Politică colaboraţionistă(sic!). Este "definiţia" dată de o "deşteaptă" de la "Realitatea Tv", Laura Chiriac, relaţiei actuale dintre Biserică şi statul român. Cacofonia îi aparţine. Sintagma, nu cacofonia, face trimitere la colaborarea francezilor(a multora dintre ei) cu ocupantul nazist. Sau a românilor cu regimul comunist. Deşi în ultimul caz e de discutat, pentru că regimul comunist nu era condus de extratereştri.
Nici mie nu-mi place amestecul fumului tămâii cu fumurile puterii politice. Nici folosirea amvonului de către şeful statului pentru discursuri tembel-electorale. Dar nici trimiterile aiuritoare către evenimente care nu au nimic în comun cu situaţia de azi a României nu folosesc la nimic. Se sugerează existenţa unui ocupant, Biserica Ortodoxă, iar cooperarea statului cu ea este un soi de trădare a interesului naţional.
Separaţia dintre Biserică şi stat poate nu este atât de pregnantă în România. Dar nici în restul Europei limitele separaţiei nu mai sunt atât de evidente ca înainte. Religia a devenit, din păcate, un soi de ideologie de substituţie. Şi e vina comună, atât a partidelor politice, cât şi a intelectualilor publici, care au permis şi chiar au sprijinit această substituţie.
Este această evoluţie un pericol pentru democraţie? Este Biserica duşmanul din interior, care trebuie combătut cu atitudini extreme? Cred că ne pregătim să deschidem un nou front în războiul româno-român, care chiar nu ne trebuie. Una este să critici excesele lui Traian Băsescu şi lipsa lui de ruşine, alta este să condamni în bloc Biserica şi relaţiile sale cu statul.
Mult mai utilă ar fi o dezbatere despre cum putem face efectivă laicitatea statului. Deşi mă tem că nimeni nu are răspunsuri adecvate acestei probleme de fond a evoluţiei sociale şi instituţionale a României în acest moment. Religia este mai veche decât statul, şi l-a influenţat în evoluţia lui în numeroase moduri.
Iar Biserica şi statul au multe în comun, ca organizare şi funcţionare. Acum nu se mai pune problema luptei pentru putere dintre Biserică şi stat. Cele două coopererază cât se poate de armonios pentru a avea acces la banii contribuabilului. Ăsta e noul "colaboraţionism". Dacă vrem cu tot dinadinsul să folosim acest termen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu