Se apropie deschiderea Forumului Economic Mondial de la Davos, un soi de bal anual al neo-liberalismului. Anul ăsta avem parte în meniu de cei 3 R: "Regândire, Reproiectare, Reconstrucţie". Ce vom primi? Tot 3 R: "Recuperare, reciclare, recondiţionare". Recuperarea vechilor idei şi teorii economice neo-liberale, care ne-au adus aici. Reciclarea vechilor mecanisme, prin intermediul cărora s-a putut propaga criza la nivel global. Şi, evident, recondiţionarea capitalismului, pentru a-l vinde ca nou proştilor.
Contraofensiva marilor entităţi financiare s-a declanşat, şi reacţia lor la anunţatele măsuri ale lui Obama(măsuri care nu sunt decât reluarea, într-o altă formă, a celor introduse prin legea Glass–Steagall în anii 30 ai secolului 20) este tot mai dură. Mai mult, ministrul britanic de finanţe(laburist!), le-a criticat.
M-am uitat pe programul Forumului. Chestia asta m-a dat gata: economia fericirii! S-o traducem pe româneşte: cât de puţini bani putem să le dăm boilor din jug, fără ca ăştia să pună mâna pe par? Cum să nu se destrame iluzia fericirii, care le-ar da idei şi ar pune sistemul în discuţie?
Spre luare aminte: în cele cinci zile de dezbateri sunt propuse circa 150 de teme. Dintre ele doar una se referă la sărăcie: "Business Solutions to Rural Poverty"! Cred că sunt disperaţi că le-a scăpat şi asta!
Gata! Cu ajutorul miilor de miliarde de euro şi de dolari din bani publici, bogaţii lumii s-au scos! E vremea să sărbătorească! Că de plătit, plătesc, ca de obicei, proştii!
6 comentarii:
Sunteti formidabil si cu aceasta postare, domnule Constantin Gheorghe! Cred ca va voi propune la un premiu in clasamentul d-nei Lucia Verona!
De acord cu propunerea, domnule Răducanu!
Prietene, azi esti coroziv in a patrunde subiectul:) Era o vorba romaneasca: nu banul aduce fericirea si numarul lor. Ochiul dracului, nu?
Acum, exista o intreaga armata de ideologi ai fericirii. Unii dintre ei au niste idei interesante, legate de bani. Citi bani iti trebuie ca sa fii fericit? Multi? Putini? Esti fericit daca ai un Porche in lease, dar nu stii cit te tine serviciul sa-l platesti? Poate ar trebui sa isi iei un Logan la mina a doua. Vrei casa pe Dorobanti sa te tii in fite? Poate ai fi mai fericit cu o casuta ieftina, in afara Bucurestiului. Deci, una din discutiile despre fericire in sistemul capitalist e una despre optiuni. Unii sunt fericiti pe ajutor social, si nu mai vor sa lucreze. Altii se retrag la pensie mult mai devreme, deceptionati de piata muncii si perspectivele profesionale limitate.
Inteleg insa ca dezbaterile astea sunt rezultatul sistemului capitalist, inechitabil prin lipsa oportunitatilor si incapabil sa asigure egalitatea sanselor. E cinic sa ti se spuna: multumeste-te cu mult mai putin pentru ca asa iti spunem noi! E de fapt reflectia regnului animal unde masculul alpha ajunge sa conduca turma si se bucura de avantajele puterii.
Masculul alfa conduce turma pentru că altfel turma nu ar supraviţui.
La oameni este cu totul altfel. Se poate şi fără masculul alfa.
S-a putut sute de mii de ani, poate milioane, cînd grupul avea un singur scop, supravieţuirea societaţii umane.
Societatea umană este pe moarte azi, cînd etica a dispărut în spatele unor mormane de hîrtii fără valoare...
Iata, tot pe tema asta, despre "downsizing":
http://www.nytimes.com/2010/01/24/opinion/24kristof.html?hp
Interesant cum suntem incurajati sa fim altruisti. Nu e nimic rau in asta. Chiar e crestineste. Dar oare nu se gaseste si un bogat sa dea un asemenea exemplu?
Traim intr-o lume in care scara valorilor este rasturnata cu susul in jos, cel putin pentru o anumita categorie sociala, cea care are puterea si care disemineaza pe diferite canale ideea ca lacomia si individualismul sunt quint-esentiale progresului. Unul dintre argumentele cliseu -- mentionat aci de curand de un vizitator nervos -- repetat ad nauseam, este cel conform caruia atributele de mai sus sunt in firea "naturala" (sic) a omului -- homo homini lupus. Tinand ele de natura umana, zic ei, aceste atribute se comporta ca forte stihinice, carora este neproductiv/neprofitabil, ba chiar ipocrit (un cuvant abuzat prin uzura de catre neoconii/neolibii zileleor noastre) sa ne impotrivim prin cultivarea umanismului, altruismului si a spiritului de cooperare. Ei sunt sustinatorii fanatici ai noului darwinism social.
Dar sa n-o mai lungesc, legat de subiect, am vrut sa va semnalez aparitia in februarie a unei carti de Scott Patterson ( "The Quants") si articolul sau --
"The Minds Behind the Meltdown H0w a swashbuckling breed of mathematicians and computer sciences nearly destroyed Wall Street"-- publicat in The Wall Street Journal din care reproduc mai jos.
Cat de bine ar fi (sau nu) ca Wall Street sa se dizolve este o cu totul alta problema.
"[...] the group was nothing more than a thought experiment, its traders a small band of young math whizzes tinkering with computers like brainy teenagers in a cluttered garage.
On Wall Street, they were all known as "quants," traders and financial engineers who used brain-twisting math and superpowered computers to pluck billions in fleeting dollars out of the market. Instead of looking at individual companies and their performance, management and competitors, they use math formulas to make bets on which stocks were going up or down. By the early 2000s, such tech-savvy investors had come to dominate Wall Street, helped by theoretical breakthroughs in the application of mathematics to financial markets, advances that had earned their discoverers several shelves of Nobel Prizes.
PDT (Process Driven Trading), one of the most secretive quant funds around, was now a global powerhouse, with offices in London and Tokyo and about $6 billion in assets (the amount could change daily depending on how much money Morgan funneled its way). It was a well-oiled machine that did little but print money, day after day."
http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704509704575019032416477138.html?mod=WSJ_hpp_MIDDLETopStories
O saptamana buna tuturor!
Trimiteți un comentariu