WikiLeaks dă, de data asta, o mare lovitură SUA. Punând în lumină aroganţa, tupeul, dispreţul americanilor nu doar faţă de adversarii lor, lucru poate firesc şi omeneşte scuzabil, ci şi faţă de partenerii lor. Cine a gândit lovitura asta, ştia ce face. Din punctul meu de vedere este o lovitură infinit mai dură pentru americani decât atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Iar cel(cei) care au furnizat cantitatea asta uriaşă de date nu sunt nişte hackeri juvenili, cu coşuri pe faţă, care pun şi ei de-o porţie de adrenalină în fotoliu. Nu, sunt insaideri. Sunt oameni din interiorul instituţiilor americane.
Întrebarea este de ce o fac? Ce anume semnal vor să transmită, şi cui? Ce anume teamă, nelinişte, dorinţă, exprimă ei? Nu cred că nu-şi dau seama ce rău provoacă ţării lor. Şi totuşi o fac. Mulţi îi vor considera trădători, şi vor cere pedepsirea lor exemplară.
Dar dacă aceste dezvăluiri au un singur scop: să spună americanilor un mare adevăr? "Cetăţeni! Ţara noastră a încetat să mai fie o democraţie! A ajuns să fie un pericol pentru întrega lume, şi mai ales pentru noi! Aceşti oameni care ne conduc ne distrug viitorul, valorile fondatoare, cele în care credem şi pe care ne-am construit societatea!"
În loc să ne intereseze cum îi văd nişte diplomaţi mai duşi cu pluta pe Berlusconi, Sarkozy şi Putin, ar trebui să ne intereseze motivaţia şi mai ales consecinţele acestei acţiuni pentru întrega civilizaţie occidentală. Să nu credeţi că nu ne afectează aceste scurgeri de informaţii. Contrastul între ce vrem să creadă lumea că suntem şi ceea ce suntem cu adevărat este, după apariţia acestor documente, mai mare ca oricând. Şi SUA sunt liderul lumii occidentale, iar imaginea lor proastă se proiectează şi asupra ţărilor europene partenere.
Ţările care sunt competitoarele strategice ale Occidentului îşi vor radicaliza poziţia faţă de noi. Au la îndemână, în documentele astea, mormane de argumente să ne pună la îndoială sinceritatea poziţiilor şi a ataşamentului nostru la valorile pe care le predicăm şi încercăm să le impunem întregii lumi.
Ne aşteaptă vremuri grele, iar reacţia americanilor e neconvingătoare, aş spune chiar buimacă. Nu s-au aşteptat la aşa ceva, nu sunt pregătiţi să dea răspunsuri, nu au cum justifica poziţiile diplomaţilor lor. Şi după buimăceala asta, ce ar urma? Greu de spus...
7 comentarii:
Mărturisesc că aşteptam ceva despre oribila modificare a Codului Muncii. Sau despre tăierea indemnizaţiei de creştere a copilului pentru mame. Dar asta e... Ţara arde şi baba e pe WikiLeaks.
P.S. Despre alte tăieri aici:
http://www.youtube.com/watch?v=Ecj-8x3VanU
Nu ştiu de când citeşti ce scriu eu. Dar am scris de m-am plictisit şi despre modificarea Codului Muncii, şi despre reducerea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului. Cam de vreun an, dacă nu mai bine. Şi cred eu că până una, alta, asta e mai important decât delirul lui boc.
Cred ca scopul primordial al acestor dezvaluiri sau "dezvaluiri" este inocularea opiniei publice mondiale cu ideea ca Iranul si Coreea de Nord coopereaza la nivel militar, respectiv ca Iranul a obtinut bomba nucleara cu ajutorul Coreii de Nord. Din acest moment, publicul mondial trebuie sa fie constient ca evenimentele din peninsula coreeana si cele care se pare ca vor urma in Iran se pot conecta oficial.
Dupa pierderea razboiului din Vietnam, Statele Unite au invatat cea mai importanta lectie : ca sa castige un razboi trebuie sa aiba sprijinul masei critice a opiniei publice mondiale.
Publicul civil traieste inca dupa principii, cum ar fi respectarea unei minime echitati in relatiile internationale. Aceste principii nu sunt vitale din punctul de vedere al actiunii militare, insa conteaza pe termen lung - daca actiunea militara trebuie sustinuta un timp mai lung, inclusiv de catre civili. Cu alte cuvinte este necesar un razboi psihologic, care iata, a inceput ca precursor al viitoarelor razboaie 'calde' din Iran si Coreea de Nord.
Sa ne amintim ca inainte de atacarea Irakului, s-a spus ca Saddam a incercat sa procure arme nucleare prin Niger. De unde se stia? Pai de la un agent american care a interceptat discutiile. Presa da pe goarna, baietii destepti ii imping in fatza pe alde Bush si Blair. Motiv de razboi ? Da. Cu ce ramasese publicul ? Cu faza cu armele cumparate de Saddam prin Niger.
Actiunea este foarte asemanatoare si acum. Numai ca noul canal de dezinformare este WikiLeaks.
Fazele cu Merkel - ca e prea nemtoaica si procedurala, Putin - e prea rus si dictator, Berlusconi - prea italian si neserios, nu conteaza. Oricum toti la un loc nu au puterea Statelor Unite. Asa ca afirmatiile la adresa lor nu sunt problema principala - fac doar sa credibilizeze canalul.
In concluzie, avem un razboi psihologic de factura noua. Mutarea principala este alta si este una de imperiu clasic : razboi pentru iesirea dintr-o criza interna.
Publicul civil alegător nu are principii şi nu ţine seama de niciun fel de echitate. Încearcă să discuţi problema conflictului americani-musulmani-chinezi-coreeni la o bere cu un cripto-comunist, de preferinţă pensionar, să vezi ce va răspunde şi de ce parte se va plasa.
(Acelaşi personaj, în tinereţea lui, când alde Ceaşcă stătea la masă cu alde Hafez şi alde Moammar, îi înjura în cele mai creative moduri pe care le cunoştea.)
Ma asteptam la dezvaluiri mai "adevarate", ca sa zic asa. Si din pacate singura mare chestie din aceste "dezvaluiri" e insistenta sauditilor ca SUA si aliatii sai sa atace Iranul. Atat. In rest, caracterizarile unor lideri fac deliciul presei, dar nu sunt de natura sa zdruncine relatiile bilaterale. Si se vor gasi foarte multi dintre concetatenii liderilor respectivi care vor spune: "da domnule, americanii astia au dreptate. Si inca ei nu stiu tot ce stim noi!"
N-am inteles insa cum de NY Times a publicat astea. Cu celelalte, din Europa, e simplu. Publica fara probleme. Cu NY Times e ceva mai complicat. Data trecuta, la primele "scurgeri" Wikileaks, au cerut avizul autoritatilor pentru a publica materialele. Nu cred ca acum au procedat altfel. Si publicandu-le, inseamna ca au avut acest aviz. Si daca materialele sunt atat de ... si atat de ...., cum dracu de autoritatile americane le-au permis publicarea?
Mi se pare exagerat a considera acest scandal mai grav decat atacul terorist asupra celor doua turnuri WTC de acum noua ani. In orice caz este sigur ca americanii vor depune toate eforturile pentru a aplana cat mai repede daunele, iar marea presa se va preface in cateva zile ca episodul nu mai merita atentie. Pe viitor insa toate personalitatile politice din lume care, din proprie initiativa sau la solicitare, vor sta de vorba cu un ambasador american sau cu consilieri si secretari ai acestuia, se vor gandi de doua ori inainte de a deschide gura si a face confidente. Din dezvaluirile de acum ale WikiLeaks mai interesante mi se par urmatoarele: ca regele Arabiei Saudite ii solicita pe americani “sa zdrobeasca capul naparcei iraniene”; ca razboiul de anul trecut dintre Rusia si Georgia ar fi aratat ca Putin este cu adevarat cel ce tine hatzurile in mana la Kremlin; ca in China, conducerea s-a cam saturat de atitudinea iresponsabila a echipei lui Kim Jong Il din Coreea de nord. Semnificativ – cel putin rasfoind principalele ziare si reviste occidentale – mai e si faptul ca nu se pomeneste nimic despre opinia ambasadei americane cu privire la oamenii politici din Romania, ceeace arata cat de insignifianta a devenit tara noastra in jocul de forte pe mapamond.
Cu acest prilej in saptamanalul Der Spiegel au aparut cateva date interesante despre Departamentul de Stat: are un buget anual de 16,1 miliarde dolari si are in subordine: 7400 americani - in St. Unite si in consulatele din Mexico, 12.000 americani – in alte tari si 31.000 neamericani - in serviciile diplomatice si consulare din strainatate.
Trimiteți un comentariu