Mi se întâmplă tot mai des, în ultima vreme, să nu am chef de scris. Mi-e scârbă de ceea ce se întâmplă în România, mi-e scârbă de modul mizerabil şi iresponsabil în care se face politică în ţara asta. Un simplu exemplu: fenomenul persoanelor fără adăpost. Nu contează prea mult motivele pentru care aceşti oameni au ajuns să trăiască în stradă. Poate că în cele mai multe cazuri ei sunt vinovaţi de situaţia mizerabilă în care se află. Dar o societate care îi tratează ca pe nişte câini(nu sunt ei "boschetari" în România? Francezii sunt măcar mai eleganţi: le zic SDF, persoane fără domiciliu fix), nu este o societate zdravănă, moral vorbind. Sigur, nu avem bani de nişte aziluri de noapte, sau de nişte adăposturi temporare, şi iarna folosim spitalele pe post de aziluri, de parcă n-ar avea şi aşa destule probleme în sistemul de sănătate.
În schimb avem bani pentru măgăoaia de mai sus. Bine, o să-mi iau înjurăturile de rigoare: e vorba de Carol I, care, nu-i aşa, el ne-a făcut şi ne-a dres. O fi aşa, nu zic nu, deşi ne-am făcut şi ne-am dres mai ales noi, că de unul singur făcea un mare caca. Ne-a arătat o direcţie. Dar dacă le-am face câte o statuie tuturor celor care ne-au arătat cu deştu' o direcţie, n-am avea suficient bronz pentru ele. Înţeleg că a costat o căruţă de bani. În plină criză, în ţara care are cele mai drastice şi mai sălbatice amputări de cheltuieli sociale, era musai să se cheltuiască bani pe statuia aia? De ce? Ca să aibă amatorii de graffiti ce murdări? Că la câtă istorie mai învaţă elevii în ziua de azi, ne-am strica de râs citind răspunsurile la întrebarea: "Cine este personajul imortalizat de sculptor?"
Aş paria chiar că unii l-ar vedea călare pe bazaconia din imagine. În fond, de ce nu? Cu ce ar ieşi din tiparele absurdului nostru de zi cu zi?
PS: uitam. Iar s-a dat drumul la robinetul cu borduri. Asta e, stimaţi telespectatori. Vremuri de criză...
Un comentariu:
E cel puțin a doua oară în această lună când le plângi de milă - plin de ipocrizie - persoanelor fără adăpost, pe principiul tău solid "să se facă" de către alții, în niciun caz de către tine.
Copilașul din p-ța Amzei pentru care plângeai cu lacrimi de crocodil - pe care aveai timp să te amuzi pozându-l cu telefonul - ce mai face? L-ai luat la tine acasă și i-ai arătat solidaritatea pe care o pretinzi de la alții? Poate i-ai dar ceva de mâncare, poate i-ai dat o pătură? Ai sunat măcar la vreo instituție care să facă ceva în locul tău?
Sunt convins că nu, doar gura e de tine, la fel ca orice socialist care vrea "să se facă" ordine pe banii și pe timpul altora.
La fel cum, atunci când ești întrebat de mine îi de alții "care e soluția în viziunea ta?", răspunzi cu eternul "nu e treaba mea, e treaba altora". Corect. Treaba ta e să constați că nu-ți convine și să spui că alții, nu contează cine, dar nu tu, să facă ceva.
Nu-ți convine că au risipit banii pe o statuie inutilă? Ai scris ceva la primărie, la Ministerul Culturii? Ai luat legătura cu comisia de urbanism din PMB care aprobă amplasarea de monumente (să dai un mail e pratic gratis și nu-ți ia mai mult de 3 minute), ți-ai exprimat (în vreun alt fel decât în comoditatea blogului) dezacordul? Desigur că nu. Te mulțumești să constați că alții ar trebui să facă ceva.
Trimiteți un comentariu