Un partid ridicol

Cum zac în pat, cu o crâncenă durere de coloană şi cu un soi de guturai, care-mi dă târcoale, nu sunt în cea mai senină dispoziţie pentru a privi cu detaşare modul ridicol în care înţelege să nu iasă din scenă Mircea Geoană. Hotărâsem să nu scriu nimic despre tâmpenia cu flacăra mov, cu atacurile energetice şi altele asemenea. Dar văd că pelteaua se întinde, şi în PSD, în loc să se facă o analiză serioasă a situaţiei partidului, a început obişnuitul joc de-a datul la gioale.

Nu vă puteţi imagina ce scârbă m-a apucat văzându-l pe miron Mitrea, cum se agită el şi cum îl contestă pe Geoană(şi indirect pe Năstase), cum promite el că va candida. Să facă ce? Să distrugă definitiv PSD? Că doar graţie sprijinului lui a ajuns Geoană preşedinte al PSD în 2005. Şi graţie deciziilor lui şi ale altora ca el, vezi grupul de la Cluj, PSD a ajuns un partid de mâna a doua, şi a pierdut şase runde de alegeri în cinci ani.

Nu mă interesează cine va conduce PSD de aici înainte. Dar dacă vor să mai însemne ceva, au nevoie de un lider puternic, care să reorganizeze partidul şi să-l facă funcţional. Şi singurul care poate face asta acum este Adrian Năstase. Cam toţi recunosc asta. Dar la fel, cam toţi cei care se visează în fruntea PSD speră că DNA le va da o mână de ajutor şi va scoate din joben un nou dosar, ceva.

În PSD lucrurile au scăpat de sub control. Baronii locali fac ce doresc, pentru că la centru nimeni nu mai are autoritatea să-i cheme la ordine. În loc să se fi dezvoltat ca o federaţie de curente de gândire, PSD s-a dezvoltat ca o federaţie de interese economico-administrative. PSD a făcut ceva şi mai grav: şi-a abandonat electoratul, în speranţa că va intra în graţiile "societăţii civile".

În acest moment PSD are de gestionat două crize: una de lidership, şi alta de identitate. Criza de identitate mi se pare cea mai gravă. Identitatea unui partid nu se construieşte peste noapte. De multă vreme PSD nu are un ideolog. Spre deosebire de el, PDL are o adevărată pleiadă de ideologi, care se impune pe piaţa ideilor. Oricât de tardivă şi de ipocrită ar fi fost intervenţia lui Cristian Preda, ea dovedeşte că în PDL a început procesul de re-ideologizare. Pentru că şi procesul de recompunere socială see intensifică. PDL are mai clară imaginea segmentului social căruia i se adresează, segment social surprinzător de omogen şi de respondent la mesajele partidului.

Sigur, e un electorat din bucăţi. Dar nu e surprinzător acest lucru. Cei douăzeci de ani de "capitalism" au generat o clasă populară, care, ne place sau nu, este mai sensibilă decât ar fi cazul la discursul autoritarist şi antidemocratic al PDL. Şi asta are o explicaţie: frustrările generate de tranziţie au născut în mintea multora ideea că libertatea nu-i de noi, că o guvernare eficientă este guvernarea de mână forte, că democraţia este un lux pentru România.

Acest electorat creşte pe zi ce trece. Iar frustrările îl radicalizează şi îl fac intolerant. Ce răspuns dă PSD acestei realităţi? O lipsită de orizont şi de miză luptă pentru putere, cu poale în cap şi ezoterisme de tot râsul.

De ce se revendică la stânga actualul PSD? Doar pentru că zice că apără interesele pensionarilor? Sau ale agricultorilor? Păi toţi zic la fel. Nu cumva bătălia trebuie dată în primul rând pe teren ideologic, mai precis în zona democraţiei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti?

Ce va fi, vom vedea. Dar incapacitatea PSD, de a genera noi lideri şi mai ales un nou proiect de stânga pentru România, este de rău augur. De asta nici nu mai contează cine va veni în fruntea PSD. Pentru că dacă totul se termină cu alegerea unui nou lider, după care nu mai urmează nimic, atunci Mircea Geoană ar putea fi lăsat să iasă la pensie din fruntea partidului. Se pricepe de minune să nu facă nimic. Oricum, aşa cum arată acum, PSD este un partid ridicol.