Se întâmplă în Bucureşti

Tot bântuind prin Bucureşti mi-a sărit în ochi o ciudăţenie: case care au fost proiectate ca un tot sunt renovate jumătate într-un fel, jumătate în alt fel, sau, şi mai rău, o jumătate rămâne nerenovată. Efectele retrocedărilor făcute aiurea, cel mai adesea, sau ale minţilor creţe a proprietarilor, sau, ca în cazul clădirii din Piaţa Amzei, cea vopsită uşor lila pe stânga şi lemon cu alb pe dreapta(fotografia a treia), bucata din dreapta este un soi de sediu pentru nişte poliţişti al dracului de discreţi, iar partea din stânga, renovată de vreo câteva luni, stă goală, deci public vs: privat.  

Clădirea din prima fotografie este situată pe strada Varşovia, şi partea dreaptă arată excelent, deşi s-a intervenit pe structură şi sunt ceva adăugiri. În casa asta stătea Teodor Meleşcanu, când era ministru de externe. I-am luat acolo un interviu, prin 1994 sau 95, înainte de Forumul Crans Montana, parcă. Şi atunci casa arăta destul de ciufulită, ca aripa din stânga, cea rămasă nerenovată. Pentru detalii vezi mai multe fotografii pe celălat blog.

Ca de obicei trebuia să am meciuri cu paznici furioşi, care interzic fotografiatul. S-a întâmplat pe strada Varşovia. Unde erau doi vigilenţi: paznicul, şi o cucoană, menajeră, probabil, deşi casa nu este încă locuită, se mai lucrează în interior. Şi eram la ceva distanţă de casă. Oricum pe celălalt trotuar.

Cea de-a treia casă este de pe strada Atena. Să nu vă închipuiţi că sunt cazuri izolate. Eu ştiu mai multe, nu le-am putut fotografia. Una este pe partea cu Televiziunea Publică, pe Dorobanţi, spre Piaţa Charles De Gaulle. Nu întotdeauna poţi fotografia când vrei, nu poţi opri, nu ai unde parca, e nebunie, etc. 

Efectul este ridicol, şi de multe ori cei care renovează îşi permit "licenţe poetice", ca să zic aşa, uneori cu efecte contrare celor scontate. Ca să nu mai vorbim că unele materiale ţipă a dealurile chimiei, de-ţi vine să fugi. Oricum, tot e bine că sunt îngrijite. Dar poate le termină, să arate şi ele cumva...