locuri de muncă rezolvă problema deficitelor bugetelor sistemului de pensii şi de sănătate. Şi  la fel de important este şi faptul că nu ne mai putem mulţumi cu salarii de nimic. Nu cred că muncim mai puţin şi mai prost ca alţii. Avem însă o structură a economiei şi a aparatului productiv care nu ne avantajează. Iar starea de sărăcie generalizată îi face pe patroni să impună ce salarii vor ei, că de aia e "capitalism". 

O ultimă remarcă: băsescu se tăvăleşte în chinuri la gândul că la anu' deficitul sistemelor de pensii, de sănătate şi de protecţie socială va fi de 3 miliarde de euro. Lui i se pare dramatic.  Nu e deloc dramatic. Dramatic este faptul că numai dobânda la împrumuturile luate de geaba, care n-au generat nici dezvoltare, nici noi locuri de muncă, nimic, se ridică anul viitor la peste 2 miliarde de euro. Dramatic este şi faptul că din alea trei miliarde un miliard revine sistemului de ajutoare de şomaj. 

Rezumând: reţeta aplicată până acum de băsescu şi de boc pe post de "măsuri anti-criză" este o tâmpenie, care a generat noi probleme. Mergând în continuare pe drumul ăsta vom avea rezultate şi mai proaste. Reducerea consumului va reduce încasările bugetare. Mărirea taxelor şi impozitelor va mări evaziunea fiscală. Reducerea personalului bugetar va determina creşterea şomajului şi în sistemul privat. Toate se vor reflecta în buget, respectiv în creşterea deficitului bugetar. Iluzia că acesta se va micşora prin micşorarea salariilor este o dovadă de prostie crasă. 

 Nu există soluţie de ieşire din criză care să nu implice creşterea consumului, respectiv a gradului de ocupare a forţei de muncă. Ca să munceşti trebuie să ai unde munci, iar răsplata muncii să fie decentă. iar societatea de piaţă, în care raporturile dintre indivizi sunt  reglementate de legea cererii şi ofertei este un non-sens, o utopie la fel de periculoasă ca şi utopia "comunistă". Şi "societatea de piaţă", o formă de darwinism social, inacceptabil în lumea noastră, se va termina prost, ca şi "comunismul". Dar ce să-i ceri  unui dobitoc ca boc?