miercuri, 13 octombrie 2010

Un populist critică, ipocrit, populismul altora




"Bă, tâmpiţilor! Ce credeaţi voi, că dacă am intrat în UE, trebuie să şi trăim ca în UE? Boilor! Trebuie doar să munciţi ca în UE, de trăit trăiţi ca în Burkina Fasso!"  Pe scurt, aşa sună învăţăturile lui Isărescu către poporul sictirit de criză şi proasta guvernare, proastă guvernare care cuprinde şi prestaţia lui în fruntea BNR: "Imediat dupa admitere, a aparut sloganul ca "daca suntem in UE trebuie sa traim ca in UE". Asta depinde de productivitate, dar un slogan populist prinde mult mai bine. Toata lumea vrea sa traiasca mai bine. Eu am mers in Parlament si am spus ca daca nivelul de trai poate sa fie determinat de o lege, spuneti-mi mie tara in care nu se poate trai bine. Nu se poate ca Parlamentul sa dea o lege care sa duca la cresterea nivelului de trai."


S-o luăm băbeşte: România a copiat structura economiilor occidentale după 1990, cu accent pus pe servicii. Care servicii se rezumă, cel mai adesea, la comerţ. Şi aici nu văd de ce ar fi mai productiv neamţul decât românul. Ce, al nostru taie mai încet parizelul decât neamţul? În servicii productivitatea este strâns legată de puterea de cumpărare a ciumetelui care-ţi calcă pragul, în general cheltuielile de funcţionare fiind constante în timp. Lucrurile nu pot fi altcumva în bănci, în transporturile auto şi aeriene, chiar şi în industrie(că ea este majoritar deţinută de occidentali, deci se presupune că nivelele de productivitate sunt în jurul mediei din Europa). Productivitatea medicilor, profesorilor, pompierilor, poliţiştilor sau birocraţilor este o noţiune vagă, pentru că este ridicol, spre exemplu,  să împarţi numărul de incendii pe lună la numărul de poliţişti, şi să tragi de aici concluzii.  


Unde intervine hiatusul de productivitate? În principal agricultură, dar agricultura românească de subzistenţă are un impact minor asupra ansamblului economiei, iar cea de tip industrial e abia la început, şi randamentele sunt aici tot în jurul mediei europene, şi în IMMuri. Ei bine, adevărata problemă o constituie IMM urile. Slab echipate, incapabile să introducă noi produse, fără un sector de cercetare dezvoltare, cu un management aproximativ, incapabile să se cupleze la nevoile transnaţionalelor care activează în România(uitaţi-vă că marii producători auto vin cu firmele lor care le livrează subansamble, nu folosesc firme locale), ele trăiesc cel mai adesea din muncă la negru sau la gri, prost plătită, dar şi cu productivitate mică, cu mai multă sau mai puţină evaziune, incapabile să evolueze. 


Revenind la spusele lui Isărescu, cât de prost să fii să crezi că problemele de productivitate ale economiei României vor fi rezolvate de "flexibilizarea pieţei muncii"(apropo, ăsta nu este un slogan populist?), sau de scăderea unor impozite? "Ieşirile din sistem în economia de piaţă, pe piaţa forţei de muncă, trebuie să fie mai uşoare, pentru ca şi intrările să fie uşoare. Pentru că, dacă un angajator ştie cât de greu se poate despărţi de un angajat, bineînţeles că va angaja foarte greu. Aceasta este logica".


Nu, jupâne, asta nu are nicio logică. Piaţa muncii din SUA este una dintre cele mai flexibile din lume. Americanii au aruncat munţi de bani în relansarea economică. Şi cu toate astea nu reuşesc să creeze noi locuri de muncă, ci doar să distrugă. De ce? Poate pentru că şi la ei nişte idioţi de genul tău au luat decizii tembele, plecând de la premize false, care acum se răzbună? 


Poate ne explică populistul Isărescu, cel care nu vede bârna din ochiul lui, cum se poate trăi într-o ţară totuşi europeană, cu preţuri europene şi salarii de Burkina Fasso. Dar nu are ce explica, pentru că nu poate fi explicat aşa ceva. Drept pentru care că o să dea vina în continuare pe nesimţiţii de pensionari, care nu mai mor dracului odată, să nu mai consume din banii celor care muncesc. Dar nimeni nu-l întreabă: şi dacă nu mai plătim contribuţii la sistemul de pensii, asta va încuraja munca în România? Vor fi mai multe locuri de muncă, mai bine plătite? Sau va fi doar profitul patronilor mai  mare, că s-au scumpit întreţinerea tineretului bovin, Ferrariurile şi Vuittoanele? 

