joi, 18 noiembrie 2010

Din nou despre TINA




Unul dintre motivele pentru care am intrat în criză, şi nu reuşim să ieşim, este sărăcia de idei în abordarea problemelor economice. Cel mai comod lucru este să aplici una şi aceeaşi grilă de citire, indiferent de ceea ce se întâmplă. Cum a fost cazul, după căderea comunismului, cu lozinca: avem nevoie de mai multă piaţă!" Indiferent de ce se întâmpla, soluţia venea ca o sentinţă: mai multă piaţă!


Acum suntem cam tot pe acolo: indiferent de problemele specifice fiecărei economii aflate în criză, totul se rezolvă ca prin minune cu reţeta "reducerii deficitelor bugetare". "Să cheltuim mai puţin, tovarăşi! Nu putem consuma mai mult decât producem, tovarăşi!" Aici deschid o paranteză: băsescu şi boc trebuie să-i plătească drepturi de autor lui ceauşescu pentru poanta asta cu "să consumăm doar cât producem". ceauşescu o tot spunea în anii în care plăteam în marş forţat datoriile externe. 

Noi discutăm despre economie ca despre un sistem unic, uniform, care are drept motor doar maximizarea profitului. Toate teoriile economice sunt construite astfel încât să răspundă acestei teze. Realitatea ne dovedeşte că lucrurile nu stau tocmai aşa, că şi în acest domeniu există forme alternative de sisateme economice, că altele sunt pe cale să se afirme, doar că dictatura gândirii unice le respinge, nu vrea să ţină cont de ele. 


Vă invit să citiţi aici un eseu al filosofului Edgar Morin, care vorbeşte tocmai despre aceste noi forme economice, de care va trebui să ţinem cont în viitor, dacă vrem să ieşim durabil din criză şi din tirania acelei gândiri unice, despre care pomeneam.  Câteva fragmente semnificative:

"L'économie sociale et solidaire s'inscrit dans la voie d'une économie plurielle. Plutôt que de croire à la fin imminente du capitalisme ou à son inéluctable perpétuation, l'économie plurielle signifie qu'il y a possibilité de refouler progressivement et systématiquement l'aire économique déterminée par le seul profit. Cela implique non seulement l'extension du champ de l'économie sociale, mais aussi un ensemble d'évolutions dans tous les domaines, et la revitalisation de la notion capitale de solidarité surtout dans un contexte de désintégration des solidarités traditionnelles.


Déjà, dans l'entreprise capitalistique, les idées d'éthique d'entreprise, d'entreprise citoyenne, de commerce équitable peuvent apporter des régulations et limiter l'impératif du profit. Mais c'est surtout au-delà, dans le domaine de la consommation et de la vie quotidienne, que s'imposent des réformes diverses mais convergentes. Ainsi s'agit-il de susciter les résistances aux intoxications consuméristes.

L'économie sociale doit se développer parallèlement à une grande politique d'humanisation des villes et de revitalisation des campagnes...

Si de nombreuses initiatives locales ont déjà surgi, elles restent isolées, inconnues les unes des autres. Il s'agit de les faire converger pour montrer, comme l'annonce ce présent ouvrage, qu'il est à la fois possible et nécessaire de changer de cap. Disons plus : changer de cap signifie changer de voie de développement. Le développement, formule techno-économique générale, s'est appliqué sur tous les continents sans tenir compte des singularités propres à chaque nation ou culture, des savoirs, savoir-faire, arts de vie, valeurs des multiples cultures y compris les plus petites.

Nous autres, Occidentaux, ne faisons pas que bénéficier d'un développement présenté comme la panacée universelle, mais souffrons des carences humaines, psychiques et éthiques qu'a apportées le développement. La misère morale s'est substituée à la misère matérielle, et la misère matérielle, loin de disparaître, s'accroît dans le déchaînement de l'économie du profit vouée à tout rationaliser, rentabiliser, hyper-spécialiser, chronométrer, c'est-à-dire déshumaniser. Le travail même, désormais soumis aux impératifs managériaux et gestionnaires, produit de plus en plus de souffrances dont témoigne le taux de suicides croissant dans les entreprises managérisées.


La logique d'efficacité, de prédictibilité, de calculabilité, hyperspecialisée et chronométrée gangrène aujourd'hui toutes les activités humaines, y compris l'administration. La mécanisation prend les commandes du monde urbain et même du monde rural, avec l'agriculture et l'élevage industrialisés. Elle envahit la vie quotidienne, l'éducation, la consommation, les règles, les loisirs, les services.
La crise économique actuelle, que Keynes aurait appelé «crise de l'économie » c'est-à-dire crise du système fondé sur les lois du seul marché, s'inscrit dans un ensemble de crises. Crise de la relation entre les humains et la nature, dont témoignent les multiples dégradations de la biosphère, dont le réchauffement climatique. Crise des sociétés traditionnelles qui tendent à se désintégrer sous le dynamisme de l'occidentalisation ou à se refermer avec hostilité. Crise de la modernité elle-même, qui, dans les pays occidentaux n'a pas réalisé les promesses d'une vie meilleure et harmonieuse, mais créé un nouveau mal-être, malgré l'idée, formulée par Condorcet et devenue un dogme universel jusqu'à la fin du XXe siècle, que le progrès est une loi irrésistible de l'histoire humaine. L'ensemble de toutes ces crises constitue la crise de l'humanité qui n'arrive pas à devenir humanité."
 
 
Nu mă aştept ca băsescu, boc, Vass, , Fecioara din Pleşcoi, Falcă, Anastase şi alte panarame portocalii să înţeleagă lucrurile astea. Dar parcă existau şi nişte intelectuali ai lui băsescu, unii dintre ei filosofi. Şi umanişti(că umani rămâne de demonstrat). Ei n-or înţelege astea? Nu le-or spune ipochimenilor că nu pot pune "echilibrele macro-economice" înaintea oamenilor, că oamenii sunt fiinţe, nu cifre în statistici?


Evident, o să vină A lu' Gică şi o demaşte, o dată în plu, pericolul fascismului liberal progresist, şi o să arate cu degetul spre cei care nu sunt de acord cu dogma. Mai sar vreo câţiva libertarieni cu obsesiile lor, şi în locul unei dezbateri deschise, o să avem o ţigănie, din care trebuie să înţelegem un singur lucru: nu există alternatvă la gândirea unică.
 
Întrebarea este: de ce nu există alternativă? Este un dat, sau o imposibilitate de a accepta existenţa alternativei? Nu există, pentru că nu poate fi construită, sau pentru că aceia care domină spaţiul ideilor nu vor să-i accepte existenţa, în ciuda evidenţelor?  Sigur, nu din dezbaterea de idei din România veţi afla răspunsuri. Din păcate...

Un comentariu:

chien spunea...

Dezbaterea de idei din Romania? Iata un exemplu la obiect (oare de ce nu i-a raspuns nimeni, le-o fi fost rusine sa-l contrazica sau l-au aprobat tacit?):
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/11/10/functionarul-public-perfect/#comment-2109

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...