miercuri, 12 ianuarie 2011

Despre modificarea Codului Muncii



Una dintre cele mai aplicate şi mai bine argumentate analize care privesc modificările Codului Muncii, propusă de un guvern buimac, este aceasta. Ea aparţine unui român, Cornel Ban, care predă acum în Statele Unite, templul de-reglementării pieţei muncii. Ţară care, după ce a aruncat un munte de bani în gaura neagră a băncilor, are o creştere economică atonă, ca să fiu politicos, şi nu reuşeşte să creeze locuri de muncă, în pofida sumelor astronomice cheltuite de stat.


Şi fiindcă vorbim de bani cheltuiţi pentru "relansare". Guvernul american a băgat mii de miliarde de dolari în curul băncilor, şi câteva zeci de miliarde pentru salvarea industriei auto. Băncile fac ce ştiu ele mai bine: speculează şi alimentează tot felul de bule. Banii investiţi în industria auto se dovedesc mult mai inteligent  investiţi, vezi Salonul Auto de la Detroit. Până şi GM arată acum ca o firmă sănătoasă, nu mai vorbim de Ford, care, graţie uzinelor europene, nu a trebuit să apeleze la banii guvernului. Dar atunci când GM a primit bani de la stat, a primit şi un set de obiective pe care trebuia să le atingă. Şi le-a atins. 


Revenind la cele scrise de domnul Ban. Multe dintre argumentele sale sunt identice cu acelea folosite de mine aici, când am scris despre subiect. Nu trebuie să fii un geniu să vezi ce sună fals în "argumentaţia" guvernului. Şomajul este un fenomen cu mult mai complex, la fel şi munca la negru, pentru a primi o rezolvare cât de cât acceptabilă prin simpla precarizare a forţei de muncă.  


Vorbeşte domnul Ban despre necesitatea unor studii sociologice complexe, dedicate acestei teme. Cine să le facă? Guvernul? Ce-i tâmpit?! Păi dacă studiile îi demolează tezele care stau la baza modificării? Alte instituţii ale statului? Păi bugetul lor vine de la guvern! Societatea civilă? Aia care are bani e legată de guvern şi de partidul la putere, deci exclus, cealaltă fie nu are bani, fie o doare în cur.


Ca să nu mai vorbesc despre faptul că am citit ce scriu mulţi dintre sociologii noştri cunoscuţi pe marginea acestei teme. Mai bine lipsă!


Termin citând un fragment din studiu, care mi se pare relevant. Vă invit să citiţi cu atenţie ce scrie domnul Ban, pentru că face ceea ce ar trebui să facă şi sindicatele, şi partidul de stânga din România: să abordeze cu rigurozitate subiectul, nu cu lozinci goale de conţinut.


"Datele statistice ne arata ca marile economii europene au suferit cresteri spectaculoase ale somajului in anii optzeci in raport cu anii saptezeci, desi legislatia muncii a ramas neschimbata. Ceea ce s-a intamplat intre aceste decenii este reducerea artificiala a cererii interne de bunuri si servicii prin politici macroeconomice neoliberale, reducere care poate fi legata de cresterea somajului. O intreaga serie de studii statistice, ignorate de centrii de decizie politica, arata ca urmarea acestor politici monetare si fiscal restrictive este ca in ultimele trei decenii economiile europene au functionat sub potential, tinand degeaba in somaj milioane de oameni. Lectia este ca evolutia pietei muncii are cauze mult mai ferm ancorate in economia cererii si mai putin in legislatia muncii. Ori, politicile de consolidare fiscala si politicile monetare restrictive nu au cum sa ajute cererea si cresterea gradului de ocupare. In al doilea rand, cu putine exceptii, economiile europene au devenit tot mai incapabile sa genereze un nivel adecvat al cererii de locuri de munca in ultimele trei decenii pentru motive care tin mai mult de mediul macroeconomic, cultura manageriala si acces la finantare decat de reglementarile de munca. A da vina pe sindicate si celebra “etica a muncii la romani” poate fi un subtrefugiu facil, mai degraba estetizant si insuficient demonstrat empiric.




Este perfect adevarat ca politicile de relansare a cererii presupun mai mult decat curaj si creativitate intelectuala in raport cu rolul statului in economie. Romania are constrangeri politice interne si externe semnificative si se afla intr-o pozitie dificila in raport cu creditorii sai internationali. Insa exista viata sub aceste constrangeri si se pot imagina moduri de a naviga printer ele. Din pacate aceleasi constrangeri sunt mai degraba privite ca oportunitati de catre promotorii locali ai unei lecturi integriste a textelor liberalismului economic pentru care drepturile angajatilor nu sunt decat simple patologii institutionale asteptand cauterizarea."






3 comentarii:

Anonim spunea...

Stimate domnule Gheorghe,

Ce trebuie sa mai faca puterea portocalie pentru ca poporul roman sa intelega ca este deja instalata dictatura basesciana? Norocul nostru a fost ca Taraceanu nu s-a supus lui Basescu, altfel eram deja o adunatura de oameni supusi lui.Dar, cum de se gasesc atatia , care sa-l sprijine in subjugarea unei tari?

Adrian Năstase spunea...

Oricât ne-am învârti în jurul cozii cu tot felul de sofisticării, relaţia e simplă: scade cererea internă, creşte şomajul. Din păcate reciproca nu e valabilă.

Karakas spunea...

Este foarte bine argumentat materialul domnului Ban. Acest tip de liberalism nu duce decit la si mai mult somaj si scadere a nivelului de trai pentru majoritate doar pentru a ii imbogati pe promotorii "liberalismului". In Romania, si mai rau, liberalismul portocaliu e imbinat cu clientelismul. Vezi astazi articol in Gandul. Prefecti insurubati cu afaceri la ugerul statului. Iar restul stau si se uita cu sfiosenie. Vezi si poza cu masina de protocol in care intra un "sef", iar in fundal...niste tarani. Vesnic martori la Marele Jaf si formarea noii clase de boieri. Daca nici capitalismul nu-i mai scapa de saracie...ei la ce sa viseze?