Haosul administrativ este total în România. O guvernare despre care dacă spui că-i cretină îi aduci in omagiu, a reuşit să pună în discuţie întreg edificiul statului de drept. Reforma statului, în numele cărteia se fac toate imbecilităţile cu putinţă, se îndreaptă cu paşio mari către asomarea lui. Am ales deliberat cuvântul, pentru că el descrie starea statului român acum: ameţit, incapabil să mai reacţioneze, în aşteptarea loviturii de graţie, care să-l trimită în nefiinţă. Cine i-o va da, cum şi când, sunt doar amănunte. Important este să ştim de ce.
Nu cred că statul român trăieşte peste puterile sale reale. Nu cred că doar atât poate oferi statul român cetăţenilor lui. Nu, statul român poate mai mult, doar că este prost condus, de o ceată de ageamii şi de hoţi. Restul sunt poveşti. Bine administrat, cum a mai fost, ce-i drept, mult prea puţin timp, în trecut, statul român a fost performant. Încăput pe mâna unor buni administratori, care să-l trateze drept ceea este, adică un instrument în slujba interesului public, nu o vacă de muls pentru acoliţii puterii, indiferent cum se numeşte ea.
Înclin să cred că refuzul guvernului de a respecta decizia ÎCCJ în privinţa recalculării pensiilor militarilor este lovitura de graţie dată statului de drept în România. Este ultimul dintr-o serie lungă de refuzuri ale Executivului de a ţine cont de hotărârile Justiţiei. Românilor li se spune: "Bă, dobitocilor! Vă puteţi pişa pe ele de hotărâri judecătoreşte! Facem doar ce vrem noi! Nu vă convine, valea! Pe alte meleaguri sau la cimitir!"
Sigur, elitele telectuale ale ţărişoarei fac pe mortu'n păpuşoi. Ele nu sunt interesate de asta. Au altele mai bune de făcut, ca de exemplu să pape banii statului prin tot felul de sinecuri, sau să "reziste" prin cultură, cum făceau şi pe vremea lu' ceauşescu. De fapt ăsta este unul dintre motivele pentru care noi am ieşit din comunism cu paru', cehii, polonezii şi ungurii cu Masa Rotundă. Popoarele alea au avut pe cine urma. A avut cine le construi o alternativă. Noi, nu.
Aşa că nici acum nu are cine construi alternativa. Pentru că un stat e mai mult decât un regim politic, iar alternativa nu înseamnă doar înlocuirea unor administratori politici ai statului cu alţii. Alternativa la statul actual nu se poate construi doar din bâzdâcurile Pulimii Sale şi din isteriile lui boc, din ifosele lui Antonescu şi puştismele lui Ponta. Un stat este o operă colectivă, şi dacă cetăţenii sunt excluşi de la efortul constructiv, ca acum, când schimbarea se face împotriva lor şi a intereselor lor, sub pretextul unei raţiuni mai înalte, care ascunde doar prostia şi nepriceperea guvernanţilor, eşecul este garantat.
Oricum, România arată tot mai mult ca un stat eşuat. Doar la clasa întâi orchestra cântă valsuri vieneze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu