Nu ştiu de ce, dar povestea asta mi se pare pilduitoare pentru felul nostru aiurea de a ne raporta la nevoi. Este povestea unei maşini, Renault 4, care a apărut pe piaţă în 1961 şi a cărei fabricare a luat sfârşit în 1992. Deci timp de peste treizeci de ani a găsit cumpărători, şi atunci când Franţa se bucura de binefacerile celor treizeci de ani glorioşi, şi atunci când şocurile petroliere semnau moartea unor mamuţi din industria auto. A fost o maşină simplă, chiar rustică, în anumite variante. Motorul pleca de la 600 de cmc şi nu depăşea un litru. Nu avea pe ea tone de echipamente de "siguranţă", iar confortul era de-a dreptul spartan. Asta nu a împiedicat firma Renault să fabrice circa 8.135.000 de exemplare.
Este cel de-al treilea cel mai fabricat automobil din istorie, după Buburuza celor de la VW şi după Fordul cu mustăţi, modelul T. Ce au în comun toate aceste automobile? Simplitatea, preţul scăzut, costurile mici de întreţinere şi au răspuns unor nevoi reale: acelea de a duce la destinaţie posesorul, în condiţii decente de siguranţă şi de timp.
Dacia Logan nu s-a născut din nimic. Este continuatoarea logică a acestor modele simple şi abordabile ca preţ, care se adresează claselor populare şi celor care ţin la banii lor şi NU fac din maşină un indicator de standard social. Când văd câţi tâmpiţi înjură Dacia Logan şi firma Renault, şi se dau rotunzi cu maşinile lor scumpe şi pline de potenţiale defecte, care înseamnă tot atâtea vizite la serviceuri scumpe, mă apucă disperarea. Pentru că suntem victima unui sistem care crează nevoi artificiale, şi stimulează risipa de resurse.
Sigur, acum un automobil nu mai poate fi conceput fără airbag sau ABS, spre pildă. Dar în rest, dincolo de aerul condiţionat, ce-ţi mai trebuie? Nu-ţi poţi regla manual scaunul? Nu poţi deschide fereastra decât apăsând pe un buton? Şi întrebarea asta este valabilă pentru toate produsele de care ne folosim zi de zi. De ce ai avea nevoie de un frigider cu ecran tactil, cuplat la Facebook? Sau de un cuptor cu microunde cuplat la Internet? Eşti atât de tâmpit încât nu te poţi uita în frigider să vezi ce ai şi ce-ţi lipseşte? Îţi trebuie un sistem automat de inventar?
Faptul că tehnologiile de care dispunem ne permit aproape orice, nu înseamnă că avem nevoie de tot ce ne pot oferi ele. Pentru că pur şi simplu nu avem aceste nevoi.
3 comentarii:
Vinovati pentru consumul fara cap din ultimele cateva decenii nu sunt nicidecum cei care "beneficiaza" de bunurile respective, ci in primul rand cartelurile bancare care realizeaza profituri uriase prin multiplicarea monei fiduciare furnizata de bancile centrale. Inflatia continua muta preferinta de timp a consumatorilor catre prezent, descurajand economisirea si, in consecinta, investitiile sanatoase.
Cei cu venituri mici sunt in permanenta incurajati, prin creditul de consum, sa-si cumpere bunuri pe care nu si le permit in realitate, in timp ce membrii cartelurilor si prietenii lor (multi din ei membrii ai elitei politice) se imbogatesc pe zi ce trece din speculatii financiare si comisionae pentru contracte de "investitii". Uriasa "pompa a infltiei" nu face decat sa accentueze diferentele materiale din societate, iar creditul de consum nu este decat un anestezic pentru cei saraci, spre a le ascunde acestora mizeria lor financiara reala, si a-i face sa sustina in continuare masinaria politico-financiara.
Singura solutie viabila este restrangerea consumului la strictul necesar si economisirea, adica, vorba lui Boc, "nihilismul economic". Astfel de masuri, luate concertat de catre populatie, vor duce si mai rapid la blocarea moristii consumeriste.
VW Broscuţă era o maşină frumoasă, elegantă, manevrabilă, cu o calitate foarte bună a construcţiei şasiului şi cu performanţe acceptabile pentru o maşină de familie datorită greutăţii reduse. De asemenea, era foarte uşor modificabilă.
(Majoritatea balenelor americane după care publicului fomist de după război îi curgeau balele erau limitate tot la 120-140 km/h şi aveau un comportament rutier de camion. Dacă omul acelor vremi a văzut în reviste un Mustang Mach 1 nu înseamnă că îşi permitea mai mult decât ultra-proletarul Mustang 2,7/101 CP.)
R4 era un jaf, a fost proiectat să fie un jaf şi a fost încurajat de băieţii simpatici de la Paris, care şi-au îngropat de bunăvoie între 1946-1950 mărcile de lux cu impozitele, să fie un jaf, ca şi rivalul său 2CVul şi ca Loganul modern. Din partea unui regim politic şi social care de 60 de ani încoace e virulent anti-automobilistic nici nu era de aşteptat prea mult dealtfel.
Skoda Octavia I (Tour) 1.8T/150 costa (cel puţin până în oct. 2010, când a ieşit din producţie) cu 25% mai mult ca Loganul, preţ care includea facilităţile necesare (în primul rând climatronic) şi era la ani-lumină peste el din toate punctele de vedere. În primul rând din cel dinamic. Iar costul pieselor de schimb, al pieselor aftermarket şi al consumabilelor de 1.8T e mult mai mic decât la Logan 1.5 dCi.
~Nautilus
PS Cele mai proaste "utilaje de birou" -direct comparabile cu frigider cu ecran tactil, cuplat la Facebook şi un cuptor cu microunde cuplat la Internet- sunt multi-funcţionalele (copiator+fax+imprimantă+scanner). Fac de toate, dar prost. Se vând cel mai bine :D
Serios? Cine e tampit?
Trimiteți un comentariu