Ideile proaste ale liberalilor

Una dintre teoriile(cretine!) preferate ale liberalilor, inclusiv a liberalilor români, muşcaţi de musca ţeţe a "statului minimal"(nu la funcţionari, că ăia votează!), este aceea că favorizând crearea de bogăţie îi ajutăm pe bogaţi să-i ajute pe săraci. Am cam văzut cum se aplică teoria în România, unde ajutând bogaţii să devină şi mai bogaţi, i-am făcut pe săraci şi mai săraci. Previzibil, altminteri.

Şi uite ce zice un nene, Martin Hirsch, acum oficial al guvernului francez: "La théorie classique, c'est que favoriser la création de richesses aide les riches à aider les pauvres et tire tout le monde vers le haut. Or la crise montre qu'il y a des mécanismes de création de richesses qui produisent de la pauvreté; qu'il y a des mécanismes de prêt qui entraînent un surendettement excessif... Notre système financier, bancaire, économique peut insidieusement créer de la pauvreté totalement explosive. Derrière chaque phénomène de bulle, il y a un abcès de pauvreté !

Le défi de l'aide, lui, est strictement indépendant de la crise actuelle. Oui, il y a des mauvaises manières d'aider qui maintiennent les pauvres dans une dépendance et qui ne leur permettent pas d'améliorer le sort de leurs enfants, de prendre des initiatives, de sortir des «trappes» à bas salaire ou à inactivité. Oui, il y a des programmes sociaux dans lesquels, si vous ajoutez 1 milliard d'euros, vous n'obtiendrez pas de meilleur résultat qu'avant. Vous aurez peut-être un effet pendant quelques mois, et puis les gens reviendront à la case départ. Il faut donc imaginer les politiques d'aide et de lutte contre la pauvreté comme des investissements, pour qu u y ait un bénéfice durable pour les personnes aidées, comme pour la collectivité."

Găsiţi mai multe aici. Sigur că e mai simplu să dai din gură şi să reciţi lozinci. Combaterea sărăciei este o problemă tot mai complexă, care pune probleme mari nu doar ţărilor în curs de dezvoltare, ci şi ţărilor dezvoltate. Citez din acelaşi domn Hirsch: "Il est évident que la question de la pauvreté ne se pose pas dans les mêmes termes dans le nord de la France, au Sénégal ou au Bangladesh. Cependant, il faut avoir conscience que la question de la pauvreté dans les pays riches et dans les pays pauvres a partie liée. On ne pourra plus résoudre l'une sans l'autre. La pauvreté dans les pays pauvres a des conséquences sur celle des pays du Nord et réciproquement. Il faut donc des efforts communs. Ensuite, partout dans le monde, l'éducation et la santé sont des facteurs essentiels pour lutter contre la pauvreté. Enfin, il y a des politiques qui n'ont pas besoin d'être expérimentées pour savoir qu'elles sont utiles : la redistribution des richesses reste un élément indispensable de lutte contre la pauvreté, si elle ne neutralise pas les gains du travail. Evidence à ne pas oublier. Et donc les questions de fiscalité, de l'organisation des marchés et d'une meilleure gouvernance sont extrêmement importantes. Ce qui est intéressant dans l'approche que défend Esther Duflo, c'est que si dans la lutte contre la pauvreté il n'y a pas de recette universelle, c'est parce que la question des comportements est cruciale."

Păi, tocmai despre problema redistribuţiei bogăţiei este vorba. Aţi văzut care a fost reacţia în România, când s-a pus problema taxării suplimentare a bogaţilor. Şi este vorba despre o taxă modică, nu "jaful" practicat în ţările nordice, în general în Occidentul european. Mai mult, sărăcia are, în mintea unor cretini de pe la noi, o singură cauză: individul e sărac, pentru că nu vrea să muncească! Fără să se întrebe dacă am creat toate condiţiile pentru ca egalitatea şanselor să nu fie o simplă vorbă în vânt.

Dar niciun "teoretician" de pe mioriticele noastre meleaguri nu a explicat fenomenul sărăciei din muncă. Care ia amploare în Europa şi în SUA, dintr-un motiv foarte simplu: capitalul, în căutare de randamente cât mai mari, a forţat delocalizarea producţiei de bunuri industriale din ţările dezvoltate în ţări în curs de dezvoltare, desfiinţând locuri de muncă bine plătite, şi cu ele şi o parte a clasei de mijloc. În schimb au fost create locuri de muncă de joasă calificare, sau care nu necesită calificare, prost plătite, care au dus mulţi în sărăcie.

Mai mult, delocalizarea nu a dus la reducerea vizibilă şi de durată a sărăciei în ţările ţintă ale procesului de delocalizare. Sigur, am mai spus, pe hârtie lucrurile arată bine. Dar ce înseamnă să treci de la 1,25 de dolari pe zi la 2 dolari pe zi? Nimic! Şi atunci?

Bine că noi discutăm despre Flacăra Violet şi despre alte bazaconii. Pentru că, nu-i aşa, noi am rezolvat problema sărăciei. Ignorând-o!