vineri, 5 iunie 2009

Reîntoarcerea lui Marx

Un excelent interviu acordat de Eric Hobsbawm săptămânalului francez Le Nouvel Obs. Îl puteţi citi în totalitate aici. Câteva idei care mi se par mie importante:
  1. Marx a compris quelque chose que les économistes conventionnels ont négligé : le capitalisme est un système qui évolue d'une façon instable à travers des crises.
  2. Dans les quarante dernières années, on a assisté à une dérive assez pathologique de l'économie libérale néoclassique, quelque chose d'absolument imprévu et sans précédent : le système voulait tout éliminer sauf le marché même.
  3. Après la dernière guerre, il l'a fait grâce à l'expérience de la grande crise des années 1930 et des dangers politiques et sociaux liés à cette époque. Vous vous souvenez peut-être que le mot d'ordre de tous les gouvernements - et surtout de Keynes : never again, plus jamais ça. Le capitalisme s'est donc réformé en s'inspirant d'un côté d'un héritage social- démocrate et du mouvement ouvrier; et de l'autre, dans certains pays, de la pensée sociale-chrétienne. Et finalement, en tirant aussi certaines leçons de l'Union soviétique, c'est-à-dire l'idée de planification, d'une économie dirigée, contrôlée, avec la maîtrise de toute la macroéconomie.
  4. Ce sont paradoxalement certains hommes d'affaires qui, à la fin du siècle dernier et lors de la crise économique asiatique et russe des années 1997-1998 - qui anticipait celle d'aujourd'hui -, ont redécouvert la pertinence de Marx
  5. L'histoire de l'empire américain est aussi une aberration pathologique. Bush a tenté d'établir un empire mondial. La guerre d'Irak, qui était une partie de ce projet, n'avait aucune justification. Et même avant le 11-Septembre personne, même à Washington, n'aurait pensé à le réaliser. Ce projet impérial a donc déjà échoué, et Obama n'est plus obligé de le poursuivre
  6. Ce que l'Amérique avait sous-estimé, c'est la montée extraordinaire des nouveaux centres économiques, surtout en Asie. Obama se trouve dans une situation où il n'est plus possible pour l'Amérique d'exercer le même pouvoir qu'auparavant, et il lui faudra s'adapter à une structure multipolaire du monde.
  7. Cependant, dans la mesure où une grande partie du monde pauvre dépend économiquement des activités du monde développé, évidemment ça va continuer, la dépendance économique des pays pauvres. Le problème est le suivant : s'agira-t-il d'une dépendance des Etats envers les grands Etats-empires ou d'une dépendance envers des multinationales ? On peut dire qu'il y a un élément d'un impérialisme économique qui risque de muer si ces entreprises multinationales s'émancipent de leur Etat d'origine et se comportent de manière autonome. Ca sera impérialisme d'un genre tout à fait différent.
  8. Les problèmes du XXIe siècle sont des problèmes globaux. La globalisation existe partout, sauf en politique. En politique, l'Etat-nation reste l'unique décideur. Enfin, seulement dans certains grands Etats, parce que la Côte d'Ivoire par exemple ne décide pas grand-chose. Donc il n'existe aucune institution capable de faire prendre des décisions mondiales, sauf si elles sont acceptées par les Etats dominants. Les situations globales obligent à trouver des solutions globales. Le cas du climat est indiscutable. Tant que les quatre ou cinq Grands, au moins, ne seront pas d'accord sur quoi faire et décidés à le faire, on échouera. Dans ce sens-là, la démocratie n'est pas pertinente pour résoudre certains grands problèmes - comme, à mon avis, n'a pas été très pertinente la construction de l'Union européenne, qui avançait mieux tant qu'elle n'était pas soumise à des élections populaires.

O observaţie pertinentă în fragmentul boldat: sunt o serie de probleme care nu pot fi rezolvate în democraţie, cu instrumentele democraţiei. Şi asta pentru că democraţia este golită, pe zi ce trece, de conţinut de un demers populist. Uneori trebuie să mergi împotriva sentimentelor populare, care sunt din ce în ce mai uşor de manipulat. Iar alegerile astea europene sunt cel mai bun argument în susţinerea afirmaţiilor mele. La capătul lor ne aşteaptă nu o Europă mai puternică, mai coerentă şi mai solidară, ci mai fragmentată şi mai neputincioasă, în care extrema dreaptă, xenofobă şi rasistă, va fi în creştere îngrijorătoare.

