Dacă e vreo ţară mai bine situată pentru a ilustra sfârşitul lumii, aia sigur nu e Japonia, chiar şi afectată de cutremurul excepţional de puternic de azi. Care cutremur a trecut de capătul scării Richter, se pare, adică de 8,4 grade. Nu, cea mai bine situată e România. Iar el, sfârşitul lumii, vine din prostie. Este cutremurător să vezi atâta prostiezi de zi, ceas de ceas.
Câte inepţii am auzit azi în comentariile tembelizate îmi ajung pentru un an. Cât senzaţionalism ieftin. "Japonia, imaginea sfârşitului lumii", titra Antena 3. Nu e niciun sfârşit. Chiar dacă se anunţă circa 300 de morţi, covârşitoarea majoritate a lor are drept cauză a morţii valurile tsunami, care au urmat cutremurului. Înţeleg că a dispărut un tren, de aici ar proveni cel puţin 200 dintre victime. Tren probabil oprit automat, într-o zonă de coastă, unde pasagerii sau echipele de salvare nu aveau ce face. Dar clădirile au rezistat, semn că disciplina în construcţii a fost exemplară.
Sfârşitul lumii vine cu panică, ceea ce nu a fost cazul acolo. Nu spun că japonezilor nu le este frică de cutremure. Tuturor oamenilor le este frică. Ei ştiu să şi-o controleze, să n-o transforme în panică. Sunt disciplinaţi, şi lasă statul şi instituţiile să-şi facă treaba, ajutând fiecare după puteri, dar într-un efort coordonat, nu haotic. N-am văzut haos, deşi era o catastrofă majoră.
Am văzut instituţii perfect funcţionale, semn că oamenii ştiu ce au de făcut. Sigur, sunt probleme, unele grave, precum ne-funcţionarea sistemului de răcire al unui reactor dintr-o centrală nucleară. Dar asta nu ţine de nimeni. Pur şi simplu omul a fost depăşit de violenţa naturii. Sunt şi incendii, în uzine petrochimice. Dar sunt inevitabile. Nu poţi opri instantaneu o reacţie chimică.
Ce am văzut eu duce la o concluzie: dacă pentru cutremur există tehnologii şi metode pentru a minimiza pierderile, pentru tsunami nu s-a inventat nimic, în afară de fugă. Dacă ai unde fugi. Se va vedea că grosul pagubelor şi victimelor s-a datorat valurilor tsunami. Lucru care ne dă măsura limitelor noastre. Şi poate ne fac mai respectoşi cu natura, în sensul că trebuie să realizăm că, dezlănţuită, ea este mai puternică decât noi.
Sfârşitul lumii nu este nici pentru azi, nici pentru 15 martie, cum prevăd nişte unii, şi, în general, nu ştiu despre care lume este vorba când vorbim despre sfârşitul ei. Ştiu un singur lucru: prostia este cel mai mare duşman al nostru, iar românii sunt campioni mondiali în materie. Din păcate.
Un gând pios pentru victimele cutremurului, şi o speranţă: poate, totuşi, învăţăm şi noi ceva din modul în care reacţionează japonezii, din solidaritatea şi din disciplina lor. Deşi ...
7 comentarii:
Comentariile televiziunilor de stiri (cele doua latrine tv pe care le stim) sunt de un cretinism penibil. Se bucura si ei ca pot sa bage un ecran galben cu breaching niuz. Apoi or sa discute in studio, or sa aiba invitati si usor usor discutia o sa se mute la noi si in cele din urma la basescu. Va spun eu ca sa va scutesc de efortul de a mai privi canalele de non-informatie. :)
Un cutremur de o asemnea magnitudine nu a mai avut loc in ultimii 50 de ani, de cind mai stiu si eu c ite ceva...
CIt priveste valurile tsunami, stiam ca o prate din tarmul japonez era pregatit pentru asa ceva. Cu diguri ciclopice... Probabil, in alta parte...
Japonezii stiu sa construiasca, si sa stabileasca si sa respecte reguli in general. Am vazut si exagerari pina la timpenie cu regulile, dar in final se pare ca disciplina severa functioneaza bine si scapa turma la nevoie. Si mai stiu si sa respecte spatiul public, si spatiul si drepturile celorlalti concetateni. Stiu sa convietuiasca, si asta e o mare calitate, pe care noi romanii eu unul cre ca n-am avut-o niciodata.
Cit despre ce s-ar intimpla aici in caz de asemenea calamitate, pai in bataia de joc generala de pe la noi, n-am ramine nici unii in viata sa vedem ce se mai intimpla...
Si alta diferenta: pe aia nu i-am vazut si auzit vaicarindu-se, ori la romulani, asta-i principala reactie la catastrofa, vaicareala...
Altfel, nu vine ea apocalipsa acuma, ca nu sintem la Holywood. Sintem in realitate, si oamenii aia vor gestiona necazul prin care trec, asa cum au facut-o intotdeauna.
Ati avut dreptate, astia de la televiziunile romanesti sint de un penibil suprem.
am vazut intr-o filmare un ofiter al firmei de paza a cladirii tinand mana pe umarul a doua angajate panicate de cutremurul in desfasurare, vorbindu-le, calmandu-le, tinand literalmente emotiile oamenilor sub control. ma intreb daca cocalarii cu muschi si insigna de la noi ar fi suficient de calificati sau de curajosi sa faca la fel la nevoie...
Un cutremu de o asemnea magnitudine in Bucuresti ar fi urmat de zeci de mii de morti. Si haos total. Si unul de 7,3 va fi o catastrofa.
Pai daca am avea, ca natie, ceva in cap, am iesi pe strada ca aia din Chile, sa obligam guvernoii astia de ocazie sa faca ceva in sensul asta. Altfel, sa se duca Bucurestiul pe copca, pentru ca mie unul mi se pare ca isi merita soarta din plin, ca si restul natiei.
Siguranta nationala nu este doar ce crede Basescu ca este si ce-a scris Elena Udrea in teza ei de doctorat, adica serviciile secrete.
Daca ar ridica vreodata cineva pumnul in sus PENTRU ceva mai larg decit leafa proprie, mai ca as incepe sa cred ca poporul asta are o sansa de a se apropia de civilizatie.
Noi sintem departe si de nivelul tehnologic si de nivelul civic al japonezilor, sintem in urma cu sute de ani, batem crusi si fugim la icoane in loc sa punm mina sa facem ceva. Oameni cu peltea in loc de creier.
La un cutremur cu 120 de replici, din noi n-ar mai ramine nici memoria. Acolo au murit niste oameni, putini fata de dimensiunea dezastrului, si intr-o luna o sa stearga si urma distrugerilor astora. Diferenta sta in calitatea umana.
Trimiteți un comentariu