joi, 14 ianuarie 2010

Există un model românesc de "capitalism"?

O foarte interesantă discuţie pe un blog al "The New York Times", referitoare la modelul american de capitalism, comparat cu cel european. Protagoniştii sunt doi editorialişti ai jurnalului, David Brooks(care a venit de la Wall Street Journal) şi Gail Collins. Sigur, sunt destule clişeee în viziunile celor doi, multe simplificări. Ce mi s-a părut interesant se află nu atât în poziţiile celor doi, cât mai ales în reacţiile cititorilor. Care, pe lângă că nuanţează sau sancţionează unele dintre afirmaţiile lor, nu se prea omoară să apere capitalismul american, asta când nu-l repudiază de-a dreptul. Se vede la unii dintre americani un soi de invidie faţă de europeni, care trăiesc într-o lume mai bună decât a lor, au o viaţă mai bună şi mai liniştită.
Pe mulţi i-a iritat, într-un fel sau altul, afirmaţia lui Brooks, care spune că "American-style capitalism is more dynamic and leads to more exciting lives...The European model encourages less work at the cost of boredom. " Asta în timp ce colegul lui de pagină, Paul Krugman tocmai demonstrase că deşi europenii lucrează mai puţin, ca timp, productivitatea lor este mai mare, de vreme ce PIB pe cap de locuitor este practic identic în Europa şi în SUA, iar dacă din statistici ar fi scoase ţările foste socialiste, Occidentul european ar fi mai productiv decât Statele Unite.
Noi am ales modelul american de "capitalism", puternic inegalitar, puternic polarizant, cu foarte mulţi oameni lăsaţi de izbelişte. În ideea că oamenii trebuie să-şi asume riscuri, şi că dacă şi le asumă, capitalismul îi recompensează. Dar, aşa cum spune un cititor al NYT, în SUA nu piaţa decide cine câştigă şi cine pierde, ci sistemul politic, pentru că protecţia politică este cea care se constituie în plasă de siguranţă pentru cei care-şi iau riscuri iraţionale, jucându-se cu soarta oamenilor, vezi planurile de salvare cu bani publici a industriilor financiară şi auto americane.
Întrebarea este: ne-am ales noi, românii, cel mai bun model de "capitalism", şi dacă da, de ce? Dacă nu, ce model trebuie să ne alegem, şi de ce? Şi o ultimă întrebare: a făcut sau nu o prostie Ceauşescu atunci când a aprobat difuzarea serialului "Dallas", serial care a fost o şcoală de "capitalism" pentru mulţi dintre românii care s-au apucat de făcut afaceri după 1989? Întreb, pentru că aşa mi se pare mie că se fac afaceri în România: ca în serialul "Dallas".
Aştept opiniile voastre, nu înainte de a citi aici dezbaterea din NYT.

Un comentariu:

Karakas spunea...

Dezbaterea asta are prozeliti de ambele parti. E mai greu de ajuns la un consens.

Eu sunt de acord insa cu ce spune Brooks ca modelele economice au radacini in culturile nationale. Nu poti sa faci din Romania un Texas, chiar daca te cheama Basescu si o dai cu suc de portocale.

De fapt in Romania s-a trecut de la o extrema la cealalta, fara o cale de mijloc, care cred eu ar fi fost necesara. Toti prostii cred ca daca avem economie ultra-liberala, pe model Reagan-Thatcher, o sa umble cainii cu covrigi in coada. Uite ca nu merge. Ce mare brinza s-a intimplat cu economia neprotejata de stat sub Basescu si Tariceanu? Pai oamenii o duc din ce in ce mai rau, somajul e accentuat, investitii straine insuficiente, lipsa de capital, no jobs etc.

Statul trebuie sa revina in economie si sa contrabalanseze efectele nocive ale americanizarii stupide, importata fara cap de niste alti sugaci la licuriciul vremii.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...