O ocazie excepţională

Justiţia Română are astăzi o excepţională ocazie de a se face definitiv de râs, după vreo trei amânări în cazul "Valiza". Văd că sentinţa se lasă aşteptată. Dar nu-i bai! Şi când o cădea, o să ne tăvălim de râs, fie că-l condamnă, fie că-l declară nevinovat. Pentru că acest proces nu ar fi trebuit să aibă loc, deoarece nu-şi are obiect. Punct!

În toată această prosteală DNA joacă rolul central. Din păcate DNA a ajuns o vacă sfântă, unde nimeni nu plăteşte, indiferent câte abuzuri, erori sau porcării face. Le dăm bani cu nemiluita ţuluşilor, dar nu putem salva un copil bolnav. Asta e ţara în care trăim, şi pe care ne încăpăţânăm să o păstrăm aşa cum e! Să ne fie de bine!

Chestii, socoteli, amăgiri

Cât de realiste sunt aşteptările USL, care s-a decis să revină în Parlament, şi nu oricum, ci cu o Moţiune de Cenzură? Mă tem că nu foarte realiste. Din ce cauză? Simplu: nu a reuşit să dizloce suficienţi deputaţi şi senatori ai puterii, pentru a putea trece Moţiunea. Şi cu atât mai puţin pentru a o da jos pe Roberta Anastase. 

Ar fi putut avea şanse? Da, cu o condiţie: să nu fi pomenit în Moţiune de UMF Târgu Mureş. Pentru că aşa ar fi putut, după nişte negocieri deştepte, să-şi aducă la zestre voturile UDMR. USL a avut de ales între asta, şi diszlocarea electoratului românesc din Ardeal, care a sprijinit până acum mai ales PDL. A ales voturile.  

Ce obţin dacă trece Moţiunea? Probabil un guvern de tehnocraţi, care să organizeze cât de cât corect alegerile. Asta dacă vrea băsescu. Ce obţin cu pomenirea UMF Târgu Mureş? Multe voturi naţionaliste în Ardeal. Se pare că asta va conta mai mult. Şi nici nu mai depinde de băsescu.

Adevărul este că Parlamentul este blocat, chiar şi în condiţiile în care USL se întoarce definitiv la lucrări. Coaliţia guvernamentală nu mai există, de fapt. Este o aparenţă, care dă un pospai de legitimitate unui guvern şchiop, care funcţionează în virtutea inerţiei. Acum vedem cât de mult pierdem pentru că nu s-a ajuns la un consens pentru alegeri anticipate. Anul 2012 este pierdut pentru toţi, dar mai ales pentru economie. De aici se vor înteţi resentimentele oamenilor faţă de "clasa politică", iar noii guvernanţi, oricare ar fi ei, nu vor avea niciun răgaz pentru a schimba ceva. Se adună atâta frustrare şi furie, încât orice este posibil.

Politicienii noştri trebuie să-şi măsoare fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare acţiune, dacă nu vor să declanşeze o explozie socială de proporţii. România a ajuns la limită. Asta nu trebuie să uităm!

Daţi capitalismul poporului!

Povestea este simplă: un nene o tunde din Italia, pe la 1988, sătul de capitalismul de cumetrie din patria sa dragă, se stabileşte în SUA, pe tărâmul făgăduinţei, mai precis la Chicago, cu a sa faimoasă şcoală de economie, care a băgat lumea în rahat şi milioane de oameni în mormânt, înainte de vreme. Iar acolo băiatul descoperă că a fugit de dracu, şi a dat de tătâne-su! Şi, decepţionat, scrie el o carte: "Capitalism For The People". Carte căreia îi face recenzia FT. Din care articol citez:

"In the US he found a country that had built a system of capitalism that was the pre-eminent exemplar of the free-market ideal of economic liberty and open competition. He thrived on this meritocratic ethos. Yet now he is beginning to have his doubts, detecting hints in America of the kind of crony capitalism that afflicted Italy in the years of economic stagnation and corruption under Silvio Berlusconi.

A clear case in point is the extent to which the legislative process has become hostage to the lobbyists, while politicians increasingly depend for campaign finance on big business. The land of opportunity is thus turning into a land of rent seekers in which business has acquired excessive power and regulators have been captured by those they regulate.(s.m.)

A further problem is that extreme income inequality is breeding disaffection with capitalism. Boardroom pay has escalated while average earnings have stagnated. The economics of many modern industries work on a “winner takes all” principle, which diminishes hope and leads to the perception, expressed by the young people who camped in Zuccotti Park and elsewhere, that the rules no longer apply equally to everyone. The feeling that the system is rigged is exacerbated by a decline in upward mobility.

Zingales expresses an understandable nostalgia for the values of the American Revolution, which started as much as a protest against the corruption of the East India Company as a battle over taxation. And he produces a wonderful quote from Supreme Court justice Noah Swayne in 1875: “If any of the great corporations of the country were to hire adventurers who make market of themselves in this way, to procure the passage of a general law with a view to the promotion of their private interests, the moral sense of every right-minded man would instinctively denounce the employer and employed as steeped in corruption, and the employment as infamous.” Compare and contrast with the pygmies of today’s Supreme Court, who in 2010 made the landmark decision in Citizens United v Federal Election Commission that gave money unlimited power on the electoral process via super-Pacs. For some, this is fine because it is disclosed. Yet the fact of disclosure does not make the system of political finance any less corrupt."

