Libertatea de a întreprinde

Cum bine ştiţi, sunt un liberal de stânga. Fără a fi un fan al capitalismului(pe care îl detest şi îl consider un pericol pentru economie şi pentru democraţie), cred însă în virtuţile economiei de piaţă. Am scris, nu o dată, despre nevoia de a avea o economie de piaţă dinamică, liberă, concurenţială. Din păcate, ceea ce am construit în aceşti douăzeci de ani este o caricatură, nici economie de piaţă, nici capitalism, în care domină tot felul de monopoluri, şi în care producţia internă a fost înlocuită de importuri.

Cea mai fertilă perioadă pentru economia de piaţă din România a fost cea dintre 1992 şi 1996, când guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a introdus o serie de măsuri de natură fiscală pentru stimularea infiinţării de noi inteprinderi private, care să absoarbă forţa de muncă disponibilizată din sectorul public. Reamintesc că până în 1996 fuseseră înfiinţate peste 650.000 de firme mici şi mijlocii. Pe care politica absolut cretină a BNR şi a guvernului Ciorbea, la "indicăţiile" preţioase ale altor cretini, cei de la FMI, le-a distrus rând pe rând.

Un studiu american, pe care îl găsiţi aici, demonstrează că totalitatea creaţiei nete de locuri de muncă între 1980 şi 2005 a avut loc în inteprinderi cu cel mult cinci ani vechime pe piaţă. Cu alte cuvinte, ceea ce contează nu este mărimea firmei, ci tinereţea ei. Importantă este rata de creaţie a noi înteprinderi. Asta dacă vrem să generăm noi locuri de muncă.

Dar vrem? România este un coşmar pentru oricine vrea să-şi deschidă o afacere. Şi coşmarul este cu atât mai mare, cu cât înteprinderea se adresează producţiei de bunuri şi servicii. Personal, cred că fără libertatea de a înteprinde nu există nicio şansă de dezvoltare a ţării ăsteia, şi prosperitatea va fi doar apanajul unor "aleşi", cuplaţi la ţâţa bugetului de stat.

În România există o cerere uriaşă de bunuri şi servicii, pe care acum n-o satisface decât un sistem monopolist, care a ocupat toate sectoarele profitabile, şi care impune preţuri demente pentru orice ţară, nu doar pentru o ţară săracă precum România. De fapt, aceste monopoluri, care sunt puternic reprezentate în viaţa politică, limitează concurenţa şi anulează astfel virtuţile pieţelor libere.

Asta nu înseamnă că trebuie să fim atât de tâmpiţi să credem în buna-credinţă a lui Pulea Vodă, care se dă mare luptător cu mogulii. Adversarii lui, Patriciu, Voiculescu, Vântu, nu sunt decât ţinte politice. Altminteri cei trei operează pe pieţe deschise, puternic concurenţiale, nu ocupă poziţii de monopol, nici măcar în zona mediilor de informare, care-l doare cel mai tare pe Iubitul conducător. Alta e problema celor trei: în structura lor de afaceri, şi-au atins limitele în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă. Cred că acest lucru ar trebui să-l îngrijoreze pe Marele Cârmaci, dacă ar înţelege cu ce anume se mănâncă economia. Dar nu înţelege din economie decât mărimea parandărărtului!

Altminteri politicile guvernelor Boc sunt catastrofale pentru crearea de noi inteprinderi în România. Nimic nu stimulează acest sector. Şi aşa rata de succes a unei noi afaceri este mică, crearea este un proces dificil, haotic adesea, şi prea puţine înteprinderi apucă să împlinească cinci ani de funcţionare. Dar dacă vrem să se întâmple ceva pozitiv, trebuie să încurajăm oamenii să-şi asume riscuri, să pornească afaceri, să le oferim avantaje şi, dacă avem cum şi ne duce capul, să le asigurăm şi un soi de plasă de siguranţă în caz de eşec.

Piaţa va decide care sunt viabile şi au un viitor. Dar să nu uităm şi un alt amănunt: facem parte dintr-o piaţă de peste 450 de milioane de consumatori. Asta deschide o serie de oportunităţi. Şi cu toate astea, Guvernul României generează politici publice care duc la distrugerea, directă şi indirectă, de locuri de muncă şi de înteprinderi. Într-un astfel de mediu ostil, este firesc să ai rate ale şomajului duble faţă de cifrele oficiale, muncă la negru şi mai ales migraţia forţei de muncă din motive economice.

Poate că un manifest pentru apărarea libertăţii de a întreprinde ar fi cât se poate de util în aceste vremuri de răstrişte şi jale economică.