Poetul Adrian Păunescu este în stare foarte gravă, internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Este la o cumpănă. Indiferent de trecutul lui, indiferent dacă îl admiri sau îl displaci, nu despre celelalte atribute ale lui Păunescu este vorba, ci despre un om, care se zbate între viaţă şi moarte. Şi ce găsesc să comenteze trepanaţii Epocii de Căcat? "Să moară porcul!"
Înţelegeţi de ce suntem un popor mizerabil, care nu-şi merită locul în lumea civilizată? Înţelegeţi de ce avem guvernarea pe care o avem? Înţelegeţi de ce ne scuipă toţi pe unde ne ducem? Înţelegeţi de ce li se face tuturor scârbă de noi?
6 comentarii:
Da. Dar generalizările...
Nu l-am iubit pe Păunescu, nu l-am urât pe Păunescu. L-am respectat. De la primul meu Cenaclu Flacăra din viaţa de adolescent în care am ascultat cu sufletul la gură cum recita poezia “Bolnavul”. Ani mai târziu mă surprindea cu “Ultima noapte pe Atlantida”, poetul capabil să ascundă în cuvinte ceea ce simţeam cu toţii la vremea respectivă. Nu l-am compătimit la Revoluţie când a fost scuipat. Ştiam că şi-a meritat flegmele şi nu voi intra în detalii. Nu voi insista nici asupra încăierării cu Sony şi clubul Rapid pe motiv de Roată. Oricum, chiar daca este sau (inevitabil acum) ar fi fost, securist, duplicitar, grandios, epicurean, procesoman, arogant, bătăios, triumfător, învins, rigă şi slugă, Adrian cu cele bune şi cele rele este in primul rând al nostru. Poetul nostru.
Lipsa consideratiei fata de un gunoi uman nu ne face "popor mizerabil" Mor in tara asta oameni care nu au gresit cu nimic fara ca medicii sa incerce resuscitarea timp de cateva ore.
Talentul artistic nu are nimic de a face cu moralitatea, iar "porcul" este cel mai bun exemplu. Lingaul unui regim care a intors o tara pe dos nu merita sa fie aparat de dumneavoastra.
Ce ar trebui să fac? Să mă bucur de moartea tuturor pupincuriştilor lui băsescu? Să sar de bucurie auzind că Liiceanu sau Patapievici sunt în comă? Că Mihăieş a damblagit? Până peste poate! Nu pot fi de acord cu ei, dar nici nu pot uita că sunt oameni, şi suferinţa trebuie respectată, oricâte păcate ar fi avut ei. Dacă nu facem asta, cu ce suntem mai buni ca ei?
Nu e ok sa te bucuri de necazul si suferinta personala a nimanui, fie el Basescu, Paunescu sau altcineva.
Comentariile de la trimitere sint halucinante.
De parca omenia ar fi disparut in spatele unui ecran si a unei tastaturi. Autocenzura este aceea care permite fiintelor umane sa fie fiinte umane. Nu dau din ele oricind orice le vine la indemina. Spun si fac ceva dupa ce ginsec intr-o perspectiva oarecare.
Tehnologia de virf a zilelor noastre a reusit sa distruga sistemul de atuocontrol personal, chiar si social.
O societatea in care orice vomisment individual este adus in prim plan, este o societate extrem de bolnava...
Poate ca omul Paunescu nu este agreat de unii, paote ca poetul nu este agreat de altii, poate ca la viata lui a facut si rau dar poate si bine... Poate ca jucat si mult teatru...
Acum, insa, este un om mort. Asta este cert. Se consuma resurse cu el ! Resurse de care altcineva nu ar dispune ?
Si asta este adevarat.
Exsita o vorba romaneasca care zice asa : Despre morti, numai bine...
Trimiteți un comentariu