Altul care vrea capitalism cu faţă umană! Să ne râdem, deci!

Pulimea Voastră, e groasă!

Acu' vreo oră, un flăcău cu profunde convingeri ecologiste, după ce a manifestat în pula goală pe o macara de la Teatrul Naţional, şi-a luat frumos catrafusele şi a coborât liniştit. La sol îl aşteptau vigilenţii noştri poliţişti, care l-au umflat fără prea multe menajamente. Care a fost reacţia celor care căscau gura la panaramă, plus cea a trecătorilor? Un însufleţit şi sincer "Jos băsescu!"

Pulimea Voastră! Chestia asta cu "Jos băsescu!" a ajuns automatism! E groasă! Cred că e cazul să vă gândiţi serios la demisie. Mai serios ca oricând. Cu sau fără Constituţie nouă. Credeţi-mă! Nu există plan B la asta!

Ăla de se căţără pe măgăoaie cânta "Un copac cu flori! Era cu Flower Power. Ăia de-i taie foamea la lingurică s-ar putea să cânte altceva, şi să fie adepţii puterii bolovanului, sau parului. Ştiu şi eu? E cam pe muchie...

Marea mahmureală, sau marea lehamite?

Bucureştii, oraş mort, azi, pe la 11. Ploua, cu disperare, cu încrâncenare. Câteva maşini, trecând nepăsătoare prin omniprezentele bălţi. Ţipenie de om. Nimic nu amintea că e sărbătoare.

Une au dispărut oamenii din oraş? Că nu cred că azi-noapte toţi bucureştenii au tras un chiolhan vecin cu coma alcoolică, şi îşi îngrijeau, care cum ştia şi cu ce putea, mahmureala. Şi nici nu cred că toţi bucureştenii au aşa o lehamite de oraş, încât îl evite cât de mult pot. Ploaia e o explicaţie prea facilă pentru pustietatea oraşului. La fel de pustiu e şi cu prilejul altor sărbători, când vremea e mai clementă cu locuitorii. 

Avem atât de multe de făcut, pentru a transforma oraşul ăsta într-un loc plăcut pentru locuitorii lui, un loc primitor, unde merită să trăieşti. Mă tem că tocmai subiectul ăsta va lipsi din campania electorală ce aşteaptă să dea năvală peste noi. Atunci să te ţii! Marea mahmureală a promisiunilor tembele se va împleti cu marea lehamite de politică, dându-ne o temeinică şi tenace durere de cap. Una în plus...

Gata! Ajunge cu ploaia!

Lumină lină din lumină

Lumina sfântă e în grafic!

Deşi avionul care aduce Lumina sfântă de la Ierusalim e în întârziere, ea e în grafic, cum ne asigură o tută care transmite "evenimentul" de pe Oto Peni. Suntem sănătoşi? Suntem în toate minţile? Mai avem vreo fărâmă de bun-simţ? În ce s-a transformat sărbătoarea asta? Ce-i cu circul ăsta?

Unde a dispărut bucuria?

Iar soseşte "lumina sfântă" de la Ierusalim, iar vor fi transmisii în direct de la aeroport, cu nelipsitul Flutur fâlfâind în cadru la ineptele televiziuni de ştiri, care se cretinizează pe zi ce trece. M-am săturat de imbecilitatea asta, de reportaje care încearcă să ne inducă ideea că românii fac orice pentru a "sărbători" Paştele.

Am fost şi ieri, şi azi, după diverse cumpărături, şi, sincer, nu am găsit pic de înghesuială pe nicăieri. N-am stat la coadă nicăieri, cu o excepţie. Cam prin toate magazinele bate vânt de criză, sunt mai mulţi vânzători decât cumpărători. Poate nu m-am dus eu la ora la care ies de la slujbă sclavii de pe plantaţiile corporatiste.  Singurul loc unde am stat la coadă-civilizată-a fost Cofetăria Capşa. Şi asta pentru că a rămas singura din Bucureşti unde poţi cumpăra ceva care are gust de cozonac, de pască, de plăcintă cu brânză sau mere, nu de plastic sau de diverse chimicale. 

Sincer, ce m-a întristat este că n-am văzut pe faţa nimănui acea expresie care spune că se apropie o sărbătoare, că există un dram de fericire în asta. Am văzut figuri obosite, îngrijorate, posomorâte, am văzut gesturi mecanice, coşul ăla pe roţi părea să le fie mai degrabă un duşman. 

Nici în oraş nu simţi că se apropie o sărbătoare. De fapt, Bucureştii sunt pustii. Am făcut doar vreo opt minute de la Capşa până la Băneasa! Centrul este ocupat de haite de ţigani, cu puradeii din dotare, care se mută de colo-colo, pe unde sunt locuri de parcare goale. Doar că nu sunt maşini care să parcheze!

Unde a dispărut bucuria? Până şi în cele mai negre zile ale ceauşismului găseam puterea să ne bucurăm. Şi bucuria nu se măsura în cât reuşeam să băgăm în burdihan, ci în cât de solidari eram unii cu alţii. Ne bucuram că putean fi împreună, că ascultam muzica pe care o iubeam, că vorbeam despre cărţile sau spectacolele care ne plăceau, că respiram aerul curat al nopţii de Înviere. Nu era nimic religios în asta, doar fericirea de a fi împreună.

Mori! Şi nu învia!

Prieteni, presa românească, pe hârtie şi pe net, a devenit de necitit. Este un uriaş eşec, managerial şi editorial, deopotrivă. Ştim cu toţii de ce am ajuns aici: lăcomia proprietarilor de ziare, care şi-au plătit de tot rahatul angajaţii(pe cei mai mulţi, pentru că unii, vezi Turturică sau Turceascu, au câştigat şi câştigă bani cu roaba, ce-i drept, degeaba), calitatea tot mai proastă a şcolilor de jurnalism, alungarea vechilor jurnalişti, care aveau şira spinării, angajarea unora dispuşi la orice, numai să nu moară de foame, transformarea jurnalelor în oficine de propagandă politică, tabloidizarea imbecilă, şi lista de motive e lungă.

Aşadar, e cazul să constatăm decesul presei româneşti. Şi să ne rugăm-sau să ne dorim, dacă suntem atei-să nu se întâmple vreo minune şi să reînvie. Nu e cazul! Iar dacă avem noroc, poate, cine ştie, vom asista la construirea unei noi prese, eliberată de servituţi politice şi economice(asta nu înseamnă că nu trebuie să nu facă profit, dar să-l facă fără a abdica de la principii şi de la etica jurnalistică, de la datoria servirii interesului public), şi cu adevărat profesionistă. Dar să nu se construiască pe ruinele actualei prese. Pe acest teren nu va creşte nimic! 

Există un Dumnezeu al demogogilor idioţi?

Pliciman, esenţa politicianului idiot, demagog şi semi-analfabet, declara azi, la graţierea a zece miei(sic!) că are o legătură directă cu Divinitatea. "Merg la biserica atunci cand vine vorba de un acoperis de reparat. In rest, am o legatura directa cu divinitatea, nu am nevoie de intermediari".

Sigur, poţi vedea lucrurile şi aşa. Doar că nu despre popă ca intermediar între individ şi divinitate este vorba, pentru că preotul nu asta face. El este un păstrător al învăţărturii, al dogmei, dacă vreţi. Fiecare are o legătură directă cu Divinitatea, dacă crede. Dar poţi s-o şi iei razna în credinţa ta, şi atunci preotul te aduce la realitate, ca să zic aşa. 

 

Nu ştiu cine îl aduce la realitate pe parvenitul ăsta, care se visează acum deschizător de drumuri în materie de tradiţie religioasă: graţierea mielului corupător de electori. Pentru că totul este o mizerie populistă, care face apel la obiceiul(foarte recent) al preşedinţilor americani de a graţia un curcan cu ocazia Zilei Recunoştinţei. Doar că aia nu este o sărbătoare religioasă, ci una laică. Iar sacrificiul mielului are altă semnificaţie în lumea creştină. Trimite la Mielul Domnului, care se sacrifică pentru oameni. E ca şi când am rescrie istoria creştinismului, şi un Prigoană din Pont l-ar graţia pe Iisus şi l-ar beli pe Barabas. 

S-ar mai fi născut creştinismul, în condiţiile astea?

 

Simple amănunte, veţi zice. Da, dar spun multe despre "poporul născut creştin". Eu sunt ateu, şi sincer în opţiunea mea. Dar câţi dintre cei care bat mătănii până la pământ şi nu scapă biserică fără să-şi facă ditai crucea, cred sincer în Dumnezeu? Câţi se declară credincioşi, şi încalcă, cinic, toate regulile religiei pe care o susţin cu înfocare? Există un Dumnezeu al demagogilor idioţi, al fariseilor, al celor precum Prigoană? Se vede treaba că da! Şi, cu ajutorul Dumnezeului lor, le merge bine! Poate şi pentru că e un Dumnezeu mercantil, şi de asta are Prigoană o legătură directă cu El: intră în relaţii contractuale! Dă-mi, să-ţi dau!

Ajunge!

Aflu de la boul ăla care a ajuns ministru de finanţe pe banii lu' tac-su, unul din băieţii deştepţi, care a supt la ţâţa averii publice, Bogdan Drăgoi, că mai avem de plătit 16 miliarde de euro drept despăgubiri pentru "naţionalizări". De 22 de ani tot plătim: pentru deţinuţi politici, pentru ilegalişti, pentru antifascişti, pentru anticomunişti, pentru evrei, pentru nemţi, pentru capitalişti, pentru ceapişti, pentru chiaburi, pentru basarabeni, pentru ăia din Cadrilater, pentru greco-catolici, pentru catolici, pentru... Başca pentru revoluţionari! Cine n-a vrut, n-a cerut bani de la noi, care nu avem nimic de revendicat. 

M-am săturat! Ajunge! Banii din care se dau despăgubirile astea sunt din vânzarea a ceea ce a făcut poporul român din 1960 încoace. Că până atunci ne-au belit ruşii, despăgubiri de război. Cum poţi tu să dai ceva la preţul de acum al pieţei? Că toţi şi-au evaluat coşmeliile din chirpici la mia de euro metrul pătrat, doar pentru că acum mahalaua lui puturoasă este un cartier cât de cât civilizat, făcut de cei care plătesc din munca lor. Că statul comunist nu se căca bani, îi lua din taxe şi impozite! Cum am ajuns că se revendică suprafeţe de teren care depăşesc de două ori suprafaţa totală a României? 

De unde pizda mă-sii a avut Biserica Romano-Catolică 88.000 de clădiri la Românica? Ce era? Imperiu imobiliar? Avea locuinţe sociale? Cum au crescut despăgubirile de la 14 miliarde de lei în 2004 la circa 70 de miliarde acum? Nu cumva este vorba despre legea scelerată promovată de Monica Macovei, imediat după venirea la putere a Guvernului Tăriceanu(care Tăriceanu nu mai poate face pe mironosiţa, a avut şi el interese în promovarea legii, cum au avut mulţi liberali, dar şi pedişti)? Ce rol au jucat evreii în afacerea asta? Dar maghiarii, vezi restituirea averilor unor criminali de război? Evreii care au plecat din România au fost despăgubiţi pentru bunurile lăsate aici. Acum mai vor odată? Nemţii, la fel? Dar noi ce suntem? Vaca lor de muls? Hai sictir! 

Este un jaf planificat şi executat cu cinism. Ăia care merită despăgubiri cu adevărat sunt o mână de oameni. Restul este o haită, pusă pe îmbogăţire. Acum înţelegeţi bătălia pentru controlul arhivelor de stat? Acum vă explicaţi turmele de maşini de lux din Bucureşti şi din oraşele mari? 

Cretinul ăla de Morar ar trebui să-şi tragă un glonţ în cap, de mânuţă cu şefii serviciilor de informaţii, pentru că au asistat pasivi la acest jaf. Nu ştiau SIE şi SRI că servicii secrete ale altor state falsificau acte de proprietate în România? Sau erau mână în mână cu ele?

Vreau să aflu despre ce este vorba. Dacă PSD are coaie, să demonstreze, cerând o comisie de anchetă pe tema asta. Oricum PNL o să tacă mâlc, e mânjit de căcat până peste cap pe tema asta. Oricum, dacă ne lăsăm jefuiţi în halul ăsta, ne merităm soarta!

Ştirea anului

Asta e ştirea anului, pentru România!  Şi un şut în gură dat lui băsescu şi golanilor lui, care o ţin langa cu "reforma sănătăţii" şi cu "statul minimal" Mai mult, şi-o ia şi FMI, cu ideile lui fixe, că românii sunt prea săraci, ca să-şi permită luxul de a trăi!

"Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat castig de cauza unui bihorean al carui tata a decedat in 2006 de cancer la rinichi, pentru... care autoritatile romane nu i-au furnizat gratuit medicamentele specifice, CEDO constatand incalcarea dreptului la viata prin refuzul la asistenta medicala.

Concret, in 10 aprilie, Curtea Europeana de la Strasbourg a constatat ca autoritatile romane in cazul lui Stefan Panaitescu (decedat in decembrie 2006) i-au incalcat dreptul la viata, prevazut de articolul 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Aceasta este prima deciziei in care judecatorii CEDO statueaza faptul ca lipsa asistentei medicale incalca dreptul la viata, intrucat statele care au ratificat Conventia Europeana sunt obligate sa ia toate masurile pentru protejarea cetatenilor lor, au declarat pentru Mediafax surse oficiale.

Romania in acest caz este condamnata pentru faptul ca un pacient bolnav de cancer nu a beneficiat de medicamente specifice tratamentului, desi bolnavul obtinuse in instanta obligarea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, prin Ministerul Finantelor, sa-i deconteze dreptul la tratament."

Ce drept moral mai are băsescu, să insiste pentru introducerea unei Legi a Sănătăţii care nu numai că nu rezolvă astfel de probleme, ci le agravează? Acum este momentul unei campanii dure din partea societăţii civile, pentru respingerea Legii, şi pentru o adevărată dezbatere publică în domeniu.

 

Poate totuşi idiotul de la Cotroceni înţelege ce spune în esenţă CEDO: "Curtea Europeana de la Strasbourg a statuat, prin decizia din 10 aprilie 2012, in cazul Panaitescu versus Romania, ca statele au obligatia nu numai sa se abtina de la a provoca moartea unei persoane prin masuri iregulare, dar, de asemenea, sa ia masuri pentru a proteja vietile celor aflate sub jurisdictia lor."

 

Ce poate fi mai clar decât atât? Să-i citim pe litere? La nevoie, de ce nu?

No country for old man

Într-o lume tot mai bogată, care-şi permite luxul de a cheltui mii de miliarde de dolari şi de euro în două războaie păduchioase, şi alte zeci de mii de miliarde pentru a colmata găurile din bilanţurile băncilor prea lacome, de ce credeţi că-i fute grija pe ăia de la FMI? De faptul că am ajuns să trăim prea mult! Şi asta implică în viitor costuri de câteva zeci de miliarde ...de dolari pe an. Bani de seminţe pentru generali plictisiţi şi de curve pentru bancheri ramoliţi!

