luni, 22 noiembrie 2010

3000




Asta este postarea cu numărul 3000. Habar nu am dacă e mult, sau puţin. Nici nu contează. Mai important ar fi să-mi spuneţi dacă m-am ţinut de ceea ce scriam în prima postare, din 17 ianuarie 2008:

"Tot înainte!

Nu am fost un entuziast al blogului, pentru simplul motiv că mulţi fac din el un soi de instrument de refulare. În general, nu cred că spaţiul virtual este cel mai la îndemână "divan", cum nu cred că cititorii sunt cei mai potriviţi pentru a le fi transferate frustrările şi fantasmele noastre.

Pe de altă parte, nu puteam ignora oportunitatea de participa la dezbateri publice pe teme care intră în aria mea de interes. Decizia de a înfiinţa acest blog este expresia insatisfacţiei faţă de calitatea tot mai lamentabilă a presei româneşti. Sunt un cititor împătimit de presă. Am învăţat să citesc, la şase ani, nu după un Abecedar, ci după un ziar, asta e! "Scânteia".

Într-un moment al existenţei mele, după Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie, jurnalismul a constituit "planul B" în carieră. Cei aproape şapte ani petrecuţi în redacţia Jurnalului Naţional mi-au adus şi satisfacţii, şi dezamăgiri. Am crezut sincer, şi nu am fost singurul, că în România există un public pentru presa de calitate. Tabloidizarea galopantă, care a cuprins nu doar presa scrisă, ci şi mediile electronice de informare, mă contrazice violent, aş zice.

Nu cred că există alternativă, pe termen scurt, cel puţin, la tabloidizare. Este un trend greu de inversat. Abdicarea presei de la rolul său de contraputere este îngrijorătoare. Dacă suntem oneşti, vom recunoaşte că raportarea presei la puterea politică a suferit o mutaţie periculoasă faţă de primii ani de după Revoluţie. Atunci opoziţia la putere a presei venea preponderent din perspectiva unor valori politice şi morale specifice societăţilor democratice. Acum ea vine doar din perspectiva intereselor economice ale "oligarhilor", de bine sau de rău, depinde doar de "distanţa" care îi separă de Cotroceni.

De aceea îmi place să cred că blogul este o soluţie pentru cei care, ca şi mine, sunt decepţionaţi de jurnalişti şi de modul lor de a trata realitatea. Nu în calitate de concurenţi ai jurnalismului clasic, ci de contraputere democratică, pentru că nu doar tabloidizarea o reproşăm acum presei, ci şi derivele ei totalitare. Iar ca om de stânga sunt îngrijorat de uniformizarea opiniei, de standardizarea ei, de intoleranţa faţă de punctele de vedere diverse, care contravin "ideii unice", oricare ar fi acea idee la modă.

În fond, blogul este şi un instrument de exercitare a unui drept constituţional. dreptul la opinie. Uităm că, înainte de a fi un motiv de păruială între Băsescu şi Tăriceanu, Constituţia este un garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Aşa că m-am angajat de bună voie într-o aventură care este, cel mai puţin spus, mare consumatoare de timp. Dar cum timpul este încă o resursă "ieftină" pentr români, asta e! Tot înainte!"


Nu ştiu dacă nu cumva am sărit şi eu calul, uneori. Este adevărat că nu am cum uita frustrările şi exasperarea mea, şi ale altora, în legătură cu modul în care această ţară este guvernată. Nu pot să bat câmpii senin, când ţara asta o ia la vale tot mai rapid. Nu sunt populist, nu fac politică partizană, sunt un om de stânga şi îmi pasă de oameni, de destinul lor, individual şi colectiv. Nu pot uita că stânga asta, atât de hulită azi, a luptat, şi militanţi ai ei au murit, pentru a face din democraţie şi din drepturile şi libertăţile cetăţeneşti o realitate pentru toţi.


Nu cred că paranteza totalitară a României a fost una de stânga. A fost un şir de dicataturi: carlistă, antonesciană, dejist-stalinistă, de dezvoltare, ceauşistă, din care stânga a lipsit. A lipsit gândirea de stânga, au lipsit valorile de stâmga, au lipsit oamenii de stânga.


Din păcate, contrar a ceea ce am crezut, nici după Revoluţie stânga nu are drept de cetate în România. De ce, nu e greu de imaginat. Valorile ei îi încurcă pe îmbogăţiţii tranziţiei, care se ştiu nelegitimi în bogăţia lor.


Nu cred că există, în aces moment, vreo şansă ca stânga să prindă în rândul românilor. Nostalgia lor după ceauşism nu are nimic în comun cu valorile stângii. Stânga nu este pentru români, care nu au sensul solidarităţii şi al comunităţii. Aşa că puţinii care mai gândesc la stânga sunt priviţi ca un soi de girafe, nişte animale despre care omul obişnuit refuză să creadă că există. Vor fi simple exemplare de grădină zoologică a politicii româneşti. 


Asta nu înseamnă că trebuie să abandonăm lupta pentru construirea unei stângi româneşti demne de acest nume. Stânga nu este ceva compact, uniform. Caracteristica ei de bază este pluralismul formelor de exprimare, al curentelor de idei şi de opinii. Din tensiunile existente între ele s-a născut progresul. De la acestă realitate trebuie să plecăm, dacă vrem să avem o mişcare de stânga viabilă şi credibilă în România. Oricum, fără o stângă puternică, nu va exista nici o dreptă puternică, şi nici o democraţie funcţională. În schim vom cânta ode tuelor de genul Fecioarei din Pleşcoi şi ne vom bucura când potentaţii zilei vor arunca ciocolăţele copiiilor din goana maşinilor de lux.

