Tupeu de javre ordinare

Participarea lui băsescu, a elenei udrea şi a altor oranjgutani la ceremoniile de la Iaşi, dedicate Unirii Principatelor Române, este o culme a tupeului unor javre ordinare, care se pişă pe români şi pe viaţa lor.  Cum e posibil să existe o jigodie precum simirad, cu un discurs total iresponsabil, care să le bată obrazul celor care-l contestau pe băsescu? Cum e posibilă punerea aia în scenă ceauşistă, cu aplaudacii pedelişti, care i-au izolat pe băsescu, udrea, baconschi şi pe restul de oamenii nemulţumiţi? Parcă asistam la mitingul lui ceauşescu, din 21 decembrie!

  

Modernizarea statului a devenit o marotă, o idee fixă, care ţine loc de justificare pentru haosul administrativ din ultimii doi ani, când România a încetat să mai fie o democraţie funcţională, fiind lăsată la mâna capriciilor şi demenţei unui om care nu mai are  nicio legătură cu realitatea. Nu poţi face "reforme" împotriva oamenilor şi a intereselor lor, dar mai ales împotriva voinţei lor. Este forma supremă de dispreţ. Este tupeul unor javre ordinare, care cred că pot face tot ce vor, că li se cuvine totul şi că nu au de dat socoteală nimănui.  Iar atunci când li se cere să dea socoteală, râd cu aerul unor hiene mulţumite.

Mă îndoiesc că băsescu a înţeles ceva din ceea ce s-a întâmplar azi la Iaşi. Răspunsul lui va fi un soi de pedeapsă pentru "nerecunoscătorii" care l-au huiduit. Îşi va pedepsi şi mai rău "supuşii", pe care îi tratează ca pe nişte slugi. Vor urma noi tăieri de programe sociale, noi reduceri de salarii şi pensii. Şi noi contracte grase şi profitabile pentru gaşca portocalie. Reacţie tipică javrelor ordinare! Şi se vor găsi în continuare nişte jeguri umane şi intelectuale care să-i pupe în cur şi să le spună cât de geniali şi de seducători sunt, şi că s-ar alege praful de biata ţărişoară dacă n-ar fi ei, iubiţii şi stimaţii conducători.  O ţară de mâna a doua, cu cetăţeni de mâna a doua, cu elite de căcat  nu poate arăta altfel decât arată acum România. Iar puţinele gestiri de demnitate, ca acela de la Iaşi, sunt doar excepţia care confirmă regula. 

PS: faptul că s-a huiduit în timp ce se intona imnul de stat nu e un capăt de ţară. Nu imnul era fluierat, ci acela care îşi bate joc de funcţia de şef al statului.