Ce se întâmplă cu nenorocita asta de ţară? Ce dracu' e cu noi? Simt că mă apucă damblaua dacă mai aud "Mădălina Manole". Delirul care a cuprins presa, transmisiile în direct din cimitir, de la Morgă, trăncăneala de doi bani pe marginea unui fapt divers dau măsura confuziei de valori care domină societatea noastră.
Poate că suntem cu toţii nişte personaje din lumile lui Caragiale, care, cum spune Mircea Iorgulescu, "vorbesc pentru a trăi; mai exact, pentru a se iluziona că trăiesc. Şi e, în acelaşi timp, un surogat de mântuire: să vorbească e tot ce le-a mai rămas acestor oameni. Ei se exilează în limbuţie. (...) Vorbesc la nesfârşit, dezlănţuit, incoerent, dezarticulat, aberant, nebuneşte, fără să spună cel mai adesea nimic, dar mereu cu o energie inepuizabilă. (...) În lumea lui Caragiale nu este niciodată linişte, dar zgomotul şi agitaţia nu înseamnă viaţă trepidantă, ci consum deraiat de vitalitate." (Mircea Iorgulescu, "Eseu despre lumea lui Caragiale", Ed. Cartea Românească, 1988).
Vorbim pentru că nu suntem în stare să facem. Vorbitul ţine loc de acţiune. Am înlocuit verbul "a face" cu verbul "a trăncăni". Lumea trăncănelilor e o lume deformată, în care oamenii simt enorm şi văd monstruos. O lume care este tot mai greu de explicat şi de suportat. O lume care ne bântuie şi ne absoarbe, ne sleieşte de puteri şi ne goleşte de sentimente. O lume din care lipseşte speranţa...
4 comentarii:
Ce bine se leagă "Marea trăncăneală..." de "Unde sînt huiduielile de altădată"! Parcă am redevenit "poporul vegetal" pe care-l evoca odată Blandiana.
Asta se intampla mai ales la televiziunile de stiri non-stop, uneori o iau razna cu chestii din astea. Se intampla si la altii chiar mai rau decat la noi, vezi asta sau asta (TDS e un show satiric).
Va rog, gresiti, a fost un refugiu
Cu totii ne-am saturat de lipsa de cultura, profesionalism si imaginatie constructiva a celor care conduc tara.Cu Madalina, dumnezeu s-o ierte, ne-am refugiat intr-o lume a linistii, un timp scurt, sa nu-i mai auzim si vedem. Ea a fost si ramane un reper in cultura noastra.Va amintiti, il vedeam la TV pe marinar la carciumi. Ce lectii de cultura erau! Poate ca acest eveniment sa fie o trezire a vointei noastre de a schimba ceva.Sa dea dumnezeu.
"A face" ceva în ţara asta, presupune un context social FAVORABIL. Ceea ce nu se pune problema.
În ultimii 20 de ani nici măcar Penelopa nu ar fi fost competitivă cu politicienii români. Ea desfăcea noaptea ce făcea ziua, ăştia numai au dsfăcut, zi şi noapte ce au făcut alţii timp de vreo 150 de ani. CĂ acu, nu mai este vorba de ce s-a făcut în cei 50 de ani de înainte de 89. Se merge cu mult înapoi.
Trimiteți un comentariu