luni, 18 ianuarie 2010

Timpul lung şi viziunea care nu depăşeşte vârful nasului

România este o ţară autistă. Nimic din ceea ce se petrece în lume, fie că este în imediata noastră vecinătate, fie că este în Europa(din care se presupune că facem parte), fie că este vorba de comunitatea internaţională, nu ne interesează, nimic nu ne emoţionează, nimic nu ne atinge. Sigur, sunt câţiva jurnalişti, cu sau fără blog, câţiva politicieni, şi ei cu sau fără blog, şi oarece blogări năuci, care încearcă să schimbe acest mod de raportare la ceilalţi, dar fără succes.
Dacă în 2004 toţi erau cu ochii pe "Revoluţia Portocalie" de la Kiev, care s-a dovedit un mare fâs, şi o tâmpenie, ca orice lucru creat în eprubeta serviciilor de informaţii, nu cerut de o situaţie specifică, acum pe nimeni nu interesează consecinţele votului din Ucraina. Ori pentru noi rezultatele de acum sunt mai importante decât cele din 2004.
Nici în 2004 situaţia economică a Ucrainei nu era mai înfloritoare, dar nişte echilibre se păstrau, pentru că exista un minim de stabilitate politică. Cinci ani de păruieli politice între Timoşenko şi Iuşcenko au dus Ucraina în pragul falimentului economic. Iar FMI a suspendat în noiembrie acordarea unei tranşe de 2,6 miliarde de euro din împrumutul convenit cu Kievul. Într-un fel sau altul "Revoluţia Portocalie" a aruncat şi mai tare Ucraina în braţele Rusiei, în loc s-o scoată de acolo.
S-a ajuns până acolo încât în WSJ este evocată posibilitatea ca Ucraina să fie salvată de la falimentul economic de Rusia, aşa cum Abu Dhabi a făcut cu Dubai în urmă cu vreo lună. Ucraina, Dubaiul Rusiei. Mişto perspectivă!
Acum ucrainienii au de rezolvat o dilemă. Ce este mai periculos pentru suveranitatea naţională: să dea faliment, economic(şi probabil şi politic) vorbind, sau să scape de faliment cu ajutorul Rusiei? De răspunsul dat de Ucraina acestei dileme depinde stabilitatea în regiunea noastră. Şi de data asta ne priveşte şi pe noi, cât se poate de direct.
Dacă răspunsul Bucureştilor la schimbarea naturii relaţiilor ruso-ucrainiene va fi obişnuitul verbiaj rusofob, am pus-o de mămăligă. Bine, de mămăligă am pus-o de vreo câteva decenii în raporturile noastre cu Moscova, dar acum lucrurile sunt la fel de serioase ca în 1968. Sau poate chiar mai serioase, pentru că s-ar putea să vorbim despre Ucraina ca despre un stat eşuat, cu toate consecinţele care decurg de aici.
Va trebui să acceptăm că Rusia şi-a revenit, că momentul ei de reflux a luat sfârşit, că Moscovia, economia-univers pe care o descria Fernand Braudel în "Timpul Lumii" există, şi că ea funcţionează, fiind o realitate a timpului lung. Iar relaţiile din spaţiul ex-sovietic nu pot fi judecate şi înţelese decât din perspectiva timpului lung. O perspectivă total absentă din gândirea decidenţilor şi analiştilor de la Bucureşti, care nu văd dincolo de vârful nasului. Din păcate...

5 comentarii:

Karakas spunea...

Excelent si articolul si imaginea. Romania si-a facut singura un labirint din care nu mai stie cum sa iasa. Bijbiie prin intuneric...

Avem asa un talent de a ne pune singuri bete in roate...

Camil Stoenescu spunea...

totuși, pe termen scurt și mediu, nici Ucraina nu e chiar un failed state, nici Rusia nu stă chiar pe roze cu situația economică. analogiile cu 1968 sunt cam exagerate - acum se preferă metode mai subtile, gen șantajul energetic. oricum, pe termen lung nu se poate ști cum vor evolua lucrurile, nici cu Ucraina, nici cu Rusia. doar România va fi tot pe acolo, constantă în stagnare

geomarz spunea...

Economia univers numită Moscovia s-a revigorat după înlăturarea de la cîrmă a beţivanului ...
Aşa este.
De mut nu am mai întîlnit acest concept, care mi se pare absolut funcţional. Îşi permite să înţelegi multe din evenimentele sociale, politice şi mai ales, istoria lumii.

N. Raducanu spunea...

Va rog sa imi explicati ce suport faptic are afirmatiaca "falimentul Ucrainei sau salvarea ei de catre Rusia, ne priveste si pe noi, direct"? Si ca "Ucraina, ca stat esuat, are consecinte pt. noi"? Desigur ca orice se intampla in tarile vecine poate avea anumite consecinte. Dar il va face asta pe Basescu sa isi modifice politica externa si interna? Va afecta asta suveranitatea Romaniei sau a Uniunii Europene?

Karakas spunea...

Domnule Raducanu, incerc eu o explicatie: daca Ucraina va avea un guvern pro-rus e foarte posibil ca influenta Rusiei in Republica Moldova sa creasca din nou. Stim ca in Transnistria exista inca un conflict inghetat. Mai mult, Ucraina ar putea deveni mult mai agresiva fata de Romania, daca cumva isi schimba drumul spre UE, de la vest la est, spre Kremlin. Nu neaparat militar, dar evident ca ne poate pune bete in roate. Mai mult, ar putea avea de suferit romanii din Bucovina de Nord si ce s-a construit pina acum in ce priveste respectarea dreptului minoritatilor poate fi oricind revazut.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...