13 comentarii:

Turambar spunea...

Yup. Corect. Cu doua comentarii:
- multinationalele intr'adevar sunt o amenintare la adresa statului. insa acelasi lucru il propavaduia si marxismul: jos cu statul
- americanii au incercat sa faca un imperiu. insa acelasi lucru l'au incercat (si parca parca mai au ceva nostalgii si acum) si rusii. sub masca extinderii comunismului / socialismului.

maskirova, frate... :)

Constantin Gheorghe spunea...

Turambar, Marx avea în gând un anume fel de stat. Statul evoluează, şi acum este imposibil de imaginat o lume normală în absenţa statului.
Eugen, eu nu am spus că democraţia nu mai este bună pentru Europa. Eu am spus că este greşit să apelezi la popor în situaţii delicate, în decizii pe care apelul la un Referendum, cum au făcut irlandezii, pot bloca un proiect. La asta se referă şi Hobsbawm.

asybaris spunea...

Va citesc in mod regulat si imi place modul in care puneti problemele chiar daca nu sunt intotdeauna de acord. Marx e o borna la care eu nu pot sa ma opresc. Sa zicem ca e un admirabil sofist, dar cred ca in lumea post-post-moderna ar trebui sa abandonam dihotomiile clasice. Daca omenirea a avut la dispozitie 50 de ani (In URSS si mai mult)ca sa experimenteze si sa puna in practica ideile lui Karl Mordechai cred ca a fost mai mult decat suficient. Am putea gandi altceva si sa nu ne radicalizam resuscitand niste moaste din trecut. Nu s-a gasit inca sistemul de guvernare si economic perfect, dar cred ca putem incepe un exercitiu de imaginatie cu urmatoarele elemente: libertatea persoanei, garantarea proprietatii, libertatea de a contracta sub anumite limite, libertatea de asociere. Cum se realizeaza plusvaloarea, cum se face diviziunea muncii, cui apartin mijloacele de productie sunt discutii subsecvente.

Constantin Gheorghe spunea...

Asybaris, între libertate şi proprietate există o legătură fundamentală. Libertate în sine nu există. Pentru a fi liber, trebuie să ai o anumită autonomie economică. Autonomioa economică duce la autonomia personală, fără de care nu există libertate şi democraţie. Nimeni nu se gândeşte la o totală socializare a proprietăţii. Dar o puternică proprietate publică permite realiarea dezideratului autonomiei personale pentru o largă majoritate, care să-şi exercite responsanilităţile care-i revin în spaţiul public. Fără cetăţeni egali în drepturi şi obligaţii nu există democraţie. Nici numai cu consumatori democraţia nu este decât o caricatură.
Cât despre URSS şi marxism, ca şi despre România comunistă şi marxism, legătura este mult exagerată. Marx a fost un pretext, un paravan, un alibi.
Soluţii la problemele de azi nu vom găsi în trecut. Dar nici fără să cunoaştem trecutul nu putem găsi. Iar Marx face parte din acel trecut, pe care în citeşte extrem de fidel şi de limpede. Asta face importantă redescoperirea lui. Dar atât.

geomarz spunea...

Indifereant de la cine vine, o analiză pertinentă a unei stări de fapt, este cît se poate de utilă.
Un mod de gîndire coerent, cu un sistem oarecare de valori coerent şi lipsa de negare a realului, nu a stricat nimănui.
Liberatea individuală, îmi vine să spun, nu există. Drepturile omului pot fi concepute numai în contextul societăţii umane, a grupului social. Statul , aşa cum a evoluat el în realitate, este un grup social extrem de sofisticat.
În ceea ce mă priveşte, prefer să mă supun statului meu, decît unei multinaţionale fără scupule...
Parafrazînd pe cineva, aş spune că actuala etapă capitalistă este cea a "capitalismului monopolist suprastatal"...
Părerea mea...
Dar eu sînt numai un amator...

Béranger spunea...

Magnifique. Marx comme prétexte, l'appel aux urnes comme faiblesse... et puis c'est quoi, la liberté, c'est quoi le caractère sacré de la propriété?

Marx est vivant, mais nous ne le sommes plus.

Turambar spunea...

Le caractere sacre de la propriete viens de ta chair, de ton sang, des tes caracteristiques pre-humaines, de tes propensions d'animal, de espece territorial de primate.

Constantin Gheorghe spunea...

Turambar, prietene, ce dracu e sacru într-o căruţă de biţi, în lumea asta a noastră, când proprietatea se dematerializează? Că acolo sunt marile averi, în burta calculatoarelor! Şi să pui un bun material pe picior de egalitate cu divinitatea, oricare ar fi ea, e de porc, oricum ai lua-o! Drept e că omul ucide şi în numele materialului, şi în numele spiritualului, dar măcar în cazul divinităţii crima pare mai acceptabilă. Sună ca dracu', nu-i aşa?

Turambar spunea...

Nu e nimic sacru, pentru ca nu exista Dumnezeu. Eu am folosit "sacru" in acelasi registru de urgentza simbolica pe care l'a folosit si antescriitorul francez.

Crima nu este acceptabila decat in foarte putine cazuri, si toate din ele, cu scuzele de rigoare pentru blasfemie, tin de material: cand iti este pusa in primejdie existenta ta sau a celor apropiati, in extremis de foame. Crima in numele spiritualitatii? Atunci nu mai vorbim de spiritualitate. Vorbim de talhari si de puscariasi cu vorbe pricepute in gura.

RedPeliKan spunea...

Marx nu trezeste foarte multe simpatii in Romania. Nu e un reper cum e in Vest.La romani daca ati observat este exact invers decat in Occident - persoanele mai in varsta sunt de stanga (si considerate conservatoare) iar tinerii sunt in general de dreapta (liberali sau in procent din ce in ce mai mare simpatizanti noua dreapta ). Cred ca 20 de ani de capitalism salbatic furnizeaza stangii dornice sa lupte, suficient material de critica. Insa e greu sa vorbesti de Marx la noi. Am vorbit pe un forum despre NouaStanga si atractia intelectualilor catre aceasta :e fascinant cum majoritatea tinerilor la noi au conceptii social-darwiniste , sunt pentru dominatia corporatiilor, etc. V-am atasat linkul pentru cine e interesat sa vada vlastarele tinere ale capitalsimului (sau stalinistii capitalismului) la lucru : http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=552542

Anonim spunea...

Nu proprietatea privată l-a făcut pe om, TRAMBAR, ci cea comună.
Să vă mai spun o poveste, din poveştile mele biologice (formaţia mea este de biolog).
De miliarde de ani, pămînul este locuit de fiinţe unicelulare. Ca simple fiinţe singulare, gemenii bacterieni NU au nici o putere asupra organismelor pluricelulare. Ca grup, DA. Aceste scop este servit de capacitatea de COMUNICARE între indivizii aceluiaşi grup, dar şi ai unor grupuri deiferite.
Rezultatul este supravieţuirea la nivel de grup, a respectivilor germeni pe impresionanta perioadă de vreo 4,5 miliarde de ani.
La oameni, a fost şi ESTE, la fel.
Oamneii au supravieţuit ca grup de vreo 3 milioane de ani încoace şi nu au nci o şansă în faţa istoriei dacă nu relizează de unde le vine puterea. Individualismul ca filozofie de viaţă, nu-i decît o mare aberaţie iar susţinătorii lui nişte persoane neinformate.

Turambar spunea...

Daca esti biolog, atunci cu siguranta cunosti importanta teritorialitatii la unele specii, inclusiv la specia umana. Din teritorialitate decurge proprietatea. Cum ar spune etologul: fundamentul biologic al aparitiei valorilor.

Anonim spunea...

Domnule TURAMBAR,
Specia umana, ca specie, NU are teritoriu. Ocupă tot. La fel ca microorganismele. Tocmai asta, este, numai ca specie sau grup organizat existam. Nu ca indivizi. Nu ca proprietat particular, ci ca proprietar colectiv. De aici vine puterea, din grupul funcţional care înseamnă indivizi ŞI COMUNICAREA dintre ei.
Şi nu îmi place adresarea la persoana a II singular. Limba Română are pronume de politeţe.
Mulţumesc.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...