Avatar, două cronici

Înţeleg că e un soi de mică isterie cu "Avatar", un film care, până una-alta face istorie doar la capitolul încasări. Ceea ce, de fapt, vor toţi cei care lucrează în indistria iluziilor. Să trecem!

N-am văzut filmul, şi nici nu cred că am chef s-o fac. M-am cam săturat de clişee şi de scenarii scrise de calculator: atâtea % romanţă, atâtea % violenţă, atâtea % sex, atâtea % cauze "nobile" la modă, şi totul în sos de efecte speciale. Nu-ţi trebuie neapărat tehnologie 3 D ca să spui o poveste, dacă ai talent şi mai ales ceva de spus.

În schimb am citit două cronici. Prima, cea a lui David Brooks, din NYTimes, "The Messiah Complex", cea de-a doua, a lui Turambar, "The stuff the dream are made of"(puteai s-o dai pe româneşte, prietene, fii sigur că te înţelegeam!). Cum n-am văzut filmul, nu mă pronunţ. Dar merită discutată perspectiva din care abordează cei doi subiectul.

Cam asta vede Brooks în "Avatar": "It rests on the stereotype that white people are rationalist and technocratic while colonial victims are spiritual and athletic. It rests on the assumption that nonwhites need the White Messiah to lead their crusades. It rests on the assumption that illiteracy is the path to grace. It also creates a sort of two-edged cultural imperialism. Natives can either have their history shaped by cruel imperialists or benevolent ones, but either way, they are going to be supporting actors in our journey to self-admiration."

Şi asta vede Turambar: "Adica film, fratzilor. Film. Poveste poveste poveste. Arhetip arhetip arhetip. Erou erou erou. Eroina eroina eroina. Actiune actiune actiune. Aventura si suspans si cliffhangereala si happy end si the heroes happily walk into the sunset. Si efecte speciale. O groaza de efecte speciale. Ce, desenele animate nu sunt tot efecte speciale? Ia, hai mana sus, cine a vazut Nausicca a lui Miyazaki. Pai acolo e plin filmul ala de efecte speciale. E un efect special de la cap la coada. Si asta nu il impiedica sa fie o capodopera de incantare vizuala si de suflet."

Ştiu şi eu ce să zic? Noi, românii, fiind întotdeauna băştinaţi, şi niciodată imperialişti, poate receptăm într-un mare fel "Avatar". Americanii or fi şi ei nostalgici după vremea ce se duce a dominaţiei lor globale. De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în conturile producătorilor contează. Viţelul de Aur e al lor!