Arhanghelul conflictului, Pulimea Sa, a venit azi în Parlament, luând chipul îngerului consensului, pentru a propune un armistiţiu între Putere şi Opoziţie, pentru 45 de zile, timp în care ar trebui să se aprobe trei legi importante: a Bugetului, a Salarizării Unice şi a Pensiilor. Un nou exerciţiu de ipocrizie, o nouă labă tristă.
Lucrurile sunt foarte simple: dincolo de rămânerea sau nu a Robertei Anastase în fruntea Camerei Deputaţilor, armistiţiul nu are cum se instaura. Nimeni, nici măcar parlamentarii din arcul Puterii, nu vor putea vota o Lege a Salarizării care să eternizeze reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor. Dacă nu aveau sinistra idee de a invoca restrângerea unor drepturi atunci când au tăiat salariile, dând CCR ocazia să oblige Guvernul să revină asupra ei de la 1 ianuarie 2011, şi erau oneşti, propunând altceva, de exemplu compensarea pierderilor de salariu cu bonuri de tezaur, plătibile după un număr de ani, să zicem trei ani, poate că acum astfel stăteau lucrurile. Acum e greu să construieşti un consens pentru o micşorare generalizată a salariilor bugetarilor, prin lege. Şi oricum va fi atacată la CCR, de unde nu se ştie ce iepuroi mai sare.
Fără această lege, Bugetul se poate construi folosind prevederea din acordul cu FMI, care limitează fondul de salarii pentru plata bugetarilor la 39 de miliarde de lei. Poate că ar fi mai puţin costisitor, din toate punctele de vedere, dacă pur şi simplu nu s-ar forţa adoptarea Legii Salarizării acum. Despre Legea Pensiilor nu mai discutăm. Ea s-a rătăcit prin Parlament, şi slabe speranţe să fie deblocată aşa repede.
În momentul în care s-a discutat cu FMI nu se ştia situaţia din Parlament? Nu puteau boc şi băsescu(de fapt băsescu şi băsescu) să le explice tăntălăilor de la FMI că atâta vreme cât îşi asumă deficitul de 4,4% din PIB şi limitarea fondului de salarii, restul nu are importanţă, că mai mult încurcă adoptarea lui?
De fapt, băsescu s-a dat cocoş în faţa ălora de la FMI, că face el şi drege, îmbătându-se cu apa chioară a respingerii Moţiunii de Cenzură. Aia a picat pentru că nimeni n-are chef de alegeri anticipate acum. Şi în vecii vecilor, amin! Dar de blocat activitatea de legiferare se poate, şi aici toată lumea se mişcă al dracului de talentat! Făcându-şi socoteala, şi văzând că nu-i iese, a venit repede în Parlament, a făcut gargara obişnuită a "interesului naţional" şi le-a lăsat parlamentarilor pisica moartă a acordului cu FMI.
Trebuie să fii foarte, foarte, foarte tâmpit să crezi că ieşim din criză doar pentru că ducem la final un acord cu FMI care a înrăutăţit situaţia economiei româneşti. Să nu ne lăsăm furaţi de creşterea producţiei industriale şi a exporturilor. Sunt făcute de o economie pe care noi doar o găzduim. Ca în coproducţiile cinematografice din anii 60, dar şi de acum, noi suntem ăia cu caii, străinii cu actorii. Economia românească-românească e la pământ, şi acolo va rămâne.
Deşi s-a vrut un mesaj de "împăcare", modul în care a fost prezentat şi încercarea de la final, de a face ţap ispăşitor Opoziţia, nu au făcut decât să închidă uşi, nu să le deschidă. De asta nici nu-l va lua nimeni în serios. Aşa se întâmplă când vrei să fii altceva decât scrie în fişa postului. Şi-a redus singur la zero capacitatea de a construi un consens naţional, într-o situaţie care cere aşa ceva. Dar în doi ani de criză tot ce-a făcut traian băsescu a fost să deschidă noi falii în societate şi pe scena politică, şi să le adâncească pe cele existente. A promovat o cultură a confruntării care, practic, interzice orice alt demers. Acum nu mai poate pretinde că e altceva, nu-l mai crede nimeni. De asta discursul lui de azi e o altă labă tristă, şi nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu