Mai am puţin şi mă urc pe pereţi! Ţara asta devine pe zi ce trece un uriaş balamuc în aer liber, populat cu personaje dintre cele mai bizare şi mai duse cu pluta. Cinci ani de Traian Băsescu au reuşit să aducă la suprafaţă şi să acutizeze absolut toate conflictele trecute şi prezente din societatea românească. Conflicte între partide politice, între organizaţii ale societăţii civile, între instituţiile statului, între instituţii şi cetăţeni, între generaţii, între asociaţii profesionale, între indivizi.
Violenţa socială este aproape de paroxism, şi, ceea ce este şi mai grav, nu văd ce anume ar putea juca rolul de supape de siguranţă. Preşedintele ţării nu mai poate juca rolul de arbitru în societate, el fiind "jucător". Sindicatele sunt nişte glume sinistre, care fac mai mult politică decât apără interesele membrilor lor, tot mai puţini, cu timpul. Biserica este şi ea grav afectată de criza de încredere în instituţii, deşi în sondaje stă bine. Justiţia este vai mama ei, politizată, deprofesionalizată, scindată, condusă de tot felul de păcălici, precum Predoiu, Kovesi sau Danel Morar. Despre intelectualii publici şi elite intelectuale, ce ar mai fi de spus? Nu mai crede nimeni în ei, pentru că nu au propus nimic semnificativ României.
Suntem mai lipsiţi de proiect naţional ca oricând, într-un moment de resurecţie a naţionalismului, pe fondul crizei economice şi sociale generalizate. "Naţionaliştii" noştri sunt întruchipaţi de un nebun megaloman şi de un golan ajuns mare "creştin" şi latifundiar. Restul sunt toţi europeni, dar doar cu numele!
Pe măsură ce ne apropiem de data scrutinului prezidenţial, tensiunile cresc. Episoadele Năstase, Ridzi, Nemirschi sunt doar uvertura. Justiţia va fi folosită intens pentru a înclina balanţa spre Băsescu în această toamnă. Cu toate riscurile care decurg de aici.
Între timp uităm că politicul trebuie să gestioneze o criză economică al cărei final este departe şi despre care mulţi spun că va lăsa atâtea pagube în urma ei, că ne vor trebui 10-15 ani până să le depăşim.
Franţa se gândeşte acum să facă un împrumut pentru a finanţa priorităţile viitorului. Şi vrea să apeleze şi la economiile populaţiei, ceea ce mi se pare un lucru normal. De ce nu am face şi noi în acelaşi fel? De ce să nu câştige românii de pe urma banilor lor? De ce să câştige doar băncile străine?
Dar pentru a-i convinge pe români să cumpere obligaţiuni ale statului român, guvernanţii trebuie să le spună care sunt priorităţile şi pe ce vor să cheltuiască banii. Dar care guvernanţi? Ăia care se porcăiesc şi-n culcare, şi-n sculare? Care fac ca toţi dracii?
Guvernul este într-o fundătură. Mai mulţi miniştri sunt sub asaltul presei, pentru diverse măgării. Acum ar fi un bun moment atât pentru renegocierea acordului coaliţiei, cât şi pentru o amplă remaniere guvernamentală. Udrea, Ridzi, Pogea, Videanu, Nemirschi, nu ar trebui să lipsească de pe listă. A, şi Boc, EVIDENT! E o mămăligă!
Dacă nu se schimbă radical modul de funcţionare al guvernului şi priorităţile lui, vom avea mari probleme. Dar cine să înţeleagă lucrurile astea? O clasă politică autistă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu