sâmbătă, 10 iulie 2010

Internaţionala imbecililor de dreapta



Cunoaşteţi refrenele lui băsescu: românii nu muncesc, preferă să stea acasă şi să primească ajutorul social, să le futem deci muma'n cur şi să le tăiem pensii, salarii, ajutoare sociale, tot. Susapectez că mai nou Pulimea Sa face parte dintr-o internaţională a imbecililor de dreapta, care gândeşte în clişee şi refuză cu obstinaţie realitatea. Evident, Internaţionala asta îşi are sediul la Washington, că unde altundeva puteai găsi atâţia imbecili din ăştia pe metru pătrat? 

Spre deosebire de România, tot la Washington se află şi foarte viguroase voci critice împotriva acestei Internaţionale a imbecililor de dreapta, care voci nu se tem că vor fi puse pe lista neagră a "vulnerabilităţilor de securitate". 

Veţi recunoaşte mai jos discursul dreptei, care se universalizează, discurs pe care-l recită şi băsescu, după ureche, că el e cam lăutar de felul lui la capitolul ideologie. Şi argumentele de bun-simţ ale unui om care nu înghite pe nemestecate propaganda unor idioţi, evident!

"1. Extended unemployment benefits are causing unemployment. Extending benefits for the long-term unemployed will only encourage them to sit at home on their extended derrieres and let vacant jobs go begging.


What jobs? We're down 8 million since the start of the Great Recession. We aren't even creating enough new jobs to keep up with population growth. So what jobs are the unemployed not taking? "


Păi, de ceva vreme, ăsta e discursul pe care ni-l tot servesc băsescu şi ai lui. Şi la care eu tot întreb, de m-am plictisit, de ce nu este capabilă economia românească să genereze locuri de muncă? Că dacă erau locuri de muncă nu plecau să lucreze în afara ţării peste 2 milioane de români. Şi nu aveam atâţi şomeri. 


"2. Unemployment is caused by "structural" problems in the labor markets. Labor markets have to be freed from constraints like decent pensions, a reasonable retirement age, and adequate health care benefits. These public benefits -sometimes known as the social wage -- are keeping employers from hiring. So, sorry, Americans, we'll just have to work longer and harder for less."

This chilling proposal, now on the lips of Republicans and Democrats alike, will clearly make the markets happy. But what about the rest of us?

Is this grim belt-tightening really going to bring back the 8 million jobs we lost?

If we cut the social wage, corporations certainly will save on labor costs and accumulate more cash. But will they productively invest it? Not according to Yves Smith and Rob Parenteau, They argue that corporate America greatly prefers to pocket the cash and use it for gambling on Wall Street."

Aţi înţeles de ce vrea băsescu distrugerea statului social şi de ce este aşa de înverşunat împotriva cheltuielilor sociale? Să le rămână ălora de i-au finanţat campaniile electorale mai mulţi bani, luaţi de la gura amărâţilor de pensionari.

"3. The only real jobs are private sector jobs. You see, only the private sector can rescue our economy because the jobs they create spring from consumer supply and demand, not the dictates of corrupt or know-it-all politicians. When you work for the public sector, you're practically on the dole because your wages come from tax dollars. That's quasi-socialism.


Has anyone noticed that private industry has been on the public dole for decades? We have millions of alleged private sector jobs funded by the Defense Department and through subsidies for industries from sugar to oil, and of course banking. We've given so many tax dodges to corporate America that most companies pay almost no taxes at all. The idea of a purely private sector is pure fiction, a soothing fairy tale for Tea Partiers and faith-based, free-market ideologues.

Despite all the perks we've been giving to corporate America, it's not at all clear that the private sector will ever again create enough decent jobs to support a middle class society in this country. Right now the economy is supposedly growing, but employment isn't. So what is growing? Well, the obscene bonuses and pay packages of corporate America and Wall Street --- the only growth that counts for our financial elites.

We're at a critical point in the jobs crisis. Nearly 30 million of us don't have jobs or have been forced into part-time jobs. It's not like there's no work to do. We have millions and millions of kids to educate. We desperately need to slash our energy use--and with an army of workers, we could weatherize every home and business in the country. Our bridges and roads will take decades to repair. We need to build an entire national system of efficient public transit.

When Wall Street is in trouble, we come to the rescue with trillions in bailouts. We've poured hundreds of billions more into two wars. But when it comes to investing in our people to get needed work done, we can't seem to summon the will or find the cash. "

De comentat ar fi şi aici, că şi ei au grasul lor care stă în spinarea slabului, dar la ce ar folosi? Maşinăria de propagandă merge cu motoarele turate la maximum, şi îşi face treaba impecabil, pentru că elitele intelectuale şi politice au fost corupte şi nu-şi mai fac datoria.

Din această perspectivă "1984" este o simplă operă umoristică... 

10 comentarii:

cristi spunea...

Din pacate propaganda asta are un succes pe care nu-l banuiam cand a inceput criza prin 2008. Atunci era mai clar cine e vinovat de criza si de ce, dar intre timp propaganda a lucrat foarte bine chiar ajungand sa-i convinga pe multi ca recesiunea e datorata... cheltuielilor statelor iar solutia ar fi austeritatea si desfiintarea "statului social". Apropo, a propune asa ceva e aproape echivalent cu a propune renuntarea la democratie si acolo se va ajunge daca astia au succes.
Asa ca o sa fie mai rau - mult mai rau - inainte sa poata fi mai bine.

ken spunea...

PARTEA I
Dle Gheorghe, aduc si eu o completare la tema dvs de azi, in doua parti, ca sa treaca, sper.

Unul din principiile nedeclarate ale dreptei neo-conservatoare, ori neoconilor, din care face parte si mica noastra "elita" autohtona, recte 'grupul Tismaneanu', este 'opacitatea' demersurilor lor, ca opus al transparentei intr-o societate democratica deschisa, ori mai pe rumaneste zis, "secretomania" sub auspiciile careia o mana 'carismatica' de tehnocrati (elite) decid ceea ce este cel mai bine pt interesele tarii, tara care, in aceasta viziune, se identifica in primul rand cu grupurilor de putere si interesele lor corporatiste, intrucat doar acestea sunt relevante in ultima instanta.

Auzim din ce in ce mai des din variate 'scurgeri' de informatii ca 'elita' noastra pregateste de o bucata de timp instaurarea republicii prezidentiale, care, dupa cum stiti, da largi prerogative presedintelui. In acest context, Andrei Plesu tocmai a scris un articol foarte interesant despre proaspetele alegeri prezidentiale din Germania, aici: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/riscanta-autonomie-politicului, care cel putin ar trebui sa ne dea de gandit. Iata un extract din:

Riscanta autonomie a politicului
Ce nu a contat în alegerea noului preşedinte (căruia, de altfel, îi urăm succes şi căruia nu-i refuzăm, din principiu, o posibilă performanţă viitoare)? Nu a contat vocea publică, opinia generală. Preşedintele fiind ales de Adunarea Federală, simpatia cetăţenilor nu intră în joc drept criteriu de eligibilitate. Nu a contat adeziunea masivă a mediilor care, într-o ţară normală, exprimă, totuşi, opţiunea unei semnificative majorităţi. Nu a contat înzestrarea personală a candidaţilor, strălucirea lor persuasivă, angajamentul lor de o viaţă în serviciul unor valori esenţiale, independenţa lor politică, puterea lor de reprezentare. Au învins „pragmatismul“ de cabinet, complicităţile de grup, jocurile de putere, procentele, statistica, abilitatea de conjunctură. În cazul Germaniei, întrucît ambii candidaţi se situează de la un anumit nivel în sus, rezultatul nu e dramatic, nu pune în pericol imaginea ţării şi nici stabilitatea ei. În ţări mai puţin aşezate, înclinarea balanţei spre criteriile politicianismului strict poate fi catastrofală. În orice caz, mai peste tot, avem dovada instalării unei riscante autonomii a politicului. Dansul puterii are altă melodie şi alte ritmuri decît cele care guvernează populaţia reală, decît cele care întruchipează ţara, în înţelesul ei simplu şi direct. O mînă de oameni trăiesc într-un univers separat, cu propriile lui legi, exigenţe şi strategii, fără nici o legătură cu malaxorul vieţii cotidiene a celor guvernaţi. O mînă de oameni „ştiu“ mai bine ce ne trebuie şi fac ce li se pare necesar înăuntrul micii lor comunităţi. Şi asta indiferent ce culoare politică au. În aerul rarefiat al puterii, culorile se şterg. Totul e omogen, „armonios“, „coerent“, „îndreptăţit“, „înţelept“ şi surd. Cei „din afară“ devin simpli spectatori ai unei coreografii abstracte, încetinite, ca mersul în vid pe o altă planetă.

ken spunea...

PARTEA A II-A
Si, da, astazi ca si mai ieri, multe ni se trag de pe malurile Potomacului, dar nu neaparat direct de pe agenda actualului presedinte, ci ale diverselor factiuni ale puterii de aceeasi orientare ca mai sus -- neoconservatorii (din administratie si complexul militar) via lobbing. Acestia sunt determinati, prin orice mijloace, sa revina la puterea absoluta pe care au pierdut-o prin alegerile din 2008. Ei au parghiile si puterea financiara sa o faca pe fondul crizie si derutei globale. Neoconservatorizarea Europei si a Europei de Est, in particular, face parte dintr-o strategie mai vasta de recuperare a puterii pierdute care are drept piesa centrala discreditarea actualei administratii us (prin sabotaj economic, dar si altminteri.) Oricum ma opresc aici fiindca intram intr-o zona extrem de complicata. Sa retinem doar atat ca statele din centrura fosta ori actuala portocalie se constituie in cateva parghii importante in acest joc, sunt un fel de feude neocon, daca vreti. In plus, actualul ambasador american, desi acreditat de presedintele us in virtutea biografiei si "afinitatilor" cu mediul autohton, este si el un republican neocon. Vezi in acest sens ce spune FMI si ce spune ambasadorul in acord cu base, desi nu vocal ci cu ton scazut, insa diferit de recomandarile presedintelui american.

Sa auzim de mai bine.

Lucian Sarbu spunea...

Şi mai e o imbecilitate pe care o mulţime de cretinei o repetă ca pe o mantră: "Statul social a dat faliment [mai ales în Europa]." Mă uit în jurul meu şi nu văd deloc acest faliment acolo unde într-adevăr statul a avut o funcţie socială, nu în ţări precum România, care e de facto în faliment încă din 1989, sau în Grecia unde "socialul" era de fapt "nesimţire". Există dificultăţi peste tot, pentru că peste tot au existat generaţii întregi de politicieni handicapaţi mintal, care din populism au inventat fel de fel de ajutoare nemeritate. Dar de aici până la a contesta nişte principii fundamentale ale ideii moderne de stat, e cale lungă. Ce nu înţeleg toţi aceşti cretinei (din care mulţi, din păcate, se regăsesc şi în sferele înalte ale puterii) e că "statul social" nu este o invenţie "comunistă" ci produsul evoluţiei milenare a instituţiei numită "stat". Alternativa nu e decât una singură, şi anume statul de dinaintea statului social, cu toate consecinţele de rigoare:

- tribalism (popoarele se vor bate iar între ele pentru resurse, pentru că numai furând resursele altui popor vei putea crea o minimă bunăstare la tine acasă)
- ruralism (populaţia se va reîntoarce la mijloacele primare de trai)
- absolutism (azi statul ăsta nu suportă cheltuielile "sociale", mâine nu le va suporta pe cele legate de viaţa politică democratică şi se va ajunge la concluzia că mai bine avem un rege absolut)

Cine crede că putem avea o lume cu state "non sociale" şi totodată fără: tribalism, ruralism şi absolutism, se înşală amarnic.

Soluţia la toate chestiile astea e simplissimă şi e redată în programul "Nouvelle Gauche" din Franţa: pur şi simplu capitalul trebuie impozitat corect. Nu supra-impozitat, ci impozitat corect. Programul şi ideile Nouvelle Gauche sunt prea lungi ca să le sintetizez aici, dar statul social e "în criză" pentru că la nivel mondial impozitarea profiturilor, singura sursă reală de venituri pentru orice stat, a devenit tot mai laxă, culminând cu acordurile mondiale de free-trade care permit capitalului să producă mărfuri în lagărul anti-uman chinez şi să distribuie fără bariere aceste mărfuri mânjite de sângele muncitorilor chinezi pe pieţele care respectă convenţiile sociale. Altfel zis, statul a intrat în criză pentru că... s-a băgat singur, lăsând să se dezvolte un întreg capitalism de dumping sub oblăduirea şi sub atenta sa supraveghere, descurajând micul capital autohton şi încurajând capitalul transnaţional şi trans-etic. La noi, de pildă, amărâtul care porneşte un business de servicii de curăţenie e impozitat cu 16% iar Carrefour e impozitat tot cu 16%, pentru că aşa a zis vita de Băsescu şi, pe cale de consecinţă, o întreagă administraţie fiscală formată din idioţi servili se chinuie acum să se conformeze acestei aiurile anti-economice, anti-productive şi profund dăunătoare intereselor micului antreprenor român. Păi în condiţiile astea cred şi eu că statul intră în criză, pentru că nu poţi asigura servicii sociale pentru o întreagă ţară doar de pe spinarea micilor patroni şi întreprinzători.

Chinezul spunea...

Dom'le astia de dreapta pot fi imbecili, nu cred ca le trebuie un IQ prea mare avand in vedere ideile pe care le sustin. Peste tot ideile de dreapta - si fara exceptie - au produs crestere economica si apoi bunastare. De ce ar trebui ca dreptaci din ziua de azi sa fie destepti?! Trebuie doar sa se uite in istorie.
Pe de alta parte indivizii de stanga nu cred ca-s imbecili. Ideile pe care le sustin au produs - oriunde au fost aplicate si fara exceptie - catastrofa ecomonica si sociala. Nu a existat exceptie, cred deci ca indivizii de stanga sunt ori antioccidentali (detesta Occidentul si vor sa-l distruga) or nebuni. Cum altfel ar sustine idei care au dus la desastru? Doar reaua vointa sau nebunia sunt explicatii logice.
Vestul Europei a fost OK cu o economie etatizata etc doar cata vreme Estul a fost si mai etatizat. De indata ce Estul s-a liberalizat capitalul a avut unde emigra si a facut-o rapid. Fiecare dolar investit in China, Coreea etc este un dolar furat de politicienii vestici propriilor tari.

ken spunea...

Ca experiment mental, dupa ce China, India ating ele insele un nivel de saturatie, unde mai fug producatorii de bunastare? Aud ca se pregateste deja colonizarea lui Marte si a Lunii . . . Chinezule mai ai si alte argumente beton?
Daca ai fi mai atent ai intelege ca nu ne dorim "moartea" economiei de piata, ci deplangem forta malefica a corporatismului cu tot de decurge din aceasta. Hit the books, inteleptule!

Karakas spunea...

Chinezule, daca esti al chinez, tu erai baiet cu ceva conexiuni neuronale. Dreapta-ti pute, stinga asisderea. Iti plac aia de jur imprejur? :)

Chinezul spunea...

well, experimente mentale, stupizenii malthusiene (se stie ca dl. Malthus a dat gres in cam tot ce a gandit) samd. Alt raspuns n-ati gasit? Iar daca deplangeti puterea corporatismului puteti foarte bine sa o faceti din perspectiva libertariană. Corporatiile isi extrag puterea nu de la consumator ci de la stat. De ce sa nu abhorati statul ca generator de privilegii corporatiste?!

Chinezul spunea...

Scurt si la obiect: aveti un SINGUR exemplu de succes economic la care sa se fi ajuns aplicand idei de stanga (taxe mari, protectie sociala etc)? UNUL SINGUR!

Chinezul spunea...

@karakas: bravos si la mai mare! NSDAP sau la Nouvelle Gauche tot un drac