luni, 24 ianuarie 2011

Societatea făcută bucăţi



Nu pot să nu vă semnalez excelentul articol al prietenului Dan Mihalache, "Logica lui Stalin şi Mao Tzedun. Care ne oferă, odată în plus, argumente în favoarea tezei că traian băsescu şi regimul politic instaurat de el funcţionează în logica luptei de clasă.  Doar că în secolul 19 şi în prima jumătate a secolului 20 lupta claselor(pentru că ăsta este, în fapt, termenul corect) îşi avea rostul şi motivaţiile ei, cât se poate de raţionale, şi acolo unde s-a mentinut în zona raţionalităţii, legitimitatea ei.


Lupta claselor a fost una pentru democraţie, pentru egalitate, echitate şi justiţie socială. O clasă, clasa muncitoare, produsul capitalismului industrial, dorea o reprezentare politică pe măsura importanţei sale economice, sociale şi chiar numerice. Şi a folosit toate mijloacele acceptabile din punct de vedere legal, şi unde n-au existat, a impus existenţa lor, pentru a se afirma. Când şi-a atins obiectivele, lupta claselor şi-a pierdut raţiunea de a exista. Nu cred că mai există partid de stânga din lumea democrată care să mai facă apel la lupta claselor.


În ţări subdezvoltate, precum România postbelică, sau Rusia ţaristă imediat după Revoluţia bolşevică, lupta claselor nu era decât un paravan, o justificare pentru răfuielile dintre diversele elite interne, care se înlocuiseră unele pe altele, mai mult sau mai puţin violent. Ce relevanţă avea lupta de clasă în anii '40-'50 în România, când 80% dintre români erau în mediul rural, iar clasa muncitoare a devenit majoritară abia în anii '80, când PCR renunţase deja la conceptul luptei de clasă? 


Regimul politic băsescian foloseşte mijloace şi obiective ale luptei de clasă din comunism, mijloace şi obiective oricum pervertite şi care nu au nimic în comun cu interesele cetăţenilor, ci cu acelea ale elitelor conducătoare. În fond, este modul de a acţiona al liderilor totalitari, care învrăjbesc diversele grupuri sociale, şi în interiorul grupurilor sociale, diversele categorii, unele împotriva altora, ceea ce rezultă fiind o societate făcută bucăţi.


O astfel de societate are o capacitate redusă de a se solidariza(lupta claselor a fost un succes pentru clasa muncitoare tocmai pentru că membrii ei au fost solidari), exact ce-şi doreşte un lider totalitar. Acum niciun grup social nu mai este suficient de solidar pentru a mai pune probleme unei puteri abuzive. De asta îl şi doare în pulă pe băsescu de huiduielile de azi. Ştie că ele nu se vor transforma în nimic care să-i pună probleme reale. Nu strada îi este adversarul cel mai de temut. Singurii care îi pot pune probleme sunt politicienii. De asta preconizata alianţă între PSD şi ACD nu-i pică bine. Pentru că o majoritate parlamentară îl poate suspenda şi trimite la judecata străzii. Abia atunci vor conta huiduielile de azi. De asta va face tot ce poate pentru a împiedica formarea ei.


Acum, în termeni mai generali vorbind, ne vom întâlni din nou cu lupta claselor. Atât în China, cât şi în Occident. Sigur, în occident post-capitalismul va destructura clasa de mijloc, cei mai mulţi membri ai ei intrând în rândul unei clase populare extrem de întinsă numeric, şi puternic subreprezentată politic. Care, mai devreme sau mai târziu, îşi va cere drepturile, şi dacă nu le va obţine pe căi democratice, va folosi şi alte căi, mai puţin ortodoxe. În China va fi vorba de lupta de clasă clasică, pentru că abia acum putem vorbi despre o clasă muncitoare chineză. Sigur, nu Partidul Comunist actual va fi organizatorul ei, al clasei muncitoare. Nu, el va comanda represiunea. Aşa că n-ar fi rău să recitim istoria ultimilor două sute de ani. Vom avea la ce medita...


PS: dacă vreţi să înţelegeţi de ce ne merge cum ne merge, şi de ce avem societatea civilă pe care o avem, citiţi aici o mostră de stupizenie absolută!   

Niciun comentariu: