Bucureştii, oraş mort, azi, pe la 11. Ploua, cu disperare, cu încrâncenare. Câteva maşini, trecând nepăsătoare prin omniprezentele bălţi. Ţipenie de om. Nimic nu amintea că e sărbătoare.
Une au dispărut oamenii din oraş? Că nu cred că azi-noapte toţi bucureştenii au tras un chiolhan vecin cu coma alcoolică, şi îşi îngrijeau, care cum ştia şi cu ce putea, mahmureala. Şi nici nu cred că toţi bucureştenii au aşa o lehamite de oraş, încât îl evite cât de mult pot. Ploaia e o explicaţie prea facilă pentru pustietatea oraşului. La fel de pustiu e şi cu prilejul altor sărbători, când vremea e mai clementă cu locuitorii.
Avem atât de multe de făcut, pentru a transforma oraşul ăsta într-un loc plăcut pentru locuitorii lui, un loc primitor, unde merită să trăieşti. Mă tem că tocmai subiectul ăsta va lipsi din campania electorală ce aşteaptă să dea năvală peste noi. Atunci să te ţii! Marea mahmureală a promisiunilor tembele se va împleti cu marea lehamite de politică, dându-ne o temeinică şi tenace durere de cap. Una în plus...
Un comentariu:
Ei, cam asa clatinau din cap doi romani neaosi, d. Pippidi si d. Paleologu, in emisiunea Elenei Vijulie de ieri, ca se duce naibii Bucurestiul, si cit mai e. De parca n-ar fi avut nici unul de-a face cu subiectul.
Se duce naibii si Brasovul, si Sibiul, Clujul e deja un dezastru, si da, noi care am locuit si/sau mai locuim acolo am putea sa prevenim asta, dar n-o facem. Zicem ca sintem prea putini, prea nesemnificativi, punem miinile in sin, si din lenea noastra eterna glasuim ca altcineva (intotdeauna altcineva) ar trebui sa faca ceva. Noi pentru ce sa dam cu var!?
Trimiteți un comentariu