Citez: "Riscul financiar implicat de creşterea speranţei de viaţă este subestimat şi va apăsa greu asupra bugetelor ţărilor dezvoltate, potrivit raportului semestrial al FMI privind stabilitatea financiară globală, publicat miercuri, potrivit Mediafax.

Ipotezele luate în general în calcul pentru evaluarea angajamentelor în materie de pensii ar putea să nu ţintă cont în mod adecvat de evoluţia longevităţii populaţiei.

"Dacă până în 2050 creşterea duratei medii de viaţă va fi cu trei ani peste estimările actuale, costurile legate de îmbătrânire, deja ridicate, vor creşte cu 50%", se arată în raport.

La nivel mondial, această creştere ar fi echivalentă cu zeci de miliarde de dolari, astfel că riscul longevităţii pune în pericol viabilitatea finanţelor publice în anii şi deceniile următoare, complicând eforturile de reechilibrare pe termen lung a finanţelor publice, având în vedere dificultăţile bugetare actuale."

 

Asta era problema? O rezolvăm simplu, în spiritul Şcolii Austriece şi în acord cu dogmele gândirii neo-liberale. Cât era speranţa de viaţă în Evul Mediu, perioada ciumelor? Treizeci de ani? Bine, mai pun zece de la mine! La patruzeci de ani, cine are bani, vine şi-şi mai cumpără un permis de trai pentru încă cinci ani. Cine nu, pastiluţa de cianură, adio şi-un praz verde! Solul patriei, recunoscător! Viermii, la fel!

Şi lucrurile se repetă la fiecare cinci ani, până la şaptezeci. După care toată lumea primeşte pastiluţa, mai puţin cei care intră în cei 1% din populaţia lumii, care deţin acţiuni la fabricile de pastiluţe, şi au peste un miliard de coco de fiecare. Ei trebuie să trăiască până la adânci bătrâneţi, pentru a crea noi locuri de muncă, şi pentru a face economia să se învârtă, nu-ai aşa?

Vedeţi ce simplu se rezolvă toate? Nu găsesc şi eu un post călduţ la FMI? Că idei mai am!

 

PS: am postat asta întâi pe Facebook. Evident, n-a interesat pe nimeni. Nu-i cu pisoi şi căţei simpatici...

Yuppi du

Omul cât trăieşte, află! Îmi place Adriano Celentano. Dar, sincer, n-am ştiut că a regizat un film, Yuppi du, pe care l-a şi prezentat la Festivalul de la Cannes. Melodia care face parte din banda sonoră a filmului o ştiam, şi este una dintre preferatele mele. Celentano nu e un simplu cântăreţ, e un artist complex, şi creator. Aş vrea să văd filmul. Dar la fel de mult aş vrea ca imbecilii ăia de la televiziunea publică să lase propaganda politică şi să facă ceea ce făcea în odioasa dictatură: educaţie cinematografică. Să prezinte filmele clasice, şi filme precum ăsta. Asta dacă vrem să avem public pentru sălile de cinema. Printre altele...

Culmea luptei anticorupţie!

"Bă, mai uşor cu bombardeaua, că-mi dărâmaţi şandramaua!"

Am mai scris despre tabloidizarea istoriei. Şi după cum arată generaţia asta de "jurnalişti" , am să fac scurtă la mână scriind despre astfel de comedii. Aşadar, un nene vede un film despre mareşalul Antonescu, făcut de un alt nene, şi ne anunţă, în stilul de acum consacrat al tabloidelor, că s-a descoperit "un document incendiar, care arată cum era să devină Mareşalul Ion Anonescu proprietarul unei superbe vile la Marea Neagră şi al unui domeniu de 19 hectare."

Bă, băieţi! Mareşalul a dat colţul acum 67 de ani. Orice document privitor la intenţiile sale imobiliare este oricum, numai incendiar, nu! Incendiare ar fi niscavai documente despre afacerile imobiliare ale Pulimii Sale, ale familiei, ale Fecioarei din Pleşcoi, ale lui Videanu, Berceanu, Puiu Popoviciu(da,da,da! vreau!). Oricum lista e lungă, şi n-am răbdare să-i înşir pe toţi.

Dar cum dracu să facă asta RL, un ziar mai grav băsist chiar decât Excrementul Zilei? Aşa că ia hai să-l demascăm noi pe mareşal, să-i meargă fulgii! Nu trimiteţi voi documentul la DNA, să-l ia la întrebări ţuluşii? Abia aştept să aud de un proces deschis de DNA mareşalului Antonescu, pentru afaceri imobiliare! Ar fi culmea luptei anticorupţie! 

UPDATE: Danele, e groasă! I-auzi ce zic ăia de la Adevărul: că mareşalul a primit şpagă, pentru masacrul de la Odessa! E cazul să te auto-sesizezi, tată! Ce faci? Dormi în bocanci?

Dacă nu-i poţi convinge, ameţeşte-i!

