Cam astea sunt clădirile pe care le pot "admira" de pe balcon. Un ghiveci care nu spune nimic. Cele noi sunt banale(nu ştiu şi cât de funcţionale, deocamdată doar hotelul funcţionează, deşi nu văd coadă la Recepţie). Cele vechi sunt la rândul lor simple clădiri ieftine, destinate închirierii. Revendicate după 1989, noii proprietari n-au chef să investească, chiriaşii n-au motive s-o facă.
La parterul lor au experimentat falimentul cârduri de "investitori", mai de-ai noştri, mai din Orient. Au tot apărut şi dispărut magazine şi mai luxoase, şi mai proletare. Şi marfă de calitate, şi adusă cu sacoşa din Turcia sau Dubai. La început au fost şi vreo doi mici meşteşugari, rămaşi din "Epoca de Aur". Buni meseriaşi amândoi. Unul era croitor, celălalt marochiner, făcea în special genţi. Dar de ce să-ţi cumperi o geantă bine făcută, din piele, solidă şi cu preţ decent, când poţi lua una din vinilin lipit pe carton, cu pretenţie de piele, şi purtând cu mândrie o etichetă care aduce vag cu aceea a unei mărci celebre? De ce să mănânce românul o pâine?
Douăzeci de ani de "capitalism" n-au reuşit să acopere cu var faţadele clădirilor ăstora. Mai rău e că a început să cadă tencuiala. Vreo doi vecini au păţit-o: s-au ales cu parbruizele sparte. Eu am scăpat mai ieftin: capacul portbagajului înfundat. Dacă nu te străduieşti, nu vezi gâlma.
Poate că un arhitect deştept(sigur NU unul dintre idioţii care au proiectat oribilitatera aia de lângă Catedrală şi hotelul!) ar fi putut scoate ceva din faţadele celor două clădiri. Şi nici n-ar costa o avere.
Dar dacă stimulente fiscale pentru aşa ceva nu-s, creditele costă de te năucesc, iar Primăria nu presează pentru renovarea lor, vom asista la o lungă agonie a clădirilor. Până ce un şoim al imobiliarelor va pune ochii pe teren şi va mai turna aici un falus din oţel şi sticlă. Să nu se mai poată trăi în centrul Capitalei, sufocat de invazia "noului"...
Un comentariu:
Ce vedem noi în poze...
Un arbore de mătase (Albiţia) înflorit. Al meu a ajuns după iarna asta un ciot. Din fericire, rădăcina a supravieţuit.
Şi mai vedem şi altele care i-au permis proprietarului blogului să ne informeze cum nici măcar nu s-au mai văruit clădirile vechi...
Ştiu sigur că, pe vreme cînd Videanu Mărmurică era ceva sculă pe la primărie, s-a făcut un studiu cu tot ce-i trebuie pentru reabilitarea unor zone cu arhitectură deosebită ale acestei urbe de către o doamnă profesoară de la catedra de Istoria arhitecturii... A identificat zonele, le-a pozat, le-a descris, a zis ce-i de făcut şi cum...
Mă rog...
Rezultatul, evident, zero tăiat în patru, datorită imensului interes pe care-l au TOŢI edeilii capitalei în acest domeniu.
Trimiteți un comentariu