Azi, nimic despre politică. Este o zi mult prea frumoasă, pentru a o strica scriind despre mizeria numită politică. Am profitat de o zi superbă de primăvară, pentru a bântui prin oraş. Un oraş care nu are ce oferi locuitorilor lui, dacă e să fim sinceri. Parcurile sunt cele pe care le ştim cu toţii.
În Cişmigiu, nimic schimbat de decenii. În afară de posesorii de patrupede, şi de vreo doi alergători stingheri, dimineaţă la zece nu era mai nimeni în parc. Doar o mămică, târând după ea un camion uriaş din plastic, se juca de-a v-aţi ascunselea cu puştiul ei, care avea la vreo trei ani. Şi atât. Nici măcar pensionarii nu erau la datorie! Cişmigiul are nevoie de o amplă transformare, de un arhitect peisagist, de o regândire. Trebuie distribuit într-un rol, dacă vreţi.
Am plecat spre Grădina Icoanei. La intrarea în Parcul "Ion Voicu" m-au întâmpinat vreo trei câini furioşi, dimpreună cu rânjetele jandarmilor care păzesc nu ştiu ce ambasadă, şi care i-au pripăşit acolo. Am intrat în celălalt parc, în Grădina Icoanei. Aceeaşi câini, unii cu stăpân, alţii, fără. Mai o lătrătură, mai o muşcătură, mai un răhăţel. Clasic, nu?
Am luat-o spre Herăstrău. Acolo, puhoi de maşini, şi ceva oameni. Mai puţini câini, cu stăpânii, ce-i drept, acelaşi mobilier plictisit, chiar dacă mai scump. Pavilionul H se degradează pe zi ce trece, spaţiul verde amenajat aproximativ, chiar dacă în ansamblu era curat. Noroc cu Mama Natura, care a scos la înaintare verdele crud al ierbii şi al frunzişului renăscut. Am văzut pe lac noul vaporaş cumpărat de municipalitate. Arată surprinzător de bine. În rest, m-am crezut în toamnă: toată lumea ronţăia porumb fript! Comerţul socialist!
Am trecut şi pe la Romaero, unde mi-am petrecut ceva ani din viaţă. O aglomeraţie nebună, şi inevitabilii motociclişti, adunaţi în turme compacte, la nu'ş ce salon de specialitate. Tristă soarta platformei aviaţiei de la Băneasa. Asta e: a venit progresul peste noi, fraţilor! Nu mai producem nimic, nu mai concepem nimic, vindem ce fac alţii. Şi suntem fericiţi!
Pe drumul spre casă am văzut un Opel din anii '40, pe o platformă, exemplar refăcut şi vopsit impecabil. Bravo posesorului! Păstrarea mărturiilor trecutului poate fi o industrie. Noi, românii, nu vrem să avem memorie istorică. De asta ni se par bizare astfel de gesturi, fireşti la alţii.
Vedeta zilei de azi a fost lumina. Am făcut un morman de fotografii. Cu telefonul, ce-i drept. Camera mea este la Barcelona, cu fiul meu, Cătălin. Deci peste câteva zile am ce posta pe celălalt blog. Sper că e la fel de entuziasmat de Gaudi ca şi mine. Oricum, măgăoaia aia n-are cum scăpa privirii, deci vor fi ceva fotografii şi cu catedrala. E interesant de văzut cum percepe un tânăr oraşul, dincolo de punctele obligate de trecere pentru orice turist.
Asta e, aşteptăm o nouă săptămână de zbucium politic şi de inepţii guvernamentale, de tocşoaie goale de conţinut şi de promisiuni deşarte. Trăim în România, şi asta ne taie tot cheful!
8 comentarii:
Barcelona, superb loc, fain oras, interesanti oameni... Acum 17 ani pe vremea asta imi spuneam ca e singurul loc din lume in afara de acasa unde as vrea sa traiesc. N-am stiut atunci ca tocmai ma specializam in ceva ce n-ar merge niciodata acolo.
Ati fotografiat prin Bucuresti citeva locuri prin care am fi flanat si noi ieri si azi daca mai eram pe-acolo. Sintem in Sibiu, si pentru ca mi s-a parut ca statea sa ploua, nu ne-am dus in muzeul satului, si restul din pacate nu se pune...
Sibiu: murdarie si praf peste tot, ciini vagabonzi cu eticheta sau fara, in tot locul, multi, grasi si prosperi, bipezi intre doua virste si batrini, cenusii, imbracati saracacios, cam jumatate din ce se vede pe strazi sau in magazine, si cealalta jumatate tigani sau romani tiganizati galagiosi, policromi, de toate virstele, in genere grasi, imbracati de la baxul chinezesc, ieftin si colorat. N-am facut poze. Astept cu interes tirgurile si festivalurile, ca numai atunci vezi si oameni cu adevarat traitori pe strada.
In zilele acestea trec printr-o dilema pe care n-o mai credeam posibila la esta altura de vida (46, ce mai incoace si-ncolo, nu's june): "plecam sau nu mai stam?". Adica stau in tara, in conditiile de mai sus (Sibiu, dar ar putea fi si alt oras descris la fel de bine asa), sperind sa nu plece de sub mine job-ul foarte bun si greu dobindit, ca sa o ducem cit de cit cumva, in timp ce a mea contraparte e pe liber a treia oara in vreo 14-15 luni si stam in chirie, neavind nici o proprietate, sau plec in Germania unde am o oferta de lucru foarte decenta pe rol. Pe care ma lupt sa ma hotarasc sa o accept, oricare ar fi dificultatile familiale si logistice pe care le aduce... Imi dau seama ca problema e luarea hotaririi, restul lucrurilor avind fara indoiala solutii.
