Care cultură?

Azi e "Ziua Culturii Naţionale", sau cam aşa ceva. Când scriu asta, pe unul dintre posturile de televiziune tocmai se anunţă că un calculator IBM a întrecut omul la un concurs de cultură generală, de genul "Ştii şi câştigi!" Ceea ce mi se pare firesc! Până la urmă doar calculatorul o să-l mai "citească" şi are să-i mai recite poeziile şi lui Eminescu.

Aştept cu emoţie primul Nobel pentru literatură acordat unui computer. Progresele în materie de inteligenţă artificială sunt impresionante. Regresele inteligenţei naturale, aşişderea. Şi aşa devenim uşor, uşor, sclavii tehnologiei. Nu am o obsesie cu asta, doar că vorbesc despre o evoluţie tot mai evidentă în această direcţie. O evoluţie care face din adevăraţii creatori, în cultură şi artă, un soi de marginali, de ciudaţi, de bizari. Vreţi un exemplu? Uitaţi-vă la succesul de casă al filmelor de animaţie realizate pe calculator, unde actori celebri nu fac decât să-şi împrumute vocea personajelor animate.

Nu e departe vremea în care vom privi filme în care personajele nu vor mai fi actori reali, ci virtuali, generaţi tot pe calculator. Deja există programe care "scriu" scenarii şi dialoguri. Care dozează scenele după reţete ieşite din studii "sociologice": cât la sută sex, cât la sută acţiune, cât la sută violenţă.

Ne-am tot amăgit că tehnologia, democratizarea accesului la ea, ne vor face pe toţi mai creatori. N-am date statistice, dar empiric vorbind, cele mai multe dovezi de "creativitate" se regăsesc pe siturile cu pornografie! Degeaba ai tehnologie, dacă în spate nu ai un bagaj cultural solid, care să-ţi permită să te exprimi. Şi aşa venim la şcoală şi la ce se învaţă acolo. 

Practic, din ceea ce se învaţă, obligatoriu, în şcoală, a dispărut tot ce se leagă de cultura generală. Şi nu mă refer la studiul literaturii române(şi poate şi universale), care supravieţuieşte încă, dar cu greu. Nu, mă refer la istoria artei, la desen, la muzică, la istoria ideilor, la filosofie. Mă tem că toate astea sunt considerate "inutile" şi nu vor mai reveni în programă. Cum ştim, acum "piaţa" dictează ce cunoştinţe şi ce "competenţe" trebuie să aibă un "produs" al şcolii.

Şi atunci nu cred că trebuie să ne întrebăm dacă Eminescu mai are viitor. Evident, nu! Oricât de dur poate suna verdictul! Şi nu doar el nu are viitor. Sunt cohorte întregi de romancieri şi poeţi care-şi pot lua adio de la cititori. Pentru că mintea cititorilor nu mai este pregătită să-i recepteze. Sigur, o să-mi spuneţi că temele rămân cam aceleaşi: viaţă, moarte, iubire, ură. Da, dar...Există un dar: când poţi face sex cu o maşină(citeam mai acum câteva zile, parcă, despre omologarea unei astfel de maşinării!), temele astea îşi cam pierd relevanţa, ca să zic aşa. Nu-ţi poţi iubi până la sacrificiu calculatorul. Sau poţi? 

În rest, a fost plin de cultură spaţiul mediatic românesc, azi.