Despre reforma PSD

O puţă bleagă face un raţionament pe cât de pueril, pe atât de fals: "Nu-mi plac mie X, Y, Z şi W, care candidează pentru şefia unui partid, deci partidul ăla e nereformabil!" Ce vorbeşti, Franţ? Chiar aşa?

Nu ştiu de ce, nici după două decenii de "democraţie", nu scăpăm de obiceiul tembel de a identifica partide şi instituţii ale statului cu liderii lor vremelnici. Un partid sau o instituţie există atâta vreme cât răspund unei nevoi sociale. Dacă nu răspund acestor nevoi sau răspunsul nu este cel aşteptat de aceia pe care îi reprezintă sau se folosesc de serviciile lor, vor fi penalizate, într-un fel sau altul.

Ceea ce nu înţeleg aceşti "analişti" de duminică este faptul că un partid, o instituţie, sunt mecanisme complexe, cu o mare inerţie, care se schimbă după o logică proprie. Orice corp social opune o rezistenţă la schimbare, mai mare decât suntem noi dispuşi să admitem. Nici noi, ca indivizi, nu ne schimbăm atât de rapid pe cât se presupune. Cu atât mai mult organizaţii complexe, cu echilibre interne mereu la limită, în care se desfăşoară permanent o luuptă pentru putere şi influenţă.

PSD a făcut o serie de erori strategice fundamentale atunci când a decis că este mai important pentru viitorul său ce spun cei care-i sunt adversari şi nu votează cu el, nu ce spun membrii săi şi votează cu el. A crezut că aşa se deschide către noi votanţi. Ei bine, nu s-a deschis, mai mult, votanţii lui au dezertat şi acum votează fix cu adversarii lui politici. Este un vot-sancţiune de o factură specială, de care nimeni nu ţine cont.

Nu ştiu ce înseamnă "reforma" unui partid. Este un cuvânt gol de orice conţinut. Schimbările ideologice nu sunt, nu au cum fi radicale, şi nu se fac în fiecare zi. Modul de acţiune este strict reglementat de legi şi de Constituţie. Discursul nu poate fi nici el prea des schimbat, pentru că derivă din ideologie. Singurul teren unde se pot face schimbări este la nivel organizatoric, la relaţiile interne între diferitele centre de putere. Şi, evident, în relaţia liderilor cu baza partidului.

Atunci, care sunt acele reforme care ar face din PSD un partid acceptabil pentru adversarii lui? Auto-dizolvarea, mai mult ca sigur. Dar, cum am mai spus, raţiunea de a fi a PSD nu este să placă adversarilor săi, cum au crezut inclusiv guguştucii din grupul de la Cluj, ci aceea de a reprezenta interesele celor care îl votează. Dacă vrea o schimbare a modului în care interacţionează cu publicul său, PSD ar putea introduce o serie de consultări directe ale bazei partidului, începând cu un recensământ. Un sistem de alegeri primare. O clarificare a identităţii ideologice. Mai multă democraţie internă. Dar astea nu sunt "reforme", sunt măsuri de bun-simţ.

Mai am o nedumerire: dacă eşti un om de stânga, şi ai tăria credinţei tale, nu văd de ce ai vota cu dreapta, doar pentru că nu-ţi plac ochii lui X sau Y din partid. De astfel de oameni nu are nevoie niciun partid. Convingerile nu trebuie să-ţi anuleze spiritul critic, dar nici sentimentele raţiunea. Oportuniştii sunt plaga politicii româneşti.