PS: pentru că nu eu am o memorie "selectivă", postez următoarele despre cota unică de impozitare, aşa cum se prezentau la momentul anunţului introducerii cotei unice: " Preconizata a intra in vigoare incepind din anul 2005, introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor salariale nu va avea efecte negative asupra angajatilor. Eventualele minusuri la capitolul “bani in mina” (pentru salariile de cel mult 7 milioane de lei brut) vor fi “acoperite” astfel incit nimeni sa nu iasa in pierdere. De la acest prag in sus, avantajele cotei unice sint evidente, salariile nete crescind in progresie geometrica.


Cota unica de impozitare de 16% nu va avea un impact negativ asupra veniturilor salariale. Comparativ cu grila de impozitare pe care ne-o “pregatise” pentru 2005 ministerul condus de Mihai Tanasescu, cu trei transe de impozitare (14%, 26% si 38%), masura propusa de guvernul Tariceanu este direct avantajoasa pentru toate veniturile salariale care depasesc 7 milioane de lei brut.


Astfel, la salariul minim brut pe economie (de incadrare), stabilit pentru anul viitor la 3,1 milioane de lei, venitul net obtinut dupa impozitarea Tanasescu ar fi fost de 2.566.980 lei, cu 860 de lei mai mare decit in cazul aplicarii cotei fixe de impozitare.


Aceasta deoarece din cele 3,1 milioane de lei se scad CAS 9,5%, contributia la sanatate 6,5% si apoi somajul 1%. Din suma obtinuta se scade deducerea personala legala, stabilita pentru 2005 la 2,2 milioane lei si cheltuielile profesionale (330.000 lei), scutite de asemenea de impozitare. Dupa toate aceste operatiuni, venitul brut impozabil este de numai 43.000 de lei, la aceasta suma aplicindu-se impozitul - 6.020 lei in varianta Tanasescu, 6.880 lei in varianta Ionut Popescu, viitorul ministru al finantelor (in ipoteza ca guvernul Tariceanu ar trece de parlament si ar promova in termen ordonanta de urgenta de introducere a cotei unice de impozitare).


Diferenta in “favoarea” vechiului sistem creste atit timp cit cota unica de 16% este “concurata” de cea de 14 procente pe stil “vechi”, ajungindu-se la o pierdere de 50.000 de lei la un salariu de 6 milioane de lei brut. De aici insa, cota unica de 16% intra in concurenta cu cea de 26% a lui Tanasescu, astfel incit la un salariu de incadrare de 7 milioane de lei, fara sporuri, “iese” un cistig net de 4.000 de lei." Este vorba de lei vechi.  Or eu asta am spus: cota unică de impozitare i-a defavorizat pe cei cu salarii mici(venituri mici), chiar dacă la aplicarea efectivă au vopsit-o cei de la Finanţe. În 2005 salariul minim pe economie era pe la 3,1 milioane de lei. Cei care aveau un salariu ceva peste dublul salariului minim, adică şapte milioane, câştigau din cota unică uriaşa sumă de 40 de bani, în lei noi!  Cum am scris şi în comentariul meu, 40% din câştigurile datorate cotei unice au mers către doar 2% dintre românii cu loc de muncă. Despre ce vorbim, atunci?

12 comentarii:

Anonim spunea...

"accent pus pe servicii. Care servicii se rezumă, cel mai adesea, la comerţ. Şi aici nu văd de ce ar fi mai productiv neamţul decât românul. Ce, al nostru taie mai încet parizelul decât neamţul?"

"Incidentul cu ameninţări cu moartea de la terasă" din vara asta ar trebui să demonstreze câte parale fac serviciile noastre (orice fel de servicii, chiar şi "Serviciile" :D ) şi câte parale face "angajatul din servicii", alături de fratele său mai mare şi îmbrăcat în uniformă, "angajatul Serviciilor".

Dacă nu încerci să te prefaci că ai o vagă urmă de consideraţie faţă de cel care îţi bagă banii în buzunar, ai o productivitate în sectorul serviciilor demnă de China. Sau, de ce nu, demnă de restaurantele de pe vremea Răposatului Dezgropat, care au dat toate poantele bancurilor cu chelneri.