Ma uit pe geam la cerul liber si ma intreb daca sa-mi mai stric cheful pe-aici, sau s-o iau de la inceput pe-aiurea. Nu stiu la ce sa ma mai astept in Romania, si nu ma refer la politica. Nu mi se pare ca face diferenta persoana mea intr-o mare de indiferenti, respectiv de pierduti in derizoriu. Poate ca lumea e pierduta in derizoriu peste tot, dar macar in alte tari e mai curat pe strada, mai functioneaza un spital, mai zimbeste un om pe strada. Eu cit am umblat in ultimii 20 de ani am vazut multe lucruri care merg mai bine la altii decit la noi. Mi-am pierdut speranta ca le-am putea si noi avea. Nu le cerem, nu le simtim nevoia, ne place decrepirea mintii, nu vrem sa facem nimic, si nici sa gindim nimic. De-aia vreau sa plec acum, asa cum n-am vrut niciodata.
tara in sine nu e urata, dar cei care o coordoneaza o fac sa fie asa cum o stim cu toti.
Daca tot aveti Facebook, distrati-va din cand in cand cu prapastiile produse acolo de fostul consilier al lui Lazaroiu, tartorele Blogary, ca sa vedeti cum gandeste un adevarat Om de Dreapta. Dupa huiduielile incasate azi de Prigoana si Udrea la actiunea lor "cu electoratul la reciclat":
"Elena Udrea și Silviu Prigoană reciclează hîrtii și plantează pomuleți. WTF??? Dacă eram în locul lui Prigoană, în două luni, transformam toată populația din Rahova, Militari, Pantelimon, Berceni, Drumul| Taberei, Giurgiului, Ferentari, Vitan, Titan, Floreasca, Ștefan cel Mare și ce o mai fi într-o mare masă de anti-ecologiști violenți, care împung cu șurubelnția și bat cu tigaia ecologiști care le iau locurile de muncă și scumpesc viața."
Nu, intr-adevar nu e urita, doar e locuita. Mi-e teama ca uritenia de pe la noi nu e numai la cei care coordoneaza.
orasul in sine e frumos prin:parcuri,manastiri,biserici,unele strazi vechi si ascunse privirilor,la fel ca si unele case vechi,unele renovate,altele nu.
cred ca are dreptate Fluieratorul,ca e altfel,prin afara,da,asa e,dar sa nu uitam ca daca plecam vom fi tratati mereu si mereu ca niste simpli sclavi,emigranti.si eu intentionez serios sa o intind(deja prietena a plecat intr-una dintre cele mai curate si cica "fericite" tari din Europa,Danemarca) dar acolo esti privit cu un mare handicap,ca esti roman.Bine,ei percep cu totul si cu totl gresit ce inseamana a fi roman,dar chiar daca le spui ca tu nu furi,nu dai in cap,nu pot fi prieteni cu tine,caci te trimit la "prietenii"polonezi sau ucraineni.deci e o mare dilema:sa suportam in continuare pulifricii din politica romaneasca,care cu greeeuu scot un ban pentru orasul nostru sau sa fiu un paria,un neicaaa nimeni in adevaratul "capitalism",dar care are strazi curate,asig de sanatate merg ok,lumea nu arunca gunoaie pe jos si asa mai departe.
E o questie de gust, pina la urma... Prefer curatenie, si daca se poate si liniste in spatiul public, si sa nu se frece nimeni de mine cum se freaca aici, ca oricit de mult loc ar fi, topirlanul roman trebuie sa-i atinga neaparat pe aia din jur, ca sa se simta in viata.
Prefer capitalismul altora in locul cumetriei de la noi. Prietenii mei, frate-meu si verii mei au plecat de mult, de pe vremea cind eu credeam ca se mai poate face si aici ceva. De atunci a trecut inca un deceniu, si eu nu-mi mai permit timp si efort de la mine.
Da, a fi roman e o napasta, sa fii "ciuruit" de toti nechematii acasa, sau ignorat afara. Prefer sa fiu ignorat. N-am nevoie de aplauze si public ca sa stiu cit sint de nemaipomenit. Niste colegi si niste vecini de bun simt e tot ce-mi doresc. Daca imi fac si vreun prieten sau doi dintre acestia voi fi de-a dreptul fericit. Daca adaug si posibilitatea de a circula si de a vedea cite ceva din lumea asta in timpul pe care il mai am, this is it.
La un moment dat o sa ma retrag din meseria mea de "guler alb" si o sa-i invat pe copiii mici ai altora sa citeasca, sa vorbeasca limbi straine, sa cinte si sa deseneze. Si pe mine m-au invatat altii de mic astea, ca sa ma si bucur de cite ceva in viata mea, si pe astea o sa le dau mai departe. Nu conteaza unde; copiii sint peste tot la fel.
@Fluieratorul,
Plecati, cit nu e inca prea tirziu. Poate se indreapta lucrurile in Romania, poate nu... Daca aveti cum pleca, mergeti pentru ca tara asta nu e un loc in care sa va petreceti batrinetile. V-o spune un "tinar" de 30 de ani, cu parinti pensionari.
Stiti ceva Domnule? Mergeti dumneavoastra unde vreti, numai lasati-ne Cismigiul asa cum e, este unul dintre putinele locuri care si-a pastrat farmecul interbelic. Suntem satui de arhitecti de doi bani si doctori in kitsch-uri.
Trimiteți un comentariu