Rea e lumea asta, dom'le! Nu poate omul să creştineze un puradel, că sar toţi cu gura pe el! Şi ce dacă l-au cufundat într-o cristelniţă plină cu bacnote de 50 de lei? Păi, ce, nu e banul semnul succesului în ţara asta? Şi atunci?
Faptul că pe naş în cheamă Mircea Băsescu este ABSOLUT lipsit de importanţă. Faptul că fetiţa creştinată este nepoata lui Bercea Mondialu, iar nu are nicio importanţă. Ştim cu toţii asta. Nu înţeleg de ce consumăm atâtea energie în discuţii fără sens.
Suntem ţara care funcţionează pe bază de cumetrie. Totul este o cumetrie: instituţii, relaţii inter-umane, ascensor social. N-ai cumătru, n-ai parte. Ai cumătru, eşti un om făcut!
Putem funcţiona şi altcumva? Da, desigur! Cu o condiţie: să fim o naţiune, nu o uniune de triburi. Cine şi cum ar putea schimba lucrurile? Coana Europa? Păi şi ea se îndreaptă cam în aceeaşi direcţie cu noi. Un lider providenţial? Haida-de! Nevoia? Da, asta ne-ar putea schimba. Dar nu în bine, ci în rău!
Ce ne mai rămâne? Păi, cumetria! Că e mama succesului! Alături de "să moară şi capra vecinului"!
2 comentarii:
Discutia asta poate fi usor extrapolata intr-o discutie pe un subiect esential: capitalism si democratie.
Pentru mine e foarte clar ca democratia nu are cum sa infloreasca intr-un sistem capitalist, pentru ca interesele celor multi nu sunt reprezentate la fel de puternic ca interesele celor putini, cu bani si putere.
Se pun intrebari serioase ca de exemplu: cum facem ca un candidat sa nu fie cumparat de o corporatie si sa reprezinte interesele corporatiilor in forurile legislative in defavoarea alegatorilor? Care este limita de demarcatie intre sponsorizare si promovarea agendelor legislative? Mai multe intrebari stufoase aici:
http://www.nytimes.com/2010/01/26/opinion/26baran.html?scp=1&sq=jan%20baran&st=cse
Iata si o reactie de la un profesor de drept:
Jan Witold Baran wants us to believe that Citizens United v. Federal Election Commission is a victory for equality. According to Mr. Baran, campaign finance reform created a one-way street where health insurance companies and big banks could not “talk back.”
When my business organizations class discussed the case back in the fall, students latched on to the same argument — that is, until we started to brainstorm all of the ways that corporations have a voice outside of the election context.
The truth is that large corporate entities already dominate the conversation. They are our employers, our suppliers and our service providers. Through the revolving door of government, their leaders take up key positions in administrative agencies. They tirelessly lobby elected and appointed officials.
They hire legions of attorneys to bring lawsuits to overturn statutes and regulations that cut into their profits. And, of course, they spend hundreds of billions of dollars each year on advertising and marketing to make sure that everyone gets the message.
In the end, Mr. Baran is actually right: Citizen United is not going to have all that big an impact. That is because our most pressing policy debates are already captured by large corporate interests.
Adam Benforado
Philadelphia, Jan. 26, 2010
The writer is assistant professor at Drexel University Earle Mack School of Law.
http://www.nytimes.com/2010/02/01/opinion/l01campaign.html
Trimiteți un comentariu