"agricultura românească de subzistenţă are un impact minor asupra ansamblului economiei, iar cea de tip industrial e abia la început, şi randamentele sunt aici tot în jurul mediei europene"

Hehe... pentru unii, producţia de Top 10 mondial la porumb e o veste destul de proastă ca să n-o publice.

"Ei bine, adevărata problemă o constituie IMM urile. Slab echipate, incapabile să introducă noi produse, fără un sector de cercetare dezvoltare, cu un management aproximativ, incapabile să se cupleze la nevoile transnaţionalelor care activează în România(uitaţi-vă că marii producători auto vin cu firmele lor care le livrează subansamble, nu folosesc firme locale), ele trăiesc cel mai adesea din muncă la negru sau la gri, prost plătită, dar şi cu productivitate mică, cu mai multă sau mai puţină evaziune, incapabile să evolueze."

Bullshit. IMMurile au avut de suferit timp de 10-15 ani, până prin 2005, datorită ambiţiei de maniac a celor doi ticăloşi, unul rânjit şi altul nepotul Mătuşii, care s-au luptat cu ghearele şi cu dinţii să menţină monopolurile de stat, interzicând accesul "privaţilor pe care un anume inginer jurnalist îi consideră gunoaie" la infrastructură.

Reţelele de cartier, care acum sunt companii în toată regula, au fost ani de zile ilegale, Romtelecom indiferent că era la stat sau la greci împiedica accesul la reţeaua sa subterană, CFR Infrastructură punea piedici peste piedici firmelor care ar fi vrut să facă transporturi pe liniile lor (căile ferate uzinale ar fi putut să fie de mai mare folos decât nesfârşitele parade de TIRuri la aprovizionarea marilor complexe comerciale de pe Centură), institutele de cercetări ale Dezgropatului au preferat să se destrame încet-încet decât să întocmească proiecte pentru micile firme.

(Şi aceştia din urmă, "cerşetătorii", îşi meritau soarta pe deplin, fiindcă erau motivaţi ideologic până la nebunie, convinşi că ei sunt o castă superioară, care nu se coboară la a munci pentru "parveniţii ăia cu ghiul şi Merţan", preferau să facă scandal cerând bani de la Stat. Până când Statul n-a mai avut de unde).

Nu "piaţa muncii" a fost cel mai inflexibil sector al economiei, ci o parte a "pieţei serviciilor", care a fost ţinută astfel intenţionat. Şi prin 2000-2006 toată lumea ştia asta, oricine, de la profesor până la muncitorul calificat ştia că hăţişul de reglementări, interdicţii, monopoluri, standarde făcute în aşa fel încât să nu poată fi îndeplinite, recompense şi subvenţii acordate cui nu trebuie etc etc reprezintă o barieră pusă talentului său, şi că iniţiativa privată i-ar permite să se manifeste într-un mod profitabil. Acum e pe dos, tuturor pare să le fi intrat în cap că iniţiativa privată "e de porc" şi că socialismul cu salariu fix, Logan în rate şi apartament pe credit e soluţia, indiferent că angajatorul e Republica Socialistă România sau Corporaţia XXXZZZYYY (publicul poate înlocui cu oricare nume anglo-american îi trece prin cap).

bladhaund spunea...

Ca de obicei, Gheorge, ura fata de cei care au mai mult decat tine te orbeste.

In 2005 a avut loc o crestere frumusica de salarii, tocmai datorita faptului ca impozitul s-a redus de la (pana la) 40% la 16%. Crestere mai mare decat diferenta de impozit, crestere a brutului. Si o iesire la lumina a multor salarii platite pana atunci la negru.

Si, din nou in stilul demagocic caracteristic, le plangi de mila IMM-urilor, dar nu propui nicio urma de solutie pentru cum sa devina mai productive, mai implicate in cercetare, mai bine conduse. Din articol eu trag concluzia ca tu sustii chiar desfiintarea intreprinderilor mici, pentru ca daca sunt proaste, mai bine sa nu existe. Mai bine sa fie statul in locul lor?

bladhaund spunea...

Pentru intrebarea ta: "şi dacă nu mai plătim contribuţii la sistemul de pensii, asta va încuraja munca în România? Vor fi mai multe locuri de muncă, mai bine plătite? Sau va fi doar profitul patronilor mai mare, că s-au scumpit întreţinerea tineretului bovin, Ferrariurile şi Vuittoanele?" răspunsul este DA. Se vor plati salarii mai mari si profiturile vor fi mai mari si se vor cumpara mai multe Vutioane.

Doar ca nu se vor cumpara Vuitoane din tot profitul si nu toata cresterea de profit va fi egala cu scaderea de impozite. Dimpotriva. Se vor plati salarii mai mari, o parte din aceste măriri va merge în economisire; profiturile vor fi mai mari si o parte din aceste cresteri vor merge la investitii; iar o parte mai mare decat acum va fi alocata Vuitoanelor. Nu vad nimic rau in cele de mai sus., atat timp cat banii nu sunt furati de la stat sau furati pur si simplu. Daca banii sunt furati, atunci e treaba justitiei si nu a fiscului; adica se confisca tot ce a furat hoțul, nu se impoziteaza toata lumea mai mult pentru ca unii fura și statul e incapabil sa îi oprească. Dacă statul se consideră incapabil să facă față furtului și hoției, atunci să se dea de-oparte, să nu mai îmi ceară atâtea taxe și să mă lase pe mine să mă gospodăresc cum știu mai bine.
N.B.: există hoți care fură de la stat fiindcă au ce să fure.

Constantin Gheorghe spunea...

Bladhaund, nu te strădui să te faci de râs! 40% era impozitul pentru salariile foarte mari, şi nu era din tot salariul(venitul, de fapt). Prin aplicarea cotei unice de 16% au câştigat DOAR cei cu salarii foarte mari. Cei cu salarii mici au câştigat pula! Că aveau impozitul de 10%, dar, în mărinimia sa, Moliceanu şi băsescu le-au lăsat venitul ca înainte. Aşadar, cine a câştigat? Cei care aveau, şi au primit şi mai mult? Aşa se înţelege justiţia socială în căcatul ăsta de ţară? Şi vrem să facem o naţiune din oameni care gândesc ca tine?
Şi tot nu mă dumiresc: cum dracu' ai tras tu concluzia că eu vreau desfiinţarea IMM? Doar pentru că am enumerat nişte slăbiciuni ale lor? Şi apoi, de unde ideea că am eu datoria să propun "soluţii"? Are cine s-o facă, nu e treaba mea. Nu că nu m-ar duce mintea, dar, deşi de stânga, urâsc munca patriotică!

bladhaund spunea...

Minti cu nerusinare, Gheorghe. Cea mai mica cota de impozitare a partidului mult iubitului tau Nea Nelu era 18%!!!

TOATA LUMEA a castigat cand impozitul a ajuns la 16%. TOTI, fara cea mai mica exceptie.

Uite aici cotele de ipozitare (in ROL) ale comunistilor tai, la un stat de salarii din luna septembrie 2004:
Limita inferioara Impozit fix Impozit procent
0 0 0,18
2400001 432000 0,23
5800001 1214000 0,28
9300001 2194000 0,34
13000001 3452000 0,4

Curs mediu valutar pentru 2004 (www.bnro.ro): 40.532,11 lei/eur.

Deci cota maxima de impozitare se aplica "bogatilor" care avea salarii peste 320 EURO!!!!!

Te rog, continua sa povestesti cum au castigat "numai cei foarte bogati" si cum saracii au primit mai putin cu un impozit de 16% in loc de unul cu 18%-23%-26%.

bladhaund spunea...

Gheorghe, mereu spui tu că nu e treaba ta să dai idei, că are cine s-o facă. E un nonsens. Dacă ai conștientizat că ceva e prost, înseamnă că ai comparat cu un model mai bun, fiindcă "bun" și "prost" sunt perceptii subiective.
Deci nu ține treaba cu munca patriotică și până nu văd măcar o zecime de soluție propusă de tine, voi rămâne la convingerea că nu ai nicio soluție sau ai unele total hilare, comunistarde, de care ți-e rușine și ție să le publici.

Constantin Gheorghe spunea...