Iar se schimbă sistemul de vot! PDL, în marea lui imbecilitate, a găsit că un sistem mixt, uninominal corcit cu listă, o să-l scoată din rahat, acum. Când PSD a propus fix acelaşi sistem, după model german, s-a dezlănţuit infernul! Şi aşa ne-am ales cu un sistem care a produs cel mai inept şi mai corupt Parlament post-decembrist!

Nu mă deranjează sistemul de vot propus, chiar sunt adeptul lui. Mă deranjează lipsa de moralitate a celor care îl susţin acum, după ce l-au demonizat cu patru ani în urmă, pentru că pula lui băsescu poftea la uninominal. Şi poftele ei erau poruncă pentru slugile din PDL.

Faptul că se schimbă sistemul atât de aproape de data alegerilor face parte din sistemul "Dacă nu-i poţi convinge, ameţeşte-i!" Asta face PDL: nu mai poate convinge pe nimeni, şi  atunci ameţeşte pe toată lumea cu astfel de schimbări, poate, poate se scoate. Motiv pentru care trebuie să primească o corecţie dură la alegerile din anul ăsta. Să fie un exemplu pentru toţi politicienii care cred că pot dispreţui cetăţeanul, făcând numai ce vor şi doar în interes propriu.

Nicuşor Dan: opera

Aveţi mai jos câteva fotografii, care explică de ce nici măcar nu vreau să aud de Nicuşor Dan, o "vedetă" locală, care crede că toată lumea cade în limbă când aude elucubraţiile lui administrative. Vreau să-i reamintesc ipochimenului că, dacă nu se dădea el rotund, acum pe străzile alea se putea circula, inclusiv cu tramvaiul şi autobuzul, Hala Matache nu mai arăta ca după bombardament, ci era mutată mai acana, refăcută şi funcţională, iar pietonii se puteau plimba fericiţi pe trotuare, nu prin noroaie. Zonei îi creştea valoarea, şi atrăgea investitori serioşi, nu ciorditori şi curve. Dar omul nostru are viziuni, şi vrea să le experimenteze pe pielea noastră! Colindă pe la alte mese, musiu!

  

Hasta la vista, baby!

Ştiu, pot fi oricând acuzat de folosirea unui limbaj contondent, la limită intolerant. Dar am ajuns la o vârstă la care alergia la prostie şi la manipulare a ajuns maximă. Nu mai suport tupeul şi aroganţa unor indivizi care ne dau lecţii, de la înălţimea incompetenţei lor, despre orice, aşezându-se pe soclul absolutei moralităţi.

Studiu de caz: Sorin Ioniţă, azi, în Excrementul Zilei. Citez: " Ce au în comun opoziţia, ONG-iştii şi băieţii deştepţi ai mineralelor în afacerea CUPRUMIN? Din belicoşenie infantilă (primii), neştiinţă (cazul doi) şi interese directe (ultimii) s-a creat un larg front al kommentariatului în afacerea Cuprumin."

Prima jegoşenie: oricine nu e cu noi, e cu ruşii. "kommentariat", cuvând inventat, face trimitere la Komintern, la ruşi, la "jos comunismul!" Din start ni se spune că suntem nişte tâmpiţi că nu acceptăm marele succes al lui Muţunache Labă-Tristă, şi mai rău, suntem slugile ruşilor. Faptul că ăla de la Cotroceni şi Fecioara din Pleşcoi au făcut trafic de influenţă pentru grupuri industriale deţinute de ruşi e un amănunt nesemnificativ. Ei sunt patrioţi, ce pizda mă-sii! Trădători suntem noi, că nu vrem să "ne vindem ţara!"

Continuă şarjele imbecilului: "E absurd să pierzi vremea discutând cum şi cine a făcut evaluarea iniţială a activelor, atâta vreme cât finalmente a avut loc o licitaţie, la care a venit cine a vrut şi a oferit cât a vrut. Doar bătrânii guru de la ASE încă nu s-au prins că preţul unui bun e dat de piaţă, încorporând în el toată informaţia disponibilă, utilizările prezente şi viitoare ale activelor şi un coeficient de risc de afacere, şi ne învaţă că “valoarea reală" a unui bun se află adunând contabiliceşte inputurile care l-au generat.

La fel de şocant e să auzi de la distinşi analişti financiari că dacă firme similare private au profit de 10%, atunci de ce nu ţinem noi Cuprumin la stat, ne împrumutăm cu 6%, facem investiţii în ea şi ieşim în câştig? Asta sună ca triumful speranţei asupra experienţei de 20 de ani: pentru că s-a demonstrat că managementul de stat nu-i în stare să producă decât căpuşare şi randamente de -10%, de aia, după cum se vede din datoriile anuale de 10-20 milioane euro acumulate regulat de Cuprumin. Aţi uitat de Petrom, pe care ne enervăm acum că face profit prea mare, dar nu ne enervam înainte când respectivul profit mergea, prin firmele sindicale ale d-lui Liviu Luca, în buzunare diverse?"

Evident, tot ce e românesc îi pute imbecilului! Cine dracu mai predă "socialism ştiinţific la ASE, când Academia a ajuns un soi de sucursală a "Şcolii austriece"? Iar statul e prost administrator cu program, nu pentru că ar fi o fatalitate. Pentru că la cârma lui au ajuns ticăloşi ca Sorin Ioniţă, ce reperă ca nişte papagali tot felul de clişee, nu tocmai inocent, ce-i drept. Ci bine plătiţi de tot felul de cercuri de interese private.

Citiţi voi restul articolului aici . O singură nedumerire mai am: de ce ar fi o atât de mare tragedie dacă Cuprumin ar fi cumpărat de nişte industriaşi români? Oricum nu ne paşte niciun pericol. Românii cu bani îi investesc în vile de genul oribilităţii lui Videanu, în curve de lux şi în maşini bengoase, care nu pot fi folosite pe non-şoselele româneşti. Hasta la vista, baby!

 

Menţiune: articol postat întâi pe pagina mea de Facebook. Care, da, continuă să mă enerveze!

Ăsta nu-i trafic de influenţă?

Pentru cine face face presiuni la Guvern ambasadorul Canadei: pentru ăia cu aurul, sau pentru cei cu cuprul? Înţeleg că s-ar fi întâlnit doar cu proasta mea preferată, madam Vass. Dar în acelaşi timp la Palatul Victoria era, chemat la raport de Muţunache Labă-Tristă, Bote, ministrul economiei. Pe mine să mă scutească de explicaţia coincidenţelor întâmplătoare, ca să zic aşa! E trafic de influenţă pe faţă! Asta e lumea în care trăim!  

Nu pot să-i înjur pe canadieni. Ei îşi apără interesele. Eu îi înjur pe-ai noştri, care, pentru câţiva arginţi, şi-ar vinde-o şi pe mă-sa moartă!

Uitatele războaie

Mă uit la un serial făcut în urmă cu patruzeci de ani(da, M.A.S.H. a început să fie difuzat în 1972!), care are drept subiect un război purtat în urmă cu şaizeci de ani. Şi mă întreb ce ar putea înţelege cineva din generaţia celor născuţi în urmă cu douăzeci-treizeci de ani despre războiul ăla, dar mai ales despre mesajul serialului. Sigur nu ar recunoaşte critica implicită a războiului din Vietnam-în plină desfăşurare când se turna serialul-altă ţară divizată, ca şi Coreea, ecourile luptei pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti din deceniul şase, prelungită şi în deceniul în care se filmează şi se difuzează serialul.

Nu vor înţelege multe dintre poante, care vin din conflictul dintre militari şi civili, aceştia din urmă luaţi la oaste cu arcanul, ca să zic aşa. Acum, cu armata de profesionişti, războiul nu mai este afacerea "întregului popor". Ce impact are asupra societăţii româneşti faptul că suntem implicaţi în războiul din Afganistan? Practic, zero!

Nici măcar în SUA nu se face simţit prea tare acest impact, în ciuda faptului că au avut destui morţi şi răniţi. Soldaţii aparţin, de obicei, păturilor celor mai defavoritate. Clasa de mijloc, cea care a avut cei mai mulţi căzuţi la datorie în Coreea şi în Vietnam, acum nu este deranjată de război, decât economic, poate. De asta nu mai sunt milioane de oameni în stradă, care să ceară ieşirea din război. Şi cel din Afganistan a împlinit vreo zece anişori, cu normă întreagă!

Aşa, prin renunţarea la conscripţie, un stat poate purta pe termen nedefinit un conflic de intensitate mică sau medie, fără să piardă suportul cetăţenilor. Adică un bun mijloc pentru ca băieţii deştepţi din complexul militar-industrial să facă profituri frumoase. Asta e! Din păcate...

PS: textul ăsta a fost postat aseară, pe Facebook. De unde a dispărut rapid, dracu şţie de ce. Cred că-mi cam bag picioarele în prostia asta cu F!

Fiecare pe calea lui

Am o întrebare. Dar înainte de a o pune, vă invit să uitaţi opţiunea voastră de vot şi să fiţi sinceri. Aşadar, întrebarea este: vă mai regăsiţi în programul ideologia, acţiunea vreunui partid politic? Vi se pare că există vreun partid căruia îi pasă cu adevărat de cetăţeni?

Eu, unul, nu mă mai regăsesc în PSD, deocamdată singurul partid pe partea stângă, eu fiind un om de stânga. Nici nu cred în minunea apariţiei unei noi formaţiuni de stânga. Cred că aceeaşi dezamăgire o trăiesc şi liberalii. PDL nu este un partid, e o adunătură de oportunişti, corcită cu hoţi şi profitori. Iar despre PC, PNG, UNPR, PRM, mai bine nu vorbim!

Am mai scris despre asta: România are doar partide ale puterii, care nu-şi propun să servească interesul public. Singura lor misiune este aceea de a cuceri puterea şi, odată ajunse la putere, de a o păstra cu orice preţ şi prin orice mijloace.   

