Resemnaţi-vă!

Există, printre intelectualii români, o specie specială, formată din oameni care, deşi au studiat în Occident, trăiesc şi munces acolo, NU ÎNŢELEG nimic din felul în care funcţionează societăţile normale. Nu este vorba de ideologie, de diferenţe culturale. Nu, este vorba despre un soi de disfuncţie cognitivă, ca să zic aşa.

Specia asta orbitează, acum, în jurul lui traian băsescu, din motive pe care nu reuşesc să le pricep. Şi când spun orbitează, nu mă refer la o relaţie directă cu el, ci la faptul că simt nevoia să-i aplaude demersul prin luări de poziţie care îl legitimează. Chiar şi atunci când par să-l critice.

Un astfel de exemplar se exprimă în legătură cu revolta, timidă şi stângace(ca formă de exprimare, că de valori de stânga nu prea poate fi vorba) a unor cetăţeni români, ce nu mai suportă un mod de guvernare pe care orice om de bun-simţ l-ar eticheta cretin şi nedemocratic. Trăieşte la Paris, unde este consultant în management şi strategie industrială. A studiat la Paris ştiinţe politice. Probabil că scrie din punctul de vedere al capitalistului nemilos, ceea ce poate fi de înţeles, până la un punct. Dar are o gândire mult prea primitivă, pentru cineva care a studiat ştiinţe politice. Ca să nu mai spun că musteşte mârlănia din ceea ce scrie la adresa lui Stéphane Hessel.

În fond, omul nostru, luptător în  Rezistenţă şi supravieţuitor al lagărelor de concentrare naziste, prin invitaţia de a ne indigna în faţa realităţilor unui capitalism sărit de pe fix,  le-a reamintit unora precum Cristian Mureşan că există şi morală, dincolo de bani şi de fuga după rezultate imediate, în detrimentul celorlalţi. 

" Există bătrâni care nu ştiu să se retragă frumos. Simt nevoia, înainte de a-si lua la revedere, să împroaşte cu otravă şi frustrări peste cei din jur. Ca un Moş Crăciun care este, Stéphane Hessel s-a gândit să ne lase cu ocazia Sărbătorilor de final de an 2010 un cadou otrăvit sub forma fiţuicii Indignez-vous! (Indignaţi-vă!) scoasă la Indigène Editions. Cărţulia, exemplar marketată la 3 euro pentru 20 de pagini de banalităţi, a avut un succes colosal la nivel planetar, mult dincolo de graniţele Franţei şi de aşteptările autorului. Ea strânge în formă condensată toate bunele intenţii ale unui anumit tip de gândire care promovează indignarea şi revendicarea ca motor de evoluţie a societăţii. Un tip de discurs demagogic, pe alocuri mesianic, grijuliu vis-a-vis de nedreptăţile resimţite afectiv de fiecare, mânuit cu atâta abilitate (a se citi perversiune intelectuală) încât dacă i te împotriveşti, făcând apel la discenământ, rişti să fii linşat în piaţa publică. Inima şi stomacul bat creierul, de când lumea şi pământul, cu atât mai mult în vremuri de criză şi de restrişte. Hessel ne spune, pe scurt : găsiţi-vă un motiv de supărare, indignaţi-vă şi ieşiţi la atac. El uită, însă, parşiv, să ne sugereze că supărările pot servi o cauză bună sau rea, că există o ierarhie a indignării, că nu e tot una atunci când vrei să scapi de o dictatură sau când ceri, irealist, luna de pe cer adulând falsul partaj în locul muncii şi reuşitei."

Vechea marotă: la muncă, leprelor, nu la întins mâna! Crăpaţi, ca să ne îmbogăţiţi pe noi! Şi resemnaţi-vă, că indignarea nu e bună! Dă iluzia că puteţi schimba ceva! Dar de schimbat se schimbă când, şi cum, vrem noi, stăpânii! Voi, slugilor, mai uşor cu indignarea!

"Ne aşteaptă pe toţi, însă, în România şi în Europa, o lungă perioadă în care fiecare ar face bine să îşi revizuiască comportamentul şi poziţia. Politicienii să se trezească la realitatea noii lumi, să înceteze să se comporte ca nişte tehnocraţi plictisitori (ghilotina electorală nu e niciodată prea departe). Liderii de opinie si elitele să işi ia rolul de îndrumători în serios, dacă vor să evite anarhia şi decadenţa. Cetăţeanul să viseze mai puţin la paradisul terestru şi să işi priorizeze indignările. Tinerii, mai ales tinerii,  să fie conştienţi că intră într-o lume care nu are nimic de a face cu cea povestită de părinţii lor! "

Morala? Habar n-am! Ar trebui să existe şi o morală?