14 comentarii:

Karakas spunea...

Marea Revolutie Capitalista din Decembrie LOL. Daca am fi stiut atunci unde o sa ne trezim astazi...Pacat insa de tinerii si romanii care au murit atunci, idealisti.

Poate ca in final, dar nu prea tirziu, oamenii sa inteleaga ca doar stinga poate fi o alternativa care sa aiba ca prioritate politici pentru cei multi. Dreapta lucreaza doar pentru elitele de la virf si pentru sugativele externe si interne.

Romanii nu au fost si inca nu sunt pregatiti sa intre in competitie cu cei care au un alt fundament economic. Fara un stat puternic nici sectorul privat nu poate fi muschiulos. Un stat de dimensiuni adecvate e nevoie mai ales in tari sarace ca Romania. Statul la care viseaza cei de dreapta, mic si bolnav, e neputincios sa ajute sectorul privat atunci cind are nevoie. Isi taie singuri craca de sub picioare, dar mai rau, ne invita si pe restul cu ei in hau. Ceea ce nu e ok.

Inainte sa fie ca inapoi ne-am saturat!

Pintea Haiducul spunea...

Felicitari, domnule Costel!:-)

octaraduro spunea...

Practic, masurat in dolari, PIB-ul Romaniei a crescut intre 2002-2008 de 5 ori!

Dar fara a se produce un ac in plus. Ci numai pe datorie. Iar asta va fi foarte nesanatos…

http://octaraduro.wordpress.com/2010/11/17/mult-laudatul-sector-privat/

Cosmin spunea...

Onestitatea din spatele articolelor dumneavoastra ma face sa revin, chiar daca uneori nu subscriu optiunilor expuse. Sunteti singurul care a reusit sa imi faca stanga digerabila. Va felicit si va doresc sa continuati cu aceiasi pasiune.

Dan Selaru spunea...

La mai multe :-).

Anonim spunea...

Felicitari pentru blog!
Sunt unul dintre cititorii fideli ai blogului dumneavoastra.
Nu indraznesc sa scriu comentarii pentru ca sunt intimidata de diferenta de valoare.
Cu respect
Theodora Marinescu

Ștefan A. spunea...

Eu va citesc de ceva timp . Chiar daca nu comentez mereu si chiar daca nu sint de acord cu tot ce scrieti .
Consider un blog bun , mai "cu folclor" dar care prezinta probleme reale .
La mai mare !!!!

Stinga dreapta spunea...

"Stinga" de azi n-are absolut nici o legatura cu stinga care "a luptat, şi militanţi ai ei au murit, pentru a face din democraţie şi din drepturile şi libertăţile cetăţeneşti o realitate pentru toţi."
Tot asa cum "dreapta" de azi n-are absolut nici o legatura cu Maniu, Coposu, Bratianu.
"Stinga" si "dreapta" de azi sunt doar doua etichete in spatele carora se afla aceeasi gasca de cocalari mafioti.

casandra spunea...

Felicitari, Constantin! Iarta intarzierea...
Blogul tau este un fel de "acasa" pentru mine, atunci cand ma obosesc neghibiile de dreapta. Ma retrag aici ca intr-un refugiu de "minte intreaga". Multumesc.

Karakas spunea...

Traiasca Capitalismul American!Iata cum mor oameni simpli, care cred in acest sistem: mergi in vacanta in strainatate, iti cumperi polita de asigurare medicala de calatorie. Odata ajuns in strainatate, ai un accident la hotelul unde esti cazat si cazi intr-o piscina, lovindu-te serios la cap. Esti internat intr-un spital din tara gazda care are grija ca fiecare minut in care esti internat sa iti fie facturat. Rudele din tara cer ca pacientul sa fie trimis in tara de origine, insa spitalul nu o face, intrucit banii nu sunt achitati, pentru ca atit hotelul unde ai fost cazat cit si compania de unde ai cumparat polita de asigurare nu reusesc sa stabileasca cine este responsabil sa plateasca. In timp ce capitalistii se cearta care sa nu plateasca, dupa 10 zile esti mort, pentru ca ai crezut in sistemul de asigurari private.

Povestea e reala:

http://ca.news.yahoo.com/s/capress/101122/national/cdn_dominican_death

pacos spunea...

Felicitari si la mai multe!

Adrian Năstase spunea...

Felicitări!
Şi sper să mai citesc încă 3000, apoi încă 3000, încă... şi încă...

CC spunea...

felicitări sincere Costele! îţi mărturisesc ca lectura blogului tău a devenit pentru mine primul reflex de după lectura mail-urilor de dimineaţă. te citesc cu interes şi cu invidie colegiala pentru valoarea informaţiilor, dar şi pentru calitatea impecabila a analizei. nu sunt întotdeauna de acord cu concluziile tale (şi uneori cu vulgarităţile "groase"!), dar şi atunci, cele scrise de tine, mă ajută să-mi limpezesc propriile idei.
te mai invidiez pentru tenacitatea care îţi permite să dedici atâta timp acestui blog. iar, astăzi, îţi urez să continui să-i consacri aceeaşi energie şi pasiune.
în opinia mea eşti cel mai competent şi credibil promotor al valorilor de stânga şi sper că, la un moment dat, cu ajutorul unor oameni ca tine, şi poate în jurul tău sau al unui asemenea blog, să se constituie un organism capabil să înceapă a construi o alternativă politică veritabilă de stânga.
să auzim de bine, CC

chien spunea...

Ceea ce spune Stefan A. va spun si eu. Bravo pentru consecventa si rezistenta!
Vorbind de stanga, ce parere aveti de cei de la criticatac.ro?

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...