Şi cum ele mă exclud pe mine, cetăţean, din preocupările lor, de ce nu le-aş exclude şi eu din aria mea de preocupări? Mi-e greu să cred că, aşa cum se poartă partidele acum, reconstrucţia încrederii reciproce mai este posibilă. Fiecare pe calea lui. Nu e bine, dar nici ipocriţi nu putem fi: divorţul s-a pronunţat, şi partajul a fost făcut. Ei cu jocurile lor cretine pentru putere, şi pentru controlul banilor publici, noi, cu votul şi absenţa din faţa urnelor.

Pulimea Sa şi-a pus chiloţi de tablă

Pulimea Sa s-a pus la adăpost, şi, ca un laş ce e(gest care face de tot căcatul promisiunea lui că demisionează dacă cineva îi dă Constituţia ce-o pofteşte), a promulgat Legea de modificare a Legii Referendumului, prin care demiterea sa se poate face doar cu 50% plus unu din numărul total al celor cu drept de vot. Bine, nu prea ştim noi câţi sunt ăia cu drept de vot, dar asta e altă poveste. Aşadar, probabil că e nevoie de vreo opt până la nouă milioane de voturi pentru demitere. Adică o imposibilitate. Poate să ia băsescu şpagă în direct şi la oră de maximă audienţă, că nu se întâmplă nimic!

Nu trebuia atacată această modificare la Curtea Constituţională? Nu există un principiu al simetriei? Dacă e ales cu jumătate plus unu din totalul celor prezenţi la vot, demiterea n-ar trebui să se facă la fel, tot cu jumătate plus unu din voturi în favoarea demiterii?

A, şi încă ceva: Pulimea Sa nu este în conflict de interese? Că doar şi-a pus chiloţii de tablă, să nu sufere la schimbarea puterii...

Nu mai bine îl numim noi Preşedinte pe viaţă? Măcar aşa lucrurile ar avea sens şi coerenţă.

Poziţionarea faţă de ciolan

Un cutremul în PNL Bucureşti, sau doar o "zguduială" de etapă? Habar nu am! Şi, sincer, nu mă interesează! Cum nu mă interesează nici celelalte "zguduieli" de prin PSD, PDL, UDMR(pe ăştia o să-i uşuie de pe cracă ai lui Tokes). Este doar efectul "poziţionare faţă de ciolan". Atât şi nimic mai mult!

Tot ce pot să sper e că jupân Chiliman n-o s-o şteargă la PDL. Sincer, l-am votat. A fost un vot util: până una-alta, a făcut ceva în sector, şi nici prea lacom n-a fost. Dar dacă o tunde la PDL, s-a lins pe bot de votul meu. Chiar nu-mi doresc un primar portocaliu! Eu i-aş vrea la mititica pe ăştia din secta lui băsescu! 

Totuşi, nu mi se pare foarte inteligentă o astfel de mişcare, în prag de campanie electorală. Deşi se prea poate ca acum Crin să aibă dreptate, şi cei înlocuiţi să-şi fi luat-o în cap. Dar dracu' ştie cum e mai bine? Mă rog, sunt băieţi mari, se descurcă ei! Dar înainte de a mai face minuni d'astea, poate se gândesc şi la votanţi...  

Ei da, primăvara!

Şi-au mai făcut nişte prieteni!

Evreii şi-au mai făcut nişte prieteni prin lumea asta mare, după ce l-au declarat "persona non grata" în Israel pe laureatul premiului Nobel pentru literatură Gunter Grass, pentru crima de a fi criticat Israelul şi forţa sa de lovire nucleară. L-a pus dracu' să nu adopte linia oficială israeliană în privinţa Iranului şi intenţiei acestuia de a se dota cu armament nuclear. Sigur, faptul că Israelul nu permite AIEA să facă inspecţii pe teritoriul său, în locurile sensibile, şi nici n-a semnat Tratatul de Neproliferare, sunt simple amănunte, de care doar anti-semiţii grav se pot lega!

Acum, vorbind serios, un atac asupra uzinelor iraniene de îmbogăţire a uraniului pot avea grave efecte asupra populaţiei civile iraniene. Dar pe evrei îi doare în cur de asta! Deşi sunt oameni cu capul pe umeri şi în Israel, inclusiv foşti şefi ai Mossad, care avertizează împotriva acestei aventuri periculoase. Or fi şi ăştia anti-semiţi?!

Oricum, i s-a pus pata lui "Bibi", şi au să atace Iranul. Iar dacă Obamezul vrea să pupe un al doilea mandat, va ajuta Israelul în acest atac. Lucrurile sunt simple. Cinismul e la ordinea zilei.

Aşa că vă dau un sfat: puneţi mâna şi învăţaţi ce aveţi voie şi ce nu aveţi voie să vorbiţi despre Israel, că nu se ştie niciodată!

Fotoghicitoare

Ce lipseşte din aceste fotografii? Răspunsul, la ora 17.

Iată şi răspunsul:

Astea lipsesc din peisaj! Au dispărut, ca prin minune, acum o zi sau două! Nu mai sunt nici cabluri pe stâlpi, nici amplificatoare, nici alte tâmpenii! S-a limpezit peisajul! Vă reamintesc că, în urmă cu patru ani, un stâlp s-a prăbuşit, sub greutatea cablurilor, peste o maşină, chiat în dreptul Hotelului Berthelot. 

Timpul florilor