Să ne prăbuşim împreună!

O să-mi iau nişte înjurături de la tot felul de talibani ai "liberalismului", dar, dacă ar gândi cu mintea lor, ar recunoaşte că am ajuns în cea mai ridicolă şi cretină situaţie: păstrăm, din motive de dogmă, cota unică de impozitare(care e oricum, numai unică, nu!) şi inventăm tot felul de subterfugii, pentru a taxa cât mai mult salariile şi pensiile, cât şi activităţile productive.

Cinstit ar fi să ne spună Boc şi ceata lui de plezirişti şi epicureni: "fraţilor, trebuie să aducem mai mulţi bani la Buget! Pentru asta mărim, timp de doi ani, "cota unică" de la 16% la 19%, şi TVA de la 19% la 21%. Simplificăm la maximum sistemul de taxe şi impozite şi acordăm facilităţi fiscale în valoare de atât din PIB celor care creează locuri de muncă şi angajează şomeri. După doi ani, dacă vom avea o creştere economică suficientă, încât să egaleze veniturile suplimentare aduse de creşterea celor două, revenim la 16%, respectiv la 19%."

Am fost împotriva introducerii cotei unice dintr-un motiv care ţine de capacitatea unei ţări de a susţine priorităţile pe care le are în materie de economie, dar nu numai. Când ai o cotă unică de impozitare, spui că pentru tine nu există nicio prioritate, nu sprijini nici sectoare economice, nici iniţiative pe care le consideri importante pentru viitor. De fapt, unei ţări care introduce cota unică nu-i rămâne decât politica monetară, şi asta dacă nu face parte din zona euro. Nu cred că cineva poate renunţa şi la politica financiară, şi la politica monetară, doar de dragul unei dogme.

Cum dracu s-o împăca "liberalismul", care înseamnă opusul gândirii dogmatice, cu rigiditatea celor care nu vor să renunţe nici morţi la cota unică şi la valoarea actuală a TVA? Probabil aşa cum se împacă teza de doctorat a lui Boc cu reforma constituţională a lui băsescu.

Ştiu, mi se va spune că n-am luat în calcul costurile sociale ale creşterii impozitului şi TVA ului. Da, sunt costuri, va scădea puterea de cumpărare. Dar acum, cu sutele de mii de şomeri, cum e? Ei nu generează costuri? O fi tot una să-ţi scadă puterea de cumpărare cu 3%(din impozit) sau cu 75%(prin licenţiere?)? Că TVA plătim cu toţii, inclusiv şomerii!

Să pun problema altfel: licenţierile din sectorul public vor atrage şi mai multe licenţieri din sectorul privat. Ne vom bucura că "bugetarii" sunt daţi afară, cu riscul de a muri şi mai multe afaceri, sau vom accepta timp de doi ani o creştere de impozite, pentru a păstra nişte locuri de muncă?

Bine, noi ne urâm suficient pentru a ne bucura de răul altuia. Solidaritatea nu înseamnă nimic pentru noi. Doar că e momentul să conştientizăm că nu există soluţii individuale în crize de acest gen. E nevoie de un răspuns colectiv. Şi de sacrificii. Toţi am vrea ca sacrificiul să-l facă alţii. Nu se poate! Ori facem sacrificii toţi, şi ne salvăm, ori ne amăgim că pe noi ne va ocoli nenorocirea, că ne vom descurca, şi ne vom prăbuşi împreună.

Se pare că am făcut deja alegerea. Şi ea este aceea de a ne prăbuşi împreună, încercând să ne salvăm de unii singuri.