Cei care susţin că trebuie să revenim la etalonul-aur cred că jubilează azi, după ce FT a publicat articolul lui Robert Zoellick, şeful BM, care vrea un nou Bretton Woods. Lucrurile nu sunt deloc simple, şi nici nu există un consens asupra acestei probleme. Nici un balon de încercare, pentru a testa reacţia principalelor puteri economice, nu este. Mie, unuia, mi se pare că intervenţia lui exprimă altceva: incapacitatea de a găsi soluţii viabile şi raţionale dezastrului produs de dereglementarea pieţelor financiare şi de lăcomia marilor bănci şi instituţii financiare. Pur şi simplu americanii nu mai înţeleg ce se întâmplă cu economia lor şi nu ştiu ce să mai facă. Banii aruncaţi de FED pe piaţă dispar în găurile negre ale băncilor, pentru a se transforma în bonusuri uriaşe pentru bancheri. Nu crează locuri de muncă, nu crează suficientă creştere economică, ci doar premizele unei explozii sociale.
Să admitem că se va admite această revenire la etalonul-aur. Câţi atomi de aur va valora un dolar, dacă ne gândim că piaţa produselor OTC valorează 615.000 de miliarde de dolari? Sigur, masa monetară efectivă este, la nivel global, circa 50% din PIB la nivel global, adică doar vreo 29.000 de miliarde de dolari(pentru date, vezi aici). Banii virtuali, de vreo 20 de ori mai mulţi decât banii reali, vor avea sau nu acoperire în aur? Şi cum?
Contracţia mesei monetare globale va face sau nu bine economiei? Ce rezolvă revenirea la etalonul aur? Nu ştiu. Probabil va urma o dezbatere, care nu va duce nicăieri. Oricum, lucrurile sunt complicate şi fără introducerea aurului în ecuaţia asta. Dar dacă nu-i poţi convinge, măcar ameţeşte-i! E şi asta o tactică, pentru a câştiga timp. Pentru ce, doar Dumnezeu ştie!
Un comentariu:
Bun, să presupunem că revenim la etalonul aur. Mai există, oare, vreun continent de descoperit pe care să-l jefuim cu sălbăticie precum conquistadorii? Sau deja ne gândim să jefuim planeta Marte? sau o fi descoperit vreun finanțist mondial cu ciorapii rupți piatra filosofală?
:D
Trimiteți un comentariu