Uite cum se aplica impozitul în 2004: toate calculele pleacă de la salariul brut, şi exista DPB (deducerea personala de baza)=1800000
CP (cheltuielile profesionale)=15% din DPB adica 270000
Reţinerile(CAS=9,5%; sănătate=6,5%; şomaj=1%)=17%
Rezulta baza impozabilă (adica suma la care se aplică impozitul)= Salariul Brut-reţineri-CP-DPB. Ce au câştigat ăia cu salarii mici cu cota unică de impozitare? 40% din câştigurile rezultate din introducerea cotei unice au ajuns la 2 la suta din populaţie.
Ştiu, şi acum se aplică deductibilităţi, parcă 250 de lei pentru salariul minim. Dar e de văzut cât şi cum au câştigat în 2005, în momentul aplicării cotei unice. Cert este că la momentul aplicării ei, cei cu salarii de până la şapte milioane de lei pierdeau, drept pentru care s-a aplicat o schemă de compensare, pentru a rămâne cu vechiul venit. Amănunte aici: http://facultate.regielive.ro/proiecte/economie/efectele_cotei_unice_de_impozitare-26996.html.

BladHaund spunea...

Trebuie sa te hotarasti, Gheorghe. Mi-ai zis ca era cota minima de 10%, acum ma trimiti la un document unde cota minima era 14%, doar ca... nu s-a aplicat niciodata, a fost doar o propunere electorala.

In rest, calculul se face si pe cota de 16% ca si pe cea de 18-40%. Din brut se scad contributiile sociale si deducerile si apoi se aplica impozitul. Nicio diferenta aici.

Si dai direct in balarii: o masura CARE A ADUS PLUSURI TUTUROR nu are cum sa fie mai slaba decat una care aduce minusuri unora (respectiv celor care muncesc mai mult), SINGURUL argument adus fiind ca pentru cei cu venituri mai mari a adus un plus mai mare. Si, ce-i cu asta? A adus un plus mai mare DIN CEEA CE ERA DEJA AL LOR. Nu LE-A DAT nimeni, ci doar NU LE-A MAI LUAT.
La unii le-a luat putin mai putin, la altii le-a luat simtitor mai putin. Fata de situatia anterioara, este o imbunatatire PENTRU TOTI.

Asta fiindca eu nu am pauze de memorie si nu pun botu' la intoxicarea perpetuata anul acesta cu acel procent de 10% (?!! de unde?!!). Eu dupa 6 ani nu am uitat. Nici dupa 60 nu voi uita, mai ales ca am inregistrari ale operatiunilor de atunci. Fiindca nici pe vremea aia nu stateam degeaba, ci lucram si dadeam la stat, ca sa se indestuleze toti politrucii de atunci si de acum.

Iar la intrebarea ta cum ca "ce au castigat aia cu salarii mici", raspunsul e simplu: au castigat salarii. Pana atunci le aveau la negru sau nu le aveau deloc. Eu am date certe, din mediul meu, nu din statistici, ca aplicarea cotei unice a permis crearea in loc de 1 loc de munca, cum era planificat in 2004 pentru 2005, a circa 1,25 locuri de munca. Fiindca impozitul mai mic a permis sa fie angajati mai multi oameni cu aceeasi bani. Sa nu-mi zici ca si asta e prost: unii care stateau pe bara n-au mai stat la mila somajului.

Tu ce preferi: sa se angajaze la 01 ianuarie un sef cu salariu net barosan si impozite pe masura sau un sef barosan cu netul ceva mai mare (dar nu chiar asa de mare cat diferenta de impozit) si un muncitor amarat, ambii cu impozite mici? Din diferenta de impozit a sefului, a avut loc si amaratul. Era mai bine daca amaratul nu muncea nicaieri? Iti spun din start ca pe sef oricum il anagaja, caci in el statea afacerea. La amarati se poate pune biciul sa produca mai mult, la sefi e mai greu caci nu-s pe toate drumurile unii capabili.

cristi spunea...

Interesant cum teoria asta cu "hai să reducem impozitele pt. bogaţi, că atunci ei o să investească şi o să fie bine pentru toată lumea - chiar dacă între timp tăiem din cheltuielile statului" încă mai trăieşte după cafteala luată de la realitate în 2008. Ăsta este exact modul de gândire prevalent în ultimii 30 de ani în Occident, începând cu Reagan şi Thatcher dar continuat inclusiv de "stângişti" precum Clinton şi Blair. Iar Obama nu-i deloc departe de ei. Rezultatul acestor politici a fost instabilitatea financiară (bubble economy) şi până la urmă Marea Recesiune care ameninţă să devină permanentă.

