Cu subiect şi predicat

Văd că n-a stârnit pic de emoţie, nici în rândul deontologilor din presă, şi nici în al "instituţiilor statului" afirmaţia lui Dan Bittman: " "Să nu credeţi că nu se ştie la nivelul Ministerului de Finanţe ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată".

Sigur, nu e o noutate, dar nici n-a spus-o nimeni atât de răspicat. Nu mă interesează motivele lui Bittman. Mă interesează faptul că blegeala Fiscului este premeditată, că anumiţi oameni de afaceri au imunitate, indiferent de câte măgării ar face. Şi atunci guvernanţii, oricare ar fi ei, se aşteaptă ca lumea să-şi mai plătească taxele şi impozitele? Se aşteaptă ca lumea să respecte şi să creadă în stat?

Poate că ţuluşii şi ăia de la ANI de aici trebuie să pornească, dacă vor să reducă la un nivel suportabil corupţia. Dar mi se pare că ei sunt dintre cei care fac posibilă imunitatea derbedeilor ăia despre care pomeneşte Bittman.

Câtă vreme nu se sparge cumetria din politică şi din economie, până când statul nu se ia în serios şi nu face ordine în instituţiile sale, nu e credibil şi nici respectat.