duminică, 23 ianuarie 2011

Elite şi inegalităţi



Doar remarc: în timp ce alţii, începând cu The Economist şi cu ăia de la Forumul Mondial de la Davos descoperă inegalitatea şi pericolele ei (vorba vine descoperă, ştiau asta de o lungă bucată de vreme, doar că acum austeritatea o face extrem de periculoasă, şi deci băieţii încep să se agite), în România nu doar că ea este elogiată, pentru că, nu-i aşa, foamea este cel mai bun medicament pentru vindecarea leneşilor care stau cu mâna întinsă la stat, ci şi a devenit obiect al politicilor guvernamentale, printr-un soi de redistribuţie pe invers: se ia de la săraci şi se dă la bogaţi.


O carte despre care am scris şi eu acum câteva săptămâni, "The Spirit Level", apărută în 2009(şi englezii au un timp de explozie similar cu acela al ardelenilor când le spui un banc!), dar care a început să facă valuri abia la sfârşitul lui 2010, după ce guvernul Cameron s-a apucat să taie în stânga şi în dreapta cheltuielilor sociale şi în rândul bugetarilor, e la originea acestui interes subit pentru inegalităţi, în societăţi care le considerau nu doar naturale, ci şi morale. Dar de când cu bonusurile super-nesimţite ale bancherilor care şi-au dus afacerile la marginea falimentului, fiind salvate de bani publici, luaţi de la destinaţia lor firească, de asigurare a unor servicii publice esenţiale, presiunea opiniei publice în favoarea moralizării capitalismului a crescut brusc şi viguros.


Sigur, ni se spune, în acelaşi The Economist, că o fi lumea condusă de vreo 6000 de lideri care contează, dar ei sunt la mâna "popoarelor".  Care îi pos schimba, cu votul. Zău? Hai să fim serioşi! Suntem deja în post-democraţie, iar votul este deja o marfă, care se tranzacţionează ca orice marfă, după cerere şi ofertă. Dacă era să funcţioneze teoria, acum nu băsescu trebuia să fie la Cotroceni. De ce l-au votat atâţia imbecili? De ce nu cârteşte nimeni? De ce supotă toate popoarele abuzurile guvenelor şi elitelor economice, chiar şi în marile democraţii? Pentru că sistemul democratic nu mai poate fi folosit împotriva elitelor abuzive. Schimbarea se petrece doar atunci când unii lideri intră în coliziune cu interesele celor care au plătit alegerea lor.


Câtă vreme boc şi ai lui servesc, la ordinele Pulimii Sale, interesele celor care au plătit alegerea lor, nimic nu se va schimba în România. De asta nici nu le pasă de Constituţie, de deciziile Justiţiei, de nimic, practic. Ne iluzionăm cu revoluţiile făcute de ăia care stau pe Facebook sau pe Twiter. Dacă flăcăul ăla care a tuns-o din Tunisia nu călca pe coadă nişte interese din partidul său, se dădea şi acum cu Ferrariul ăla galben canar, luat de poporul revoltat în coarnele motostivuitorului. 


De ce am ajuns aici? Păi, din cauza inegalităţilor, care acţionează şi la nivelul elitelor, indiferent de culoarea lor.  De peste trei decenii baza de recrutare a elitelor se reduce abrutp. Din pricina banilor. Când o campanie electorală costă cât costă(numai în SUA alegerile parţiale din toamna lui 2010 au costat peste un miliard de dolari, cu o medie de cincizeci de milioane pe cap de senator sau reprezentant ales), e greu de crezut că un om provenit din clasele piopulare poate ajunge în vârful sistemului, dacă nu este cumpărat de un cerc de interese. 


Inegalităţile nu sunt periculoase doar din punct de vedere economic. Poate ele sunt mai periculoase la nivel politic, pentru că pot duce la noi forme de totalitarism, cu consecinţele pe care le cunoaştem deja. Dar câtă vreme totalitarismul, excepţie făcând comunismul, a fost un mediu extrem de propice pentru cei bogaţi, de ce nu? Asta explică şi virulenta resurecţie a "anti-comunismului".  În rest, acelaşi optimism tembel al celor de la The Economist, care cred şi acum că piaţa rezolvă totul.


În loc de PS, un comentariu din The Economist, de la un cititor mai sceptic, ca să zic aşa: "The second, and more important, way is that to become rich in the first place, they typically have to do something extraordinary." I suppose destroying world economy and plunging most of us into economic hardships by financial fraud and shenanigans is indeed an "extraordinary" act." Ooo, da!


Niciun comentariu:

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...