Cauza principală a crizei mondiale este nivelul de trai în scădere de trei decenii a "clasei muncitoare" din ţările dezvoltate. Problema nu este a capacităţii de producţie sau a dorinţei de a munci: acestea sunt în surplus. Problema e consumul, cererea. Iar cei care spun "trebuie să munciţi mai mult şi să vă mulţumiţi cu mai puţin" adâncesc criza. Ei seamănă cu ciumeţii (la propriu) medievali care omorau pisici înlăturând astfel unul din obstacolele care stăteau în calea molimei. Traian Amputatorul şi aliaţii lui libertarieni şi darwinişti sociali sunt cei mai nocivi ciumeţi.

Un sistem progresiv de impozitare ar fi un pas în direcţia rezolvării crizei la noi. Aceasta pentru că ăia cu veniturile cele mai mici sunt forţaţi de circumstanţe să îşi bage toţi banii în consum. Cei cu venituri mari nu investesc din cauza cererii mici şi a riscurilor mari şi preferă să economisească. Ceea ce e normal şi raţional, nu-i condamn. Impozitul progresiv cu deduceri pentru investiţii nu e doar o măsură morală, e şi una economic bună.

Anonim spunea...

Alt bullshit. Cotele de impozitare progresivă ale "hrăpăreţului stat SUA, care l-au băgat la zdup până şi pe Al Capone" sunt între 10% şi 35%. Cota maximă de 35% se aplică la ceea ce trece de 373,651 USD/an.

Cotele de impozitare progresivă ale regimului Iliescu-Năstase erau destinate venitului PERSOANELOR FIZICE. Întotdeauna. Impozitul pe profit a fost o cotă unică de 25%, indiferent că era vorba de buticul din colţ sau de Connex. Şi toate, absolut toate campaniile de presă împotriva mogulilor, beizadelelor şi cine mai ştie ce titluri cretine le acorda presa roşie, portocalie, maro-căcănie şi care o mai fi fost se învârteau în jurul veniturilor şi afacerilor lor personale, nu aveau de-a face cu firmele şi corporaţiile pe care le conduceau sau în care erau acţionari. N-am văzut în ultimii 5-6 ani de zile nici măcar un singur rând în vreun ziar despre firmele, afacerile, impozitele lui "Poponeţ", toate scandalurile au avut de-a face cu "Ferrari-ul lui Poponeţ". De parcă maşina se urca în fiecare dimineaţă pe scaunul de la birou şi lua stiloul în... vreo bielă, că mâini nu are, nu proprietarul ei.

(Chiar, ştie cineva ce firmă are omul nostru, cum se numeşte şi în ce domeniu îşi învârte afacerile?.... :D )

Oricum, pe "stângiştii" de la Gheorghiu-Dej, Ceauşescu şi Iliescu până la scandinavii pe care orice român verde se simte dator să îi pupe în partea dorsală îi cam doare într-un loc foarte puţin sensibil de bani, disciplina socială e ideea lor fixă.

cristi spunea...

Cotele de impozitare, dacă se spune că e vorba de "impozit pe venit" atunci e vorba de impozite aplicate unor persoane fizice. Hrăpăreţul stat SUA a avut într-adevăr cote de impozitare precum cele menţionate pe vremea lui Al Capone. E un grafic aici în legătură cu asta. Doar că acele rate mici de impozitare au precedat criza din anii 30! Ceea ce a urmat, şi nu întamplător perioada cea mai prosperă din istoria SUA (1940-1964), a fost cu rate marginale de peste 80%. Impozitele mici au fost urmate întotdeauna de prăbuşiri catastrofale. Lecţia istoriei este: dacă statul ţine strict în frâu bogaţii atunci toată lumea e fericită, altfel ce urmează e dezastru.

Aş adăuga pentru anonimul de mai sus: bwhahahahaha! Las ca te invăţăm noi disciplina socială. Fara glumă, trebuie să fi foarte tânăr să scrii aşa ceva... probabil copil sau adolescent. O să înţelegi mai târziu.

Anonim spunea...

Hehe... e destul de comic modul în care "stângiştii moderni" sunt capabili să discute rezonabil ceea ce le afectează direct sursa de trai, sistemul de impunere, veniturile fiecărei categorii sociale, însă o simplă menţionare a "disciplinei sociale din regimurile de stânga" are efecte comparabile cu ale unei doze zdravene de vodcă. De preferinţă Săniuţa, la sticle de 0,5 l